„Parisul 1900“ – sau sărbătoarea ca simptom al sfîrşitului

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
„Parisul 1900“ – sau sărbătoarea ca simptom al sfîrşitului jpeg

În Livada de vişini, pe fond de aşteptare a rezultatelor de la licitaţie, unde se joacă soarta proprietăţii, Liubov Andreevna, cu toate că admite explicit incongruenţa deciziei, organizează un bal. Un bal ce reuneşte invitaţi mediocri, o copie derizorie a petrecerilor de altădată, strălucite şi exaltate, un bal nu cu invitaţi de seamă, ci doar cu funcţionari de poştă. Un bal nepotrivit! Dar un bal necesar pentru a tempera neliniştea şi a diminua angoasa. Regizorii îl pun în scenă cînd grotesc sau ludic, cînd profund melancolic – acesta-i testul prin petrecere. Peter Brook, cel dintîi, va acorda însă balului statutul unei manifestări extreme, excesive, refractară la orice fel de cenzură, o formă de uitare. El se inspira astfel din Decameronul lui Boccaccio şi motivul care l-a impus: sărbătoare pe timp de ciumă! Speriaţi, tinerii părăsesc oraşul şi, în afara lui, se dedau fără rezerve plăcerilor de tot soiul: erotice, culinare, intelectuale. Cînd sfîrşitul e iminent şi teama extremă, măcar să profităm de ultimele clipe. Iată simptomul securizant al unei comunităţi înfricoşate. Petrecerea, de la Decameronul la Livada, e o petrecere socială, amnezică, o terapie antidepresivă.

Aceste amintiri de lectură adolescentină şi de teatru recent s-au reactivat vizitînd expoziţia ce suscită cozi şi îmbulzeli la Musée du Petit Palais: „Parisul 1900, oraş spectacol“. În timp ce, vizavi, la Grand Palais, cîţiva vizitatori optează pentru modernitatea spiritualităţii de bazar al reputatului cuplu rus Kabakov, „Parisul 1900“ atrage zeci de curioşi ce vor să redescopere memoria oraşului mitic la ora sa de glorie. Mă integrez lor, mă pierd printre ei şi vagabondez de la o sală la alta. Progresiv, descopăr locurile privilegiate şi conduitele sociale care, reunite, au fondat mitologia Parisului modern. 1900 e anul împlinirii sale. Graţie reînnoirii radicale a teritoriului urban, efectuată cu succes de baronul Haussmann, a multiplicării divertismentelor şi locurilor de socialitate, de la săli de spectacole la cafenele, graţie libertăţii erotice ce se exersează la toate etajele sociale, de la „fotoliul de voluptate“ al prinţului De Galles, la bordelele diseminate în toate cartierele capitalei. Se impune astfel domnia nopţii festive, avînd ca protagonistă „parizianca“, al cărei mit de femeie elegantăşi dezinvoltă, spiritualăşi insesizabilă, expoziţia îl reconstituie subtil. Pe scurt – „oraşul spectacol“ se expune, se consumă, refuză interzisurile şi cultivă plăcerile. Plăcerea – o vocaţie franceză!

De la mitul iniţial – acela al „oraşului lumină“ – se trece la acela al „oraşului spectacol“. Şi expoziţia, fără a o afirma explicit, descoperă astfel, în Parisul anului 1900, un preludiu a ceea ce, mai tîrziu, Guy Debord va numi „societatea spectacolului“. Totuşi, în ciuda absenţei de comentarii, prin evidenţa titlului, înrudirea se afirmă: ciclul „societăţii spectacol“ atunci începe! Mă întreb, în singurătatea mea de vizitator, care-i diferenţa între vechiul motiv shakespearian al „lumii ca teatru“ şi cel recent al „societăţii spectacol“? Cel dintîi desemnează o condiţie – aceea a omului care-şi joacă rolul pe scena vieţii, cel de-al doilea vorbeşte despre o iluzie – aceea a omului care se alienează prin distracţii. Primul atestă puterile teatrului, celălalt confirmă mirajele spectacolului. La Shakespeare – o ordine se instituie, la Paris – o excitaţie se cultivă. Spectacolul e forma light a teatrului.

„Parisul 1900“ – privesc această multiplicare excitată de jocuri urbane, această inflaţie de satisfacţii, această vanitate socială generalizată. În 1900, Parisul se dedică unui brusc delir festiv. Însă, brusc, am revelaţia că tot acest fast, legat de enorma „Expoziţie universală“ organizată la Paris şi de debutul unui nou secol „modern“, a fost „marea iluzie“. Astfel, nu un secol începea, ci cel vechi, strălucit şi delirant, se încheia. Parisul nu o ştia. Sfîrşitul nu-i era departe.

Recent – asociaţia de idei e flagrantă –, vedeam la Viena o serie de expoziţii consacrate, şi ele, aceluiaşi pasaj festiv în noul secol. Valsuri şi chefuri, plimbări licite şi iubiri ilicite, „confuzie a sentimentelor“ şi „febră a corpurilor“. Viena, ca şi Parisul, îşi exaspera repertoriul plăcerilor şi-şi etala seducţia „spectaculară“. Însă, subteran, azi o ştim, căderea se pregătea. Sărbătoarea îi rezista, o întîrzia, graţie unui fel de inconştient colectiv. Exacerbată, ea ne apare azi ca o funestă perspectivă. Imperiul habsburgic, zece ani mai tîrziu, se prăbuşeşte. De fapt, atunci începe secolul. Sărbătorile n-au fost decît spasmuri fin de siècle.

În duminica vizitei la Petit Palais, am înţeles înrudirea între „sărbătoarea pe timp de ciumă“ şi „sărbătoarea ca anunţ al ciumei“. Tragedia nu s-a declanşat, dar un presentiment tragic îşi găseşte remediul în fastul sărbătorilor ce preced catastrofa. Un efort nemăsurat e consacrat întîrzierii ei – dansînd uităm, îşi spun parizienii şi vienezii. Petrecere pe marginea prăpastiei. Un ultim exces, un adio adresat fericirii a cărei dispariţie cele două oraşe o intuiesc. Testament involuntar.

După 1900, Parisul ca mit încetează să fie francez. Străinii care sosesc sînt cei ce-l salveazăşi continuă să-l cultive. Parisul îşi pierde resursele de creaţie, impresionismul s-a epuizat, naturalismul s-a degradat, şi se reduce la a fi doar teritoriu de recepţie a marilor aventuri ce-şi au ca protagonişti pe Diaghilev şi „baletele ruse“, pe Picasso şi Brâncuşi, pe Modigliani şi Apollinaire... singurii supravieţuitori francezi, Proust şi Matisse! Oraşul spectacol îşi pierde aura. În Europa, „luminile“ se sting, şi Parisul, ca Viena, uită sărbătorile care le-au precedat sfîrşitul. După Primul Război Mondial, pe vechiul continent, „spectacolul“ îşi va găsi un înlocuitor în „tragedie“ şi, de aceea, în 1920, Berlinul expresionist, „oraş al durerii“, va înlocui vechile capitale ale „plăcerii“. „Spectacolul“ va traversa Oceanul pentru a deveni american. Va trebui să vină un american, Hemingway, pentru a adresa un epilog: „Parisul e o sărbătoare“, scrie el, străinul.

Cu „Parisul 1900“ se încheie ultimul secol francez şi declinul debutează. Privindu-i sărbătorile excitate, regăsite acum la Petit Palais, mă gîndesc la el ca la o „livadă de vişini“ a Europei.

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.