Orașul și spațiile mici

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Orașul și spațiile mici jpeg

Locuiesc de mai bine de cinci ani într-un apartament de 38 mp. Eu l-am ales, deși mama mi-a spus atunci cînd m-am mutat: „Vezi, Adina, că e foarte mic!“. Și da, cu timpul mi-am dat seama că într-adevăr e foarte mic pentru doi oameni tineri sau, mă rog, aflați la vîrsta de mijloc. Dar parcă nici pentru un singur om nu e suficient de spațios, nu prea ai unde să te învîrți prin casa aia. Pe scurt, e un apartament tip vagon, adică două camăruțe, una dintr-alta, despărțite de un glasvand, uneori chiar mă simt acolo ca într-un vagon de tren. De circ, pentru că toate lucrurile noastre sînt împrăștiate în cele ciudate moduri posibile, din lipsa spațiului de depozitare – haine, oglinzi de care atîrnă badge-uri de pe la diverse festivaluri, afișe de film, aparate Smena și camere de filmat pe 8 mm, pentru decor, cabluri (multe), computere, rafturi cu cărți și teancuri de cărți pe jos, o canapea de dormit care, întinsă, ocupă trei sferturi dintr-o cameră. Mai avem și o boxă la subsol pe care am vrut să să o transformăm într-un spațiu de locuit, însă din cauza umezelii acum găzduiește doar discuri de vinil și gîndaci. Apartamentul se afla la primul etaj al unei case din 1936, avem și o curte proprie de care n-am reușit să ne bucurăm deloc din diferite motive legate de vecinătate – niște cîini în curtea de alături care lătrau non-stop, după cîini a urmat o invazie de șobolani, în aceeași curte abandonată, acum e liniște și bine, dar parcă nu-mi mai vine să-mi petrec timpul în curte după atîta stres. De fapt, curtea a fost principalul motiv inițial pentru care am ales apartamentul, să ai o curte proprie în mijlocul Bucureștiul e ceva – mi am zis. Mi-am imaginat-o plină de ghivece cu flori, cu o măsuță și o umbrelă unde să-mi beau cafeaua dimineața sau cîte o bere, în serile de vară. Însă toate planurile mele legate de curte s-au dus de rîpă, a devenit o extensie inutilă a apartamentului celui mic. „Ar fi potrivit doar pentru o babă și o pisică!“, i-am spus mamei ultima oară cînd am discutat împreună dacă să vindem casa sau nu.

Nu mă sperie deloc să locuiesc în 38 mp, de altfel am văzut la Paris, de exemplu, oameni care o duc foarte bine și în mai puțin de atît. Cu tot cu copii. Pînă la urmă îți găsești un rost al tău și într un spațiu mic, chiar dacă n-ai cămăruța pentru scris pe care eu mi-o doresc dintotdeauna, chiar dacă nu ai o ușă ca să o închizi în urma ta atunci cînd te cerți cu celălalt sau vrei să-ți aduni gîndurile. Am crezut că spațiul mic te constrînge, dar nu te duce în fond la o depersonalizare. Oare așa e? Cu timpul mi-am dat seama că m-am schimbat de cînd locuiesc aici. Spațiul mic îți creează obiceiuri de melc – te miști puțin în interior, totul trebuie să îți fie la îndemînă. Am devenit mai puțin activă, gătesc mai puțin pentru că bucătăria e, inevitabil, mică și nu te îndeamnă la gătit, sînt categoric mai leneșă în privința multor lucruri, de pildă uneori mă mut cu „biroul“ în pat.

Dar nu mă plîng – am ales locul ăsta pentru că la un moment dat mă sufoca apartamentul comunist în care am crescut, voiam cu totul altceva. Mă săturasem de spațiile absolut identice, dacă mergeai la vecinul găseai exact aceeași sufragerie doar că smart TV-ul era pus pe dreapta, nu pe stînga, toți locatarii încercau să aducă îmbunătățiri ca să fie diferiți, o altă gresie, alt parchet, alți pereți sparți și „atentate“ la structura de rezistență a blocului, balcoane închise care prelungesc sufrageria, băi în care auzi cînd face pipi și trage apa cel de deasupra. Mă săturasem și de ideea de „întreținere“ a blocului, de comitetul de bloc, o „instituție“ profund comunistă ca mod de organizare, cu ședințe de bloc à la Kafka, cu un președinte care mereu era un potențial „hoț“ ce trebuia înlăturat, mereu erau probleme cu femeia de serviciu indolentă sau bețivă sau cu ghena care se înfunda. Mă săturasem și de veșnica perspectivă a blocului de vizavi în care mereu un vecin se holba la tine pe geam, se scobea în dinți și fuma. Gata cu toate astea, mi am zis, eu mă mut în casa din 1936. Fără să mă gîndesc că instalația electrică e praf, că țevile sînt ruginite, de pe vremea lui Pazvante, și că n-ai presiune la apă, fără să mă gîndesc că „la curte“ ai mereu cîte ceva de făcut, lucruri mici, absurde, care mănîncă bani, că fără o ghenă colectivă trebuie să-ți depozitezi tot gunoiul în curte pînă cînd începe să se împută, pentru că băieții de la gunoi vin doar o dată pe săptămînă, dacă vin, și nu la ore fixe. După cinci ani, am devenit o persoană obsedată de a duce gunoiul, de fiecare dată cînd reușesc să adun o pungă mică încerc să găsesc soluții ca să scap de ea. Am plecat în lungi vilegiaturi cu saci de gunoi pe bancheta din spate a mașinii, căutînd pe șosele containere, doar ca să nu rămînă în curte cu zilele.

