Puțini sînt cei a căror moarte poate însemna sfîrșitul unei epoci. Karol Modzelewski a fost o astfel de personalitate. Istoric și membru fondator al sindicatului polonez „Solidaritatea“, Modzelewski a murit pe 28 aprilie, într-un spital din Varșovia. Din păcate, el lasă în urmă o țară aflată pe mîna unui guvern populist a cărui ascensiune la putere ar fi putut fi evitată, dacă am fi ascultat avertismentele sale din trecut.

Modzelewski a fost ceea ce Hannah Arendt ar numi un actor – „făcător“, dar și „pătimitor“ – al multor mișcări politice esențiale ale ultimilor optzeci de ani. Viața sa ar putea ocupa cel puțin un capitol din orice carte de istorie europeană.

S-a născut la Moscova, cu numele Kirill Budniewicz, în perioada de vîrf a Marii Epurări staliniste, care i-a răpit tatăl și bunicul matern deopotrivă. Mama sa, evreică rusoaică, s-a recăsătorit cu comunistul polonez Zygmunt Modzelewski, alături de care a luptat în al Doilea Război Mondial, în timp ce micul Kirill se adăpostea, alături de alți copii.

În 1945, Modzelewski a fost adus în Polonia, sub un nou nume, într-o nouă cultură, cu o nouă scriere. Chiar dacă era străin, cazul său nu părea ieșit din comun, într-un timp al migrației în masă. La vîrsta de nouă ani a devenit polonez.

Cu zece ani mai tîrziu, în timpul destalinizării, a prins, pentru prima oară, gustul activismului politic. Charismatic, arătos, extrem de inteligent, Modzelewski era și un foarte bun orator, dominînd tribuna la fiecare întrunire. După ce a participat la protestele în masă împotriva guvernului comunist al Poloniei din 1956, a fost dezamăgit de faptul că schimbările întîrziau să apară. În 1964 s-a alăturat unui alt lider tînăr, Jacek Kurón, și au publicat împreună o „Scrisoare deschisă către Partid“, criticînd sistemul, de pe poziții de stînga. Ceea ce i-a trimis pe amîndoi la închisoare.

Eliberarea lui Modzelewski și a lui Kurón în 1967 a venit exact la timp pentru a le permite să conducă demonstrațiile studențești în masă din Polonia aceluiași an. Ca urmare, au ajuns din nou la închisoare; de data aceasta însă, „Scrisoarea lor deschisă“ era deja bine-cunoscută în Occident. Rugat să-și spună numele în fața unui judecător din Paris, Daniel Cohn-Bendit, unul dintre studenții activiști francezi, lideri ai les événements de mai 1968, a răspuns: „Kurón-Modzelewski“.

În timpul celei de-a doua perioade de detenție, Modzelewski a reînceput să studieze istoria și, după eliberarea sa din 1971, s-a dedicat cu totul acestui domeniu. A devenit o autoritate consacrată în istoria medievală a Europei și a scris cărți considerate clasice de istorici ruși, francezi și italieni.

Dar istoria secolului XX avea încă planuri cu Modzelewski. Munca sa academică a fost curînd întreruptă de grevele muncitorești în masă din august 1980. Jucîndu-și rolul de făcător și pătimitor o dată în plus, Modzelewski i-a dat noii mișcări „Solidaritatea“ numele pe care îl poartă. Cu toate acestea, principala sa preocupare politică era egalitarismul, ceea ce l-a marginalizat înăuntrul mișcării. După ce, în 1981, guvernul polonez a înăbușit protestele și a instaurat legea marțială, ajunge din nou la pușcărie.

Alegerile parțial libere din iunie 1991 au marcat începutul sfîrșitului guvernării comuniste din Polonia – și din Europa de Est în general. Modzelewski se încăpățîna să continue studiul istoriei, dar momentul politic era atît de captivant încît nu a putut sta deoparte. A fost ales senator în noul Parlament, susținînd partidele de stîn-ga. Ceea ce l-a transformat, în ochii liderilor politici post-comuniști ai Poloniei, care nu au timp pentru intelectualii umaniști, într-o relicvă a trecutului. Pe fondul schimbărilor rapide din peisajul politic al Europei Centrale și de Est, noii politicieni privesc spre Europa occidentală și spre SUA în căutarea unui model. Proprietatea privată ar fi garantul libertății, iar inegalitatea ar trebui tolerată, fiind prețul care trebuie plătit.

Atunci cînd Modzelewski s-a exprimat împotriva desființării forței de muncă industriale și a reducerii costurilor din sistemul de ajutor social sau cînd a criticat disprețul clasei politice capitaliste față de cei aflați într-o situație precară, el a fost evacuat ca fiind un romantic incurabil. Avertismentele sale par acum, pe fondul schimbărilor politice recente, profetice. Naționalismul șovinist în ascensiune din Polonia, SUA și din alte democrații occidentale este dauna colaterală a unei epoci politice care a pus piețele libere mai presus de libertatea oamenilor.

Modzelewski a fost un intelectual public de modă veche, devotat vieții spiritului și politicilor practice, dedicat justiției sociale. Simpatizez cu acest mod de a fi, deoarece l-am învățat chiar de la Modzelewski. M-am numărat printre studenții care așteptau cu înfrigurare eliberarea sa și a lui Kurón, în 1967. Simțeam chemarea revoltei, dar aