Pe întuneric

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Pe întuneric jpeg

Toamna tîrzie tîrîie după ea și un soi de întuneric permanent. Lumina aurie devine o penumbră veșnică, aducînd mai curînd cu o noapte care stă să mijească non-stop. În ea, toate cele nu se mai văd neapărat pozitive și apetisante, ci cenușii și ușor derizorii.

Întunericul ăsta e diferit de cel dens și gros de noapte, cel care, dacă e să te iei după tot soiul de referințe din fapte diverse și cultură populară, adăpostește sub aripa lui fapte înspăimîntătoare, ca n Raven (James McTeigue, 2012), Sin City (Frank Miller, Robert Rodriguez, 2005) sau Gotham City-ul lui Batman, ca-n lumea lui Jack the Ripper sau Mr Hyde, sau precum cea descrisă în romanul lui Kate Williams, Plăcerile bărbaților. Dar și plăceri ascunse sau declarate, mai puțin vinovate sub faldurile nopții, precum, să zicem, în Legăturile primejdioase ale lui Laclos sau în Valmont-ul lui Forman după roman. Sau, de ce nu, accese și chiar șuvoaie de inspirație, care pot duce la opere fundamentale, ca n Something’s Gotta give (Nancy Meyers, 2003), în care personajul interpretat de Dianne Keaton tot plînge și scrie... Ori schimbări esențiale în viața, morala și comportamentul eroului, cum se petrece cu Scrooge al lui Dickens. Sau, pur și simplu, un somn liniștit, condimentat poate doar cu evenimente miraculoase, pozitive, precum în Marry Poppins sau în The Night Before Christmas al lui Clement C. Moore.

Dar dincolo de referințele amestecate (alese după criterii afective), există întunericul real, fizic, pe care ni-l ducem cu toții, cum putem. Căci, mai nou, cam după ora 17, pur și simplu se întunecă. Și dacă ai treabă pe stradă, și ești doar un umil pieton, și, desigur, ai oarecari referințe livrești și oarecare imaginație, trăiești o altfel de lume decît cea de pînă atunci. Căci, pînă la urmă, ăsta este atuul întunericului: pîcla lui, fie că o simți diafană, fie apăsătoare, îți permite ca ceea ce vezi prin ea să lase loc interpretărilor, stărilor și, de ce nu, poveștilor.

Cînd eram mică, și apoi adolescentă, mi-era frică de întunericul care mă prindea în special în locuri necunoscute, în cartiere pe care nu le străbăteam și pe lumina zilei. Chiar dacă erau apropiate de cel în care locuiam, aveam mereu senzația de apăsare și ostilitate. Oamenii care se nimereau primprejur, cei mai mulți dintre ei, îmi trezeau suspiciuni și mi se păreu potențiali agresori. Nu, nu eram chiar paranoică, ci un copil prea bine crescut de părinți și bunici grijulii. Așa că mergeam, dar mereu mă întorceam să văd cine e în urma mea și, eventual, să-l las să treacă. Întunericul mă agresa, îi simțeam atingerea ca pe aceea a unei pături din ceva plăsticos, la care făceam alergie. Și nu voiam decît să ajung mai repede la familiar și la lumină, ca să scap de el și să fiu din nou eu însămi, cea bine și cocoloșit crescută.

După foarte mulți ani m-am văzut nevoită ca, la orele astea altădată horror ale serii, să umblu și să fiu singură, în diverse locuri deloc dintre cele mai cunoscute. Odată, am fost nevoită să plec de-acasă mai tîrziu de crucea nopții, și sub diverse presiuni fiind, să străbat pe jos (așa am ales atunci) o parte mică, ce-i drept, de oraș. Supărările mele personale, probabil, au atîrnat atunci mai greu decît fricile nocturne, ce au devenit, brusc, banale. Țin minte cum, tot înaintînd pe străzi, s-a produs un fenomen pe care acum l-aș numi simpatic: furia și frustrarea interioare, în interacțiune cu oroarea de altădată, de tenebre, au rezultat într-un calm tîmp, fatalist: ce-o fi, o fi, îmi fac loc prin neantul aparent și-mi continui drumul.

Nu mi s-a întîmplat nimic rău în noaptea aia, și de atunci nu mi-a mai fost frică. Acum pot merge liniștită singură pe întuneric, aproape pe oriunde. Pe oamenii din jur nu-i mai percep ca pe posibili agresori și, chiar dacă sînt homeless-i ori alcoolizați, îi privesc mai curînd cu umor și toleranță decît cu altceva. Și, ce e mai important, mă pot bucura de peisajul de noapte, case, ferestre sugerînd o atmosferă sau alta, copaci în altă lumină, luna.

De curînd, am ajuns noaptea, dintr-o întîmplare, să zicem, chiar în Cimitrul Bellu. Am fost precum Baba Dochia, dar la nivel de o singură zi: ce i s-a întîmplat ei cu zilele și săptămînile, mi s-a întîmplat mie cu orele. Am plecat pe lumină în Obor să cumpăr un vas de lut pentru cimitir. Ca să nu mai pun florile de acolo în vaze sinistre de plastic. Am ajuns în Obor, am căutat asiduu o vază decentă printre kitsch-urile de plastic, am luat florile. A trecut un timp, imperceptibil și imens. Cînd am ridicat ochii spre cer, era întuneric.

Și totuși, am pecat spre Bellu. Cînd am ajuns, era beznă toală. M-au lăsat, totuși, de la poartă. Am pus florile, am aprins lumînarea. Cînd să plec de la mormîntul familiei, doi paznici își făceau rondul, pe fondul maslului de la biserica din Cimitirul eroilor, alăturată. Eu, ieșind în beznă de la mormînt, în timp ce săream pîrleazul, i-am întrebat: „Sînt spirite noapte, pe aici, prin cimitir?“ Ei mi-au răspns: „Povești, doamnă, povești.“

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.