Am plîns în minte cînd am văzut cum un kaki era storcit, uitat în coșul de fructe, imposibil de mîncat. Am plîns pentru toată istoria împreună pe care am avut o cu acest fruct. Plecasem în Obor pe la 7. Bre, s-o deschide. Nu era deschis. Boierii de tîrgoveți abia la 8 mișcă în piață. Unde este viața falnicei piețe care începe în zori? Ce prostie spun! Păi, ora 8 și un pic sînt zorile, la șapte e negura. Așa că juma’ de oră, cel mult, m-am plimbat într-un zvîc invizibil al oamenilor. Erau acolo, după tarabe, prin preajmă, prin metrou, tramvai, în apropiere, dar nu-i vedeai. Oi fi avut eu ochii cîrpiți de somn, ce să le cer piețașilor? Deci nu-i vedeam, dar îi simțeam. Și așteptînd, văd kaki în lădițe. Kaki. Dintre toate fruptele și legumicolele, văd kaki și-n frig, și-n întuneric, belesc ochii și mă fixez pe kaki. Kaki erau zorile, kaki era otrava, kaki era hrană și apă. Tic nervos și speranță. Sînt primul care ia kaki. Și fac safteaua și va fi ieftin, ieftin, ieftin. Dar ce fac eu cu kaki, sînt eu fan kaki? Nu cred, nu am halit coajă de kaki niciodată, n am decojit kaki decît o dată. Lasă, e kaki, vreau kaki. Nici un morcov nu mi-a revelat cît de distrus eram în zorii aceia precum kaki. Unii fac obsesie pe ce le trebuie, eu pe ce nu-mi trebuie. Doar pentru că un kaki mi-a ieșit în cale, mi a făcut cu ochiul. Cît de sensibil sînt la ocheade! Și uite, vine deschiderea. Șase kaki la 5 lei, boierule, fă safteaua. Era soare pe cer? Era lumină în Obor. Iau. Și iau. Și iau. N-am fost irațional, să plec cu kaki doar. Morcov, țelină, păstîrnac, mărar, pătrunjel, brînzet de capră gras și sărat. Dar kaki, oh, kaki, kaki al meu! Abia așteptam să ajung undeva ca să devorez kaki. Totul fusese vreo 34 lei, deci meritasem primele zori, așteptarea, kakiul. Și cum ajung sub un acoperiș, mă pun pe brînză cu pîine și uit de kaki. Și kaki se răscoală, putrezește tăcut în coșul lui de cumpărături. Și am decojit niște kaki după două zile. Dar cît kaki poți mînca? Și cînd am descoperit kaki putred, era ca și sufletul meu. Am plîns în minte cînd am văzut că am uitat de kaki. Incredibil. Am plîns după leu, am plîns după zorii aceia, după ziua aceea în care nu mi s-a mai întîmplat nimic deosebit, în afară, bineînțeles, de kaki ieftin. Și eu cum am tratat acel kaki?

Foto: wikimedia commons