Oameni simpli

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Oameni simpli jpeg

Biserica mănăstirii Rîşca are o atmosferă aparte, dată de armonia dintre părţile bisericii, de fresca exterioară, de liniştea locului, de comunitatea monahală. Pentru un student la Arhitectură în anul Domnului 1994, contemplarea acestui ansamblu compensa, din plin, drumul anevoios pînă în sat, situat în afara circuitului turistic al mănăstirilor sucevene. Dar atît el, cît şi prietena sa ţinuseră morţiş să viziteze şi Rîşca, deşi, cînd planificaseră expediţia, nu văzuseră decît cîteva fotografii alb-negru cu biserica, într-un tom serios de istorie a arhitecturii. Din acest motiv, culorile frescei, care se aprinseseră în lumina piezişă a amiezii, îi lăsaseră fără cuvinte, iar cei doi zăboviră mai mult decît le permitea orarul în faţa unei descoperiri personale de mare valoare. Cînd ieşiră, într‑un tîrziu, pe poarta mănăstirii, se cam înserase şi, pe drumul către staţia de autobuz, odată cu întunericul, veni şi o ploaie rece, apărută de niciunde, adusă de un vînt tăios care, în cel mai bun caz, ar fi trebuit să sufle patru luni mai tîrziu.

Echipaţi pentru a se feri de caniculă şi nu de frig, cei doi se refugiară într-un foişor hexagonal de pe marginea drumului şi puseră pe ei toate hainele posibile, în timp ce stropii de apă se apropiau din ce în ce mai mult de centrul micii construcţii. Vîntul bătea acum din toate părţile, aşa că zona uscată a duşumelei din lemn luase forma unui hexagon care se tot micşora, pe măsură ce vîntul se înteţea, aidoma unei diafragme de obiectiv fotografic, pînă cînd dispăru complet şi atunci cei doi înţeleseră că foişorul le oferise adăpost după puterile sale, prea mici pentru stihiile dezlănţuite în Rîşca. Aveau nevoie să înnopteze undeva, în sat, aşa cum făcuseră în toată excursia, numai că noaptea, pe întuneric, ploaie şi vînt tăios, nu mai întîlneau pe stradă pe nimeni dispus să stea de vorbă cu ei şi să-i îndrume. De altfel, oamenii se speriau să fie acostaţi de două umbre pătrăţoase, pe care rucsacurile grele din spate le făceau să pară mai masive decît erau în realitate. Tocmai cînd realizau că, deşi prudenţi, erau total nepregătiţi pentru o astfel de situaţie, un suflet se milostivi de ei şi îi îndrumă spre birtul satului, acolo unde aveau să găsească oameni şi poate avea să-i cazeze birtaşul peste noapte.

Cînd au deschis uşa birtului, s-au considerat salvaţi: înăuntru era lumină, cald şi gălăgie. Au presupus automat că vor mînca o cină consistentă după frigul îndurat, apoi vor urca la etaj, unde de bună seamă că se aflau camere încălzite în care se vor replia şi‑şi vor usca hainele. În local mirosea puternic a alcool, iar la mese erau doar bărbaţi: muncitori şi ţărani, oameni cu feţe aspre şi mîini deformate de muncă grea, majoritatea trecuţi de prima tinereţe. Salutînd cu condescendenţă pe toată lumea, cei doi străbătură camera şi, ajunşi la tejghea, îl întrebară pe patron dacă pot rămîne peste noapte şi mînca o cină caldă. Acesta îi privi perplex, tăcu un interval de timp care lor li se păru lung, apoi le spuse că la etaj era locuinţa lui, supraaglomerată, pentru că venise în vizită fata, cu ginerele şi copiii. Și nici mîncare nu servea, doar alcool, pentru că oamenii mîncau pe la casele lor, dar, de băut, veneau să bea la birt, ca să nu-i bată nevestele. Pesemne că feţele îngrozite ale studenţilor îi stîrniră milă ori perspectiva ca tinerii să se aciueze în vreun cotlon şi să refuze să plece nu-l încînta, căci omul îşi drese vocea şi, acoperind vacarmul, întrebă tunător: „Bă, care puteţi să-i ţineţi pe copiii ăştia doi peste noapte, că s-au rătăcit pe-aicea şi i-a mai şi plouat?“. Însă oamenii de la mese îşi băgară capetele între umeri şi plecară ochii în pahare. Unul bîigui că nu are unde, altul că e copilul bolnav. Cînd situaţia părea disperată de-a dreptul, din fundul sălii se ridică un bărbat slab şi înalt, care, cu un gest larg, zise că îi ia la el. „Eşti beat, îi aruncă crîşmarul, şi nici nu ai unde, că eşti cel mai sărac om din sat şi staţi, oricum, claie peste grămadă!“ „N-are a face“, ripostă omul, „gata, veniţi cu mine!“

Într-adevăr, părea că birtaşul ştia ce spune, căci omul, evident, băuse, iar hainele sale erau ponosite şi murdare. Însă era singura variantă, aşa că tinerii îl urmară. Pe drum, bărbatul îşi recuperă fermitatea mersului şi vorbirii şi le spuse că este şofer de autobuz şi că ştia, de la tatăl lui, care şi el fusese şofer profesionist, un lucru extrem de important, pe care îl împărtăşea acum cu ei: la drum trebuie să-ţi iei, dacă este vară, haină şi, dacă este iarnă, mîncare. Explicaţia este simplă. Vara, fiind cald, poţi uita să-ţi iei haina şi, dacă se strică vremea, suferi. Iarna, haină îţi iei oricum, pentru că este frig, dar nu trebuie să uiţi de mîncare, pentru că un drum de doar două ore poate dura şi două zile, dacă te înzăpezeşti. Iar fără mîncare, iarna mori în două zile.

Casa era în fundul unei uliţe pline de noroi. Cînd trecură pragul, nevasta omului se sperie şi îl certă. Era dezordine, copiii trebuiau spălaţi. Apoi înţelese situaţia şi îi mută pe cei trei copii în aceeaşi cameră cu ei, iar pentru tineri întinse aşternuturi curate în camera pruncilor. Bărbatul aduse ţuică, brînză, pîine şi roşii, iar cei doi se săturară. Înţeleseră că nimeriseră la cei mai săraci oameni din sat, dar şi la cei mai buni, care îşi împărţiseră mîncarea cu ei şi aveau să se înghesuie toţi cinci într-o cameră doar ca să nu-i lase de izbelişte. Dormiră ca nişte prunci, iar dimineaţa întrebară cît costă cazarea şi mîncarea, dar bărbatul nici nu vru să audă, pentru că ei le oferiseră ospitalitate atunci cînd erau la nevoie şi nu făcuseră asta pentru bani, ci din omenie, erau oameni simpli… În situaţii-limită din trecut, rămas cu maşina în pană pe viscol, tatăl său fusese salvat de oameni care îl primiseră în casele lor, aşa că îl învăţase pe copil, de mic: „Tată, întotdeauna să primeşti în gazdă şi să nu ceri bani, pentru că nici mie nu mi-au cerut cei cărora le datorez viaţa mea şi a ta!“.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.