Pe patul lui Procust

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Pe patul lui Procust jpeg

Am asemuit, în viitorul meu volum de publicistică, lumea românească de după anul 1989 cu un imens pat al lui Procust. De ce? Pentru că acele reflecții ce alcătuiesc volumul sînt scrise cu inima plină, dar și îndoită de grija că nu vom reuși. Ele sînt idei și cuvinte martore ale tranziției românești, o tranziție dificilă, mult mai grea decît ne o imaginam la momentul Revoluției. În entuziasmul de atunci nu am crezut că avem atîtea de reconstruit. Totul a trebuit refăcut, de la acoperișurile blocurilor în care ploua pentru că nimeni nu le construise cum trebuie, pînă la destinele și conștiințele oamenilor, mult distorsionate de anii îndelungați de comunism. Cineva a spus, cu un cinism fără margini, că lumea nouă, de după Revoluție, nu va reuși nici măcar să văruiască ceea ce Ceaușescu a construit. De fapt, nu era vorba despre zugrăveală, ci despre reconstrucție din temelii. Mult din ceea ce construise entuziasmul toxic, revoluționar, era inadecvat cu timpurile și cu natura umană.

Am rămas, poate fără să vreau sau poate că asta mi-am dorit, pe acest imens pat al lui Procust care este lumea românească. Aici se taie picioare, mîini și capete, la întîmplare. Totul este discutabil și totul este de ajustat. Aici, din cauza măcelarilor de profesie, foarte puțini oameni au rămas drepți, în splendoarea afirmării de ordin social. Sîntem o țară de amputați, șchiopi și -orbi, pentru că ne tăiem unii altora, acolo unde nu intervin măcelarii despre care vorbeam, pofta de viață, carierele și „părți ale corpului“. Este un gen de autodevorare a ceea ce trăim, o poftă de distrugere și autodistrugere cum, poate, nu a mai trăit nici o țară aflată în momente de cumpănă. Cred că nici Franța, după al Doilea Război Mondial, nu a parcurs momentele dificile pe care le-a trăit România după Revoluția din decembrie 1989. Acolo s-a știut aproape cu precizie cine a făcut rău și care era răul pe care l-a făcut. Oamenii respectivi au fost pedepsiți, după care totul a mers înainte într-un firesc al lucrurilor. Aici, la noi, nu s a întîmplat așa. Victimele și călăii au mers înainte, împreună. Cum ar putea fi solidari unii cu alții? Este o întrebare retorică. Victimele și călăii nu vor construi nimic, niciodată, împreună. Victimele vor rămîne victime, așa cum s-a și întîmplat, și că-lăii vor rămîne călăi. Pe cei din urmă îi vedem și azi peste tot, în afaceri, în servicii secrete, în politică, în guvern. Nu le a fost și nu le este rușine să apară la televizor, să ne țină lecții și să ne spună ce și cum. Ne sfidează și ne consideră idealiști. Au chiar și acum un aer de superioritate pentru că ei știu mai bine ce și cum trebuie făcut. Îmi amintesc de inscripția de pe un zid al Bucureștiului revoluționar din după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989. Cineva scrisese acolo o promisiune: „Vom reveni pe înserat!“ S-au ținut de cuvînt. După un scurt moment de degringoladă, provocat de Revoluție, au revenit în viața noastră și nu au mai plecat. Sînt alături de noi și acum, dar au alte interese, mereu alte interese. Nu mai doresc păstrarea socialismului, ci vor un capitalism al lor. Ei sînt cei care au „diluat“ Revoluția sau au „confiscat-o“, așa cum le place unora să spună, și tot ei sînt cei care doresc ca din istoria noastră să fie șters cu orice preț cuvîntul „Revoluție“. Românii, în concepția lor, nu au făcut o Revoluție pentru că nu puteau, nu erau capabili să facă o asemenea mișcare de anvergură. Totul nu a fost decît „o lovitură de stat orchestrată din afară“. Pe ei nu putea să-i dea la o parte o Revoluție pentru că poporul îi „iubea“. Războiul româno-român continuă, chiar dacă liniile de „front“ par a fi confuze. Dacă le vorbești despre modernizare, ei îți vorbesc despre tradiția mămăligii. Revoluția doar i-a speriat puțin, țara a rămas în continuare a lor. Azi, îi vedem cum se bat pentru suprimarea libertății Justiției. Cum să-și permită cineva să-i aresteze? Pe patul lui Procust s-a suferit mult și intens. Multe milioane de români au fugit de aici și pentru a evita această suferință.

