Oprirea violenţei religioase din Orientul Mijlociu

Moha ENNAJI
Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
Oprirea violenţei religioase din Orientul Mijlociu jpeg

Escaladarea radicalismului, a violenței și a războaielor civile din Orientul Mijlociu, după începerea revoltelor așa-numitei Primăveri Arabe, în 2010, a însemnat o pierdere masivă de vieți omenești și de bunăstare. Nevoia de a întemeia state capabile, care să sprijine pacea, să asigure prosperitatea și să ofere oportunități, e mai imperativă ca niciodată.

Valul de violențe din ultimii ani a lăsat în urmă mai mult de 180.000 de irakieni și 470.000 de sirieni uciși. Mai mult, 6,5 milioane de sirieni au fost strămutați înăuntrul granițelor și alte 4,8 milioane au fost nevoiți să emigreze. Au fost adesea torturați în închisori și umiliți în lagăre de refugiați. Se estimează că 70-80% din victime sînt civili, cu precădere femei și copii.

De fapt, potrivit Centrului sirian pentru cercetări politice, o jumătate dintre refugiați și dintre cei strămutați în interiorul țării au sub 18 ani. Ceea ce are un impact major asupra evoluției lor viitoare. UNICEF raportează că 2,1 milioane de copii din Siria și 700.000 de copii sirieni refugiați nu sînt înscriși la o școală. Un număr de 80.000 de copii refugiați în Iordania nu au acces la educație.

Dar toate aceste costuri omenești sînt simptome ale unei probleme mai grave – și, contrar opiniei curente, nu e vorba de islam. Faptul că islamiștii radicali sau jihadiștii sînt musulmani nu înseamnă că religia lor, fără a mai vorbi de etnia sau de cultura lor, este violentă în mod constitutiv.

Dacă ne uităm la știrile din Occident, e lesne de înțeles de ce atît de mulți oameni blamează islamul. De la brutalitatea organizației Statul Islamic (ISIS) în Siria și Irak la atacurile teroriste conduse de Al-Qaeda și la lapidarea femeilor adultere conform legii sharia în Afganistan, violența Orientului Mijlociu este aproape întotdeauna atribuită religiei. Prin urmare, islamul este perceput cu precădere ca o amenințare.

Dar, după cum explică filozoful canadian Charles Taylor, adevărata amenințare nu este islamul propriu-zis, ci „gîndirea în bloc“. Deși extremiștii islamici reprezintă mai puțin de 0,5% din populația musulmană globală, viziunea lor despre lume domină mass-media nu numai în ceea ce privește islamul, dar și întreaga evoluție politică din Orientul Mijlociu. Ștergînd diferența imensă dintre diverșii musulmani, această viziune mass-media predominantă consolidează o percepție singulară și simplistă asupra islamului. Asta înseamnă gîndire în bloc. Și, după cum observă Michael Griffin în cartea sa Statul Islamic: rescriind istoria, acest fel de gîndire cîștigă teren atît în SUA, cît și în Europa.

Ca urmare, mulți au adoptat teoria „ciocnirii civilizațiilor“ a lui Samuel Huntington, care consideră că islamul e incompatibil cu modernitatea. Această viziune ignoră însă ideile și impactul reformatorilor timpurii ai islamului – figuri precum Muhammad Abduh și Jamaleddin al-Afghani – care continuă încă să influențeze musulmanii de pretutindeni.

Efectul cel mai durabil al primului val reformist a fost apariția unei mișcări salafiste (conservativ-tradiționaliste), care privea statul modern ca pe un mijloc de ameliorare a destinului musulmanilor. În zilele noastre, gînditori musulmani – precum iranianul Abdolkarim Soroush, tunisianul Tahar Haddad, pakistanezul Fazlur Rahman, marocana Fatema Mernissi, egipteanul Qasim Amin și sudanezul Mahmud Muhammad Taha – continuă să exploreze conexiunile dintre gîndirea islamică și valorile moderne. Chiar dacă islamiștii radicali se opun vehement muncii lor, acești gînditori au avut o influență imensă asupra multor generații de intelectuali musulmani din întreaga lume.

Ceea ce nu înseamnă că religia nu are un rol în violența din Orientul Mijlociu. Dimpotrivă, această violență – incluzînd violul, privarea arbitrară de libertăți individuale și publice – este răspîndită și diversificată, datorită unei combinații de credințe religioase, tradiții culturale, rase și etnii, pe fondul unui război și al politicii care îl influențează. Chiar și recrutarea luptătorilor jihadiști poate fi văzută ca o formă de violență bazată pe religie, asemănătoare cu căsătoria între copii și crimele de onoare.

Dar nimic din toate acestea nu înseamnă că islamul este violent în mod constitutiv. A recurge la explicații culturale, religioase sau etnice confuze – și adesea bigote – duce garantat la acțiuni eronate sau la lipsa lor.

Orientului Mijlociu îi lipsesc strategii și politici sociale și economice eficiente care să înlăture cauzele complexe nereligioase din spatele violenței – și efectele, cu siguranță nereligioase, ale acesteia. Chiar dacă factorii culturali, etnici și religioși ar trebui luați în seamă, ei nu sînt principalele cauze ale șomajului și marginalizării.

Guvernele din Orientul Mijlociu trebuie să se angajeze în crearea de politici îndrăznețe și creative, care să vizeze educația inadecvată, șomajul ridicat și corupția endemică ce alimentează violența și turbulențele din regiune. Astfel de eforturi ar trebui să vizeze progresul democrației, dezvoltarea economică și renașterea unei societăți civile trainice și a unor medii progresiste. Cheia nu este „islamizarea“ fiecărei probleme, ci dezvoltarea unei soluții politice concrete, care să vină în întîmpinarea nevoilor populației.

Educația este, desigur, esențială pentru a reuși: programa școlară trebuie să devină mai vastă, pentru a lărgi orizontul de cunoaștere al elevilor în privința diverselor religii și culturi. În general, școlile ar trebui, printre altele, să întruchipeze separația puterii laice de cea religioasă – și să asigure protejarea libertății religioase –, elemente necesare pentru oprirea violenței bazate pe religie din Orientul Mijlociu.

Violența la scară largă, precum cea prezentă în Orientul Mijlociu, produce daune majore indivizilor, erodează baza de capital, frînează productivitatea și subminează creșterea economică. Trebuie analizat impactul ei asupra structurilor politice, sociale și economice, iar capacitatea statului de a o face nu trebuie subestimată sau ignorată. Dar cîtă vreme statul formulează sau își legitimează politicile în termeni religioși, violența nu va înceta. 

Moha Ennaji este președinte al South North Center for Intercultural Dialogue and Migration Studies in Morocco și profesor de Studii Culturale la Fez University. A publicat recent volumele New Horizons of Muslim Diaspora in North America and Europe și Muslim Moroccan Migrants in Europe. 

© Project Syndicate/Mohammed Bin Rashid Global Initiatives, 2016
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

Foto: adevarul.ro

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.