Păr

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Zizi și neantul jpeg

Părul mi s-a părut întotdeauna un accesoriu feminin indispensabil. Bogăția lui, libertatea lui, neorînduiala lui, toate mi se păreau de la sine înțelese: nu-nțelegeam rostul unui păr domesticit și disciplinat, supus unor reguli care-l frustrau de posibila lui splendoare.

Asta s-a-ntîmplat, desigur, după un anumit moment. În clasa a II-a, cînd am început să am păr cît de cît lung din nou, eram bucuroasă să-l pot prinde în cozi. Pînă atunci, o perioadă destul de lungă, nu existase: pentru că mă operasem de torticolis înaintea clasei I și trebuise să stau în ghips, părul fusese tuns băiețește. Am și acum pozele de imediat după ghips, cu puținul păr care crescuse: se strînsese într-o grămăjoară ascuțită spre vîrful capului, asemenea unui cort al pieilor-roșii din vechi supraproducții.

Ghipsul în sine n-a fost o experiență atît de traumatizantă. Lipsa părului, însă, da. De atunci încolo mi-am promis, cumva, fără prea multe cuvinte, să nu mai fiu fără păr. Să-l las să crească, să fluture la propriu în vînt și să poată fi prins, la o adică, în codițe sau într-o coadă.

Clasa a VIII-a a schimbat lucrurile. Părul a crescut dincolo de imaginație: Puteam, la propriu, atunci cînd îl eliberam din coadă, să-l fac să se rotească-n jurul meu, ca-n filme. Țin minte senzația de eliberare pe care o aveam cînd plecam de la școală și ajungeam pe la Șincai, spre Parcul Tineretului: era ca și cum intram în zona liberă de restricții, zona hippie și încărcată de o senzualitate implicită. Acolo îmi permiteam să mă despletesc și să mă simt liberă și feminină.

Tot de atunci încolo ideea prinderii părului și a bentiței am început s-o percep ca pe o oprimare. Singura prindere posibilă și admisă rămăsese cea în coadă de cal – despre care, de altfel, mama îmi povestise că, atunci cînd făcuse facultatea, la sfîrșit de ani ʼ50, fusese pentru ea motiv de mustrare și chiar de vot de blam, considerată fiind o coafură cosmopolită. În liceu, părul pe umeri a devenit ceva obișnuit: nu neapărat un gest de cochetărie, ci de afirmare a identității.

Într-o epocă în care părul, cu atît mai abitir în cazul bărbaților, putea fi motiv de necazuri cu autoritățile. Bărbații nu aveau voie cu părul lung, se știe, sistemul se bătea cu pumnul în piept să reglementeze și deciziile fiecăruia legate de look-ul său. Să ai plete și barbă, într-o anumită perioadă, era un gest de frondă. Nu degeaba m-au obsedat timp îndelungat versurile din cîntecul Păsării Colibri „Vinovații fără vină”: „Nu contează cît de lung am părul, / Important e cît de mult gîndesc”.

La liceu, părul curgea, în general, liniștit pe umeri. Restricțiile existau, nu puteai avea, de pildă, „părul pădure”, ca-n cîntecul lui Phoenix și ca-n ziua de azi, cînd verdele e o opțiune, printre multe altele. Dar îl puteai purta zburătăcit, măcar în pauze sau cînd nu erau controale. Căci sistemul de atunci era plin de interdicții și reguli stupide, dar nu era consecvent: mereu se ițea cîte-o portiță în încrengătură.

În vremea facultății, la sfîrșit de ani ʼ80, am atins cota de sus a libertății permise părului pentru respectivele vremuri. Îi puneam funde, clame și piepteni, chiar colorați, și nimeni nu-i mai reglementa curgerea. Putea să ajungă cît al lui Rapunzel, deși nu eram închisă în nici un turn. Putea fi ca în Hair (Milos Forman, 1979), mai ales în perioada revoluționară și protestatară ce a urmat începînd cu decembrie 1989.

Oricum, nimeni nu i-a mai ținut socoteala, pînă a trebuit să încep să lucrez undeva. Puținul timp petrecut în învățămînt a fost suficient să mă convingă că nu vreau să lucrez într-un loc în care părul va fi iarăși constrîns. Am ales locuri mai zburdalnice, în care-l puteam flutura-n vînt iarăși. Pînă cînd, într-o zi, s-a întîmplat să devin mamă.

Totul s-a schimbat. Nimic din ceea ce părea doar al meu nu a mai fost strict al meu. Libertatea gîndului și a părului s-a transformat în responsabilitate față de o altă ființă, ieșită din propria ta ființă într-un mod inexplicabil. Și neajutorată, dependentă de tine pentru supraviețuire. În condițiile astea, toanele părului pe care, altădată, în copilărie, mi-l împletea cu flori de prin parc o mătușă fermecătoare, cu o minte rătăcitoare, nu-și mai aflau rostul. Lăsat de capul lui, uitat, neglijat, părul și-a pierdut culoarea și a crescut fără formă și măsură.

Cert e că, într-o zi, o cunoștință cu care m-am întîlnit după mult timp mi-a semnalat că era gri și dizgrațios. Atunci l-am reobservat în sfîrșit și eu, și m-am întors cu agresivitatea trezirii spre el, făcînd aproape la fel ca Susannah din Legends of the Fall (Edward Zwick, 1994): mi l-am tot scurtat pînă am ajuns aproape să nu mai am deloc. A fost o revoluție a părului: după ce a început să mai crească, am început și eu să-i acord iar atenție și culoare. A trecut, de atunci, prin diverse culori.

Mi-am adus aminte de istoria lui cu ocazia pandemiei: în timpul ei, părul a devenit iar un personaj. A crescut nemăsurat și și-a reluat rolul de plete-rîu pe umeri, parafrazîndu-l pe Coșbuc. Băgîndu-l iar în seamă, parcă mi-am recîștigat o parte dintr-o identitate cîndva pierdută.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.