În același timp, această carte este o mărturie pentru bucuria de a fi avut ocazia să stau aici și să fiu un umil slujbaș. Este, din punctul meu de vedere, multă suferință pe patul lui Procust, dar este și multă dulceață. Nu aș fi putut trăi altundeva și numai gîndul că ar trebui să plec de aici definitiv mă pune într-o situație de panică și confuzie. Prima dată cînd m-am gîndit la un titlu, a fost Fierăria lui Iocan. Sînt un mare admirator al scriitorului Marin Preda și aș fi dorit ca textele să-i fie cumva aduse ca un omagiu. Numai că, la o analiză mai atentă a lor, dar și a vremurilor în care au fost scrise, mi am dat seama că un asemenea titlu nu s-ar fi potrivit. Nu s-ar fi potrivit pentru că timpurile au fost altele și oamenii au fost alții. Oamenii lui Marin Preda sînt mult diferiți de cei despre care vorbesc eu. Deși bătăliile par a fi aceleași, atunci erau vremuri în care oamenii mai aveau puțină seninătate și chiar puțin respect reciproc și detașare. Personajele lui Marin Preda sînt unele profund morale. Nu scuipă, nu înjură, nu fură, nu-și înșală nevestele cu amantele și amantele cu alte amante, nu-și transferă funcțiile către iubite și nu îndatorează satul, comuna, orașul sau țara pentru a avea amanta ce fura. Fierăria lui Iocan este un spațiu, un simbol al libertății de discuție. Este o Agora a țăranului român sănătos la cap, un om care are probleme, își pune și dezbate probleme. Azi, nu mai putem vorbi despre așa ceva. Personajele mele sînt urîte, sînt goale și sînt sinistre. Sînt oamenii unei epoci pe care tot Marin Preda, în Cel mai iubit dintre pămînteni, o numea „Era ticăloșilor“. România postco-munistă este o lume urîtă, scindată, egoistă, fără norme și fără busolă. Epoca despre am scris este o epocă a lui „totul e posibil“. A arunca vina doar pe comunism este o explicație și o întreprindere facilă pentru cel care caută explicații. Nu numai comunismul este de vină, ci și oamenii sînt vinovați. Aceasta este o lume în care, de la început, sîngele eroilor s-a amestecat pe străzi, simbolic, cu sîngele asasinilor lor. Este o lume care a debutat cu un început de război civil pentru că au existat destul de mulți oameni și bine înarmați, la propriu, cu arme de război, care nu au dorit ca Ceaușescu să plece din fruntea țării. „Era ticăloșilor“ începe cu această crimă în masă. O mie de oameni morți pentru plecarea din fruntea țării a unui bătrînel paranoic…

Am ales, pînă la urmă, metafora patului lui Procust pentru că este vorba despre mutilare și durere. Acest proces de mutilare este unul continuu, permanent și total, adică cuprinde toată lumea românească în fiecare moment. Sîntem sluți, orbi și șchiopi, incapabili să înțelegem ce se întîmplă în jurul nostru sau, cu atît mai puțin, ce se întîmplă în lume. Procust, „asasinul“ de lîngă noi, face două lucruri: îi taie pe cei care sînt mai mari decît patul său, dar în același timp încearcă să-i lungească, să i facă mai mari pe cei care sînt mai mici decît patul său. O metaforă mai apropiată de realitatea din România despre care scriu nici că se putea. Tragem de toți proștii pentru a se potrivi funcțiilor în care îi punem și în același timp tăiem capetele și picioarele unor oameni cu anvergură, care ar acoperi mult mai bine aceste poziții. România, ca pat al lui Procust, este spațiul acela fierbinte, drag, rău, frumos, dușmănos. Este spațiul unor sentimente amestecate de dragoste și ură. Pentru mulți dintre noi, România de după Revoluție este asemenea unei femei frumoase pe care o iubești atît de mult și pe care, crezînd-o pe nedrept indiferentă și rea, o bănuiești în mod gratuit că te înșală tot timpul.

Și totuși, de ce Pe patul lui Procust? Pentru că am avut, în toți acești ani, trăind în România, sentimentul că stau pe un pat al lui Procust. Chiar dacă durerea se îmbină cu dragostea, rămîne sentimentul neliniștitor că, poate, viața ar fi trebuit trăită altfel. Nu cred că, genetic, oamenii și popoarele sînt diferite. Avem aceeași structură și aceeași conformație anatomică, iar teoriile superiorității sau inferiorității de rasă sau națiune le consider absolut depășite și de către știință, și de către vremurile, mai luminate, pe care le trăim. În personalitatea unui popor, dar și-n a unui om, totul este cunoașterea, experiența, bagajul cultural pe care îl moștenim și pe care îl transmitem mai departe. Omul, ca și poporul său, se formează sub influența a ceea ce cunoaște și împărtășește din generație în generație. Din acest motiv, cred în rolul important al culturii, istoriei și geografiei, în șlefuirea personalității unui popor sau a unui om. Ne formăm diferit în spații geografice și istorice diferite și avem o cultură, un soft mental diferit. Fricile și opțiunile noastre sînt determinate de aceste restricții. Și noi, românii, am apărut într-un spațiu geografic și sîntem rezultatul unor multiple restricții și avantaje. Cultura noastră, în cadrul căreia tiparul religios este extrem de important, s-a format aici, cu particularitățile acestui aici. Ideea că ar fi trebuit să fim altfel este una eronată. Nimeni nu poate fi altceva decît ceea ce este. Nu putem modifica nimic din ceea ce înseamnă trecut și prezent, dar putem modifica în întregime viitorul. Avem, ca și alte popoare, un profil psiho-cultural bine definit pe care sîntem obligați a-l cunoaște. Dacă nu ne cunoaștem bine nu avem nici o șansă de a îndrepta ceva în beneficiul celor din viitor, pentru că bătăliile pe care le purtăm azi sînt mai mult decît bătălii ale prezentului, sînt unele ale viitorului. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Foto: Andrei Ivan

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.