Părinţi şi copii (mai mari)

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Mult timp am scris, la rubrica mea, despre copii. Din simplul motiv că eram, pe la sfîrşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, „proaspătă mămică“ – după cum se spune.

Cînd am rămas însărcinată, habar nu aveam ce mă va aştepta după. Odată copilul ieşit din găoacea lui, a urmat... prăpădul. Prăpădul însemnînd că, de fapt, după o existenţă la fel de plutitoare precum dormitarea din timpul celor 9 luni, habar n-aveam ce presupune un nou-născut.

Timpul, pe care înainte credeam că-l stăpînesc, s-a transformat brusc, devenind... al altuia. Mi s-a luat timpul meu, cel al visărilor incerte, mi s-a fragmentat şi a devenit o combinaţie de schimbat scutece, hrăniri de bebeluş, fiert ape şi biberoane, angoase şi doctori. O combinaţie, pe moment (moment care a ţinut cam un an) de negestionat.

Am mai scris despre dezastrele din copilăria mică a copilului meu şi nu am de gînd să mă repet, decît foarte pe scurt: bone isterice, nebune, alcoolice; case insalubre, cu gîndaci, prize care luau foc şi inundaţii; infecţii, în diverse părţi ale corpului, la diverşi membri ai familiei; sărăcie; doctori nesimţiţi sau incompetenţi. Şi totuşi, am supravieţuit: e drept, după ce am făcut o sfeştanie. După ce mama mea, care, atunci cînd mi s-a născut copilul, s-a dovedit la fel de paralizată ca şi noi, mi-a semnalat că bebeluşul „înţelege tot“ şi comunică. Şi după ce am găsit-o pe Mary Poppins a noastră în varianta basarabenească, adică pe dna Jeni Copaci, de la Chipeşca.

După toate astea, a urmat partea bună. Am înţeles că maternitatea implică o altă stare permanentă: a mea şi a lucrurilor din jurul meu. După ce chestiunile strict fiziologice nu au mai fost atît de stringente, am avut acces, în sfîrşit, la partea frumoasă a copilăriei. Cea în care se zice că o iei de la capăt: o retrăieşti, mai puternic, prin (sau odată cu) un copil adevărat...

M-am adaptat, carevasăzică, maternităţii. Mai bine zis, am devenit mamă, full-time. Nu doar în sensul mic şi banal, ce presupune să-i găteşti plodului ceva gustos, să-i asiguri schimburi curate şi să-l duci unde are nevoie, eventual la grădiniţă. Ci într-unul cu orice preţ... mitologic.

Am început să inventăm mitologii. Şi în copilăria mea, părinţii mi-au inventat mitologii: ursul Nounourse, care-mi aducea cadouri de la Cota 1400; Zîna mării, ce-şi trimitea pescăruşii să-mi livreze chestii marine. Aşa că am început să fac acelaşi lucru cu fiul meu: am inventat, seară de seară, cîte o poveste cu Arabela, Gogoloi şi Piţa Fetiţa, o familie ideală care, în general, avea aventuri pe Ana Ipătescu, actualmente Lascăr Catargiu: treceau în cîte-o altă lume, în cîte-o casă veche de acolo.

După mine s-au luat, dacă pot spune aşa, şi soţul meu, şi mama mea, şi dna Jeni: erau nenumărate poveşti, culminînd cu unele despre cîinele Albu, din faţa blocului, care se dusese să lucreze în Spania.

În fiecare zi, în camera fiului meu, se întîmpla ceva concret: se produceau invenţii reale... Luca făcea lifturi care chiar funcţionau, un fel de perpetuum mobile. Am făcut magazine unde vindeam, pe bani de hîrtie desenaţi, genţi, ceasuri, prăjituri. Am construit chiar un tunel al groazei în care pătrundeai şi te speriai…

Anii au trecut, copilul a crescut. A devenit adolescent. Şi, deodată, aşa brusc, s-a produs... desprinderea. Copilul meu a ieşit din mitologii. Nu l-a mai interesat nici elefantul său pernă, în numele căruia a creat chiar un canal pe YouTube. Nici poveştile noastre, nici măcar cine ştie ce discuţii cu noi. În cazul filmelor, le alege pe unele dure şi cinice. În ce-l priveşte pe Moş Crăciun, nu mai e interesat să-l primească...

A trebuit, la fel de brusc, să mă dezobişnuiesc să mai fiu mamă, în sensul full-time al cuvîntului. Deodată, sînt iar de capul meu: liberă. O „doamnă“ middle-aged, bucurîndu-se de o libertate pe care nu a mai cerut-o, pe care nu ştie dacă o mai vrea.

Trebuie să ies din copilăria în care, acum 16 ani, m-am străduit să intru. Mă străduiesc. Mă străduiesc să mai am nuanţe şi să contemplu, încă de departe, a treia copilărie, dacă va mai fi cazul: cea de bunică.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.