Pe scurt, despre locuirea în rate

Oana Cristiana IFTODE
Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Pe scurt, despre locuirea în rate jpeg

În decursul anului trecut am făcut parte dintr-un proiect de explorare a tipologiilor de locuire în București, care a inclus opt teme de cercetare, printre care și cea de care m-am ocupat – locuirea în rate. Nu l-am ales eu și mi s-a părut, pe moment, un subiect „subțire“ și relativ neinteresant pentru ceea ce se dorea a fi un studiu antropologic-etnografic, cu accent pe poveștile oamenilor și nu pe analize statistice. M-am înșelat, desigur, dar gîndul acesta pare să nu fi fost doar al meu, avînd în vedere primul obstacol întîmpinat în etapa de documentare: lipsa abordărilor sociologice, antropologice sau etnografice ale acestei tematici în spaţiul cercetării româneşti. Chiar și trecînd granițele academice autohtone către zone unde există o istorie îndelungată de cercetare etnografică în domeniul locuirii și în studiul locuinței, „etnografiile creditului imobiliar“ nu sînt foarte numeroase și vizează, cel mai adesea, impactul executărilor ipotecare și practicile discriminatorii (asociate rasei/etniei, venitului, statutului de imigrant, vîrstei) în ceea ce privește accesul la împrumuturi. Deși un accent pe „dramele creditării“ ar fi suscitat poate mai mult interes, am simțit nevoia de explorare a subiectului pornind de la cel mai elementar nivel – procesul dobîndirii unei locuințe prin credit și experiențele generate, fără a orienta discursul către zona „socială“. Astfel, am aflat poveștile și gîndurile viitorilor, actualilor sau foștilor îndatorați despre însemnătatea deținerii unei locuinţe, care sînt raţiunile, motivaţiile și comportamentele implicate în procesul de cumpărare a locuinţei şi în accesarea unei scheme de creditare și strategiile de confruntare a riscurilor şi insecurităţii asociate creditului imobiliar.

Am pornit de la o întrebare simplă – ce îi determină pe unii dintre noi să își asume responsabilitatea unor împrumuturi de zeci de mii de euro, pe perioade de zeci de ani? Sigur, nevoia de locuință este elementară și creditul imobiliar este unul dintre răspunsurile la problema locativă actuală, pentru cei care nu își permit o achiziție cu banii jos. Avînd însă la dispoziție alternativa chiriei, mult mai puțin constrîngătoare, de ce să alegi totuși creditul? La mijloc nu este deci vorba de asigurarea unui acoperiș deasupra capului, ci despre un anumit raport de proprietate. De ce este atît de importantă pentru români însușirea proprietății asupra locuinței? Răspunsuri unilaterale sau fără echivoc nu am găsit. Și eu stau cu chirie, în condiții avantajoase, dar mi-aș dori „casa mea“. Motivele sînt aceleași pe care le‑am întîlnit în discuțiile purtate și ele par să traseze funcțiile proprietății asupra locuinței – de a asigura securitatea locativă, controlul asupra spațiului de locuit și investiția banilor. Nu atît acoperișul deasupra capului, oricît de solid ar fi, îți dă pe termen lung sentimentul de stabilitate, siguranță și libertatea de a dispune de spațiu, cît drepturile pe care le ai asupra spațiului de rezidență. În țări precum Germania sau Austria, unde legislația protejează chiriașul și încurajează locuirea cu chirie, 47,5%, respectiv 42,8% din populație locuiește astfel. Prin comparație, procentul oficial, dar extrem de subraportat al chiriașilor din România ajunge la 3,9%. Prin urmare, chiar dacă poate „a avea casa ta“ are valoare în sine, ca posibilă reminiscență a sacralizării spațiului de locuit, chiar dacă poate „avem în noi această dorință“, impactul politicilor de locuire este evident, pe parcursul discuțiilor fiind exprimată foarte des nemulțumirea față de statutul de chiriaș, vulnerabil în relația cu proprietarul și cu vecinii de bloc. Această situație se datorează în principal lacunelor din legea închirierii locuinței, care, deși a fost modificată de mai multe ori în decursul anilor, nu a fost adusă niciodată la o formă care să asigure o protecție echitabilă atît chiriașului, cît și proprietarului.