Casa cu curte a fost o schimbare majoră pentru mine, însă nu am regretat-o în principiu. Lăsasem socialismul și blocurile de pe Calea Moșilor în urmă, le puteam privi din curte cum se înalță semeț, la nici 200 de metri, și rămăsesem în cartierul în care m-am născut. Puteam încă să ajung la Romană sau la Universitate pe jos, deși prietenii mi-au zis că puteam investi banii mai cu cap, puteam să mi iau o casă în „suburbii“ care se numesc Popești (Leordeni), Chitila, Voluntari, chiar și mai departe, dar eu le-am răspuns: În cazul ăsta de ce nu m-aș muta la Ploiești sau la Pitești? Ar fi, de fapt, același lucru… orașul e unde te simți tu de acolo, cu buticurile și Mega Image-urile tale, cu tramvaiul tău. Eu, una, nu m aș putea muta mai departe de Obor, că mă dezrădăcinez. M-am obișnuit și cu zona Lizeanu în care primează „diversitatea“, îmi place cînd răsare luna plină deasupra cartierului meu pentru că o simt foarte aproape; la bloc, pe Calea Moșilor, abia dacă o zăream, trebuia să ne sucim capetele pe geam atît eu, cît și vecinul meu care fuma la bustul gol în blocul de vizavi. Florile de liliac și de mîna-Maicii Domnului miros extraordinar la începutul verii, pe străduțe, totuși apartamentul mi se pare în continuare foarte mic, iarna am început să hibernez acolo, mă simt ca într-o scorbură și pentru că izolația nu e bună, mucegaiul împînzește totul.

Mă tot gîndesc de cîțiva ani să vînd casa cu curte, dar unde să mă duc? Am prieteni care își construiesc mega-case pe la periferia Bucureștiului, își fac credite pe care le plătesc în 20-30 de ani, de unde au atîta curaj și energie? Și de ce și-ar dori să locuiască, de fapt, într-un cîmp? Și am alți prieteni la fel de îndrăzneți care își cumpără apartamente centrale în blocuri zguduite deja de cutremure, fără reconsolidare, pentru că poate nu au în ADN această marotă a Marelui Cutremur pe care eu am moștenit-o de la tatăl și bunicii mei. Așadar, tot gîndindu-mă să vînd apartamentul meu minuscul cu curte, la un moment dat mi-am dat seama că nu apartamentul e problema, ci faptul că nu mă mai simt bine în București. Orașul meu natal. Pe care m-am străduit să-l accept și să-l iubesc vreme de 40 de ani și n-am reușit. Am încercat să-i văd părțile bune, să găsesc locuri care să-mi placă și care să-mi aminteaacă, de fapt, de alte minunate orașe europene – uite aici, parcă ar avea ceva din Viena, dincolo parcă ar semăna un pic cu un colț din Paris!

Am plecat pentru trei luni din București și am locuit într-un alt oraș, într-un apartament de 100 mp. În primele zile, pur și simplu mă rătăceam prin el, două băi mi s-au părut inițial de nemaginat, apoi pur și simplu igienice. Am aflat ce înseamnă să te poți „plimba“ printr-o casă. Și i-am înțeles pe prietenii mei care și-au construit case mari în apropierea orașului. Avem nevoie de spații în care să nu ne sufocăm unii pe alții, în care să ne auzim gîndurile și să putem închide uși în urma noastră. Dar avem nevoie și de spații care să ne reprezinte, ca să nu mai construim aiurea și să sculptăm pereții pentru a le da un touch personal.

Foto: Jack Wallsten, flickr

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.