Locuirea cu chirie este folosită, aproape fără excepție, ca termen de comparație în construirea argumentării în favoarea creditului imobiliar de cei care iau această decizie sau se gîndesc la ea. Faptul că achitarea lunară a ratelor se finalizează cu obținerea dreptului deplin de proprietate asupra locuinței este privit drept o investiție, prin comparație cu achitarea chiriei care înseamnă, în cuvintele unuia dintre respondenți, să „plătești în gol“, iar trecerea de la chirie la rate îți dă „mulţumirea că plăteşti la casa ta, nu mai plăteşti pentru casa altuia“.

Cum este însă resimțită etapa propriu‑zisă de îndatorare la bancă? În procesul de creditare, rutele parcurse și schemele de creditare sînt asemănătoare. Standardizarea vine din reglementările instituționale, ale statului și ale băncii. În aceste condiții, de ce unele experiențe sînt mai anevoioase decît altele? Buna desfășurare a întregului demers depinde în mare măsură și deloc surprinzător de factorul uman. Ofițerul de credit, ca interfață a băncii, funcționarii prin mîinile cărora trece dosarul clientului, pot face diferența dintre o facilitare și o piedică în accesarea serviciului bancar. Dacă lipsa de profesionalism poate fi un băț în roțile clientului, excesul de birocratizare, lipsa de fluență și transparență a procedurilor transformă formalitățile într-un proces greoi și neplăcut pentru unii. Nevoia unui ghid procedural, etapizat și cuprinzător, pe înțelesul clienților, rămîne încă nesatisfăcută.

Viața cotidiană cu un credit imobiliar nu este nici pe departe atît de îngrozitoare cum aș fi crezut, ca om neîncrezător și pesimist ce nu depășește încă teama de o catastrofă imobiliară. Chiar dacă constrîngerea ratei lunare și mai ales perspectiva celor 20-30 de ani de datorii au un efect psihologic și generează momente de stres, regret, frustrare sau îngrijorare, impactul emoțional al creditului imobiliar nu este întotdeauna direct proporțional cu efortul lunar de achitare a ratelor, ci este puternic influențat de modalitatea de abordare a situației. Pentru a face față emoțiilor și stărilor negative, unii se ancorează într-o perspectivă constructivă, cum ar fi să privești creditul ca pe o provocare și ca pe un pas dintr-o etapă de maturizare, sau să insiști pe autoîncurajare și pe evitarea gîndirii negative. Alții, din păcate, ajung să resimtă creditul ca pe „o povară imensă“ și nu e de mirare că ratele ipotecare sînt printre principalele motive de stres ale românilor, așa cum reiese dintr-o anchetă realizată de TNS CSOP în 2012 despre atitudinea față de datorii. 

În administrarea bugetului, creditul devine prioritar și, în funcție de gradul de îndatorare, strategia de gestionare poate să includă compromisuri și adoptarea unui stil de viață mai cumpătat decît pînă atunci. În același timp, crește importanța locului de muncă și a unui salariu potrivit nevoilor de acoperire a ratelor și a costurilor cu viața. Prin urmare, se investesc mai mult timp și efort pe plan profesional, în detrimentul timpului liber.

Nu în ultimul rînd, căutînd să aflu dacă intrarea într-o schemă de proprietate condiționată imprimă o normă diferită de apropriere a spațiului, am avut ocazia să constat faptul că un proprietar de locuință achiziționată prin împrumut nu se simte „mai puțin acasă“, chiar dacă realizează implicațiile relației de coproprietate cu banca. Asta pentru că, deși este conștient că „banca are întîietate și, în cazul unei probleme, e prima despăgubită“, o parte dintre condițiile recurente asociate conceptului de acasă sînt îndeplinite: stabilitate, siguranță, control, libertate, confort, intimitate, autonomie.

În final, merită precizat faptul că, în România, o mare parte a  populației nu se califică pentru un credit imobiliar. În cadrul programului „Prima casă“ s-a încercat extinderea accesului la credite, însă chiar și în condițiile oferite, creditul imobiliar rămîne un mecanism de facilitare a locuinței inaccesibil majorității românilor.

Notă: Acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“ publicate în volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan. Proiectul Case Vii, realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“ și finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014, este coordonat de Asociaţia VIRA în parteneriat cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană și cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Oana Cristiana Iftode este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, a absolvit Facultatea de Sociologie, Universitatea din București, şi are o diplomă de master în Antropologie şi Dezvoltare Comunitară şi Regională. Este autoarea articolului „O etnografie a locuirii în rate“, parte a volumului colectiv De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan publicat în 2016 la Editura ProUniversitaria (disponibil online la www.bucharesthousingstories.ro).

imagine 5 bucurestiul rezidential png png
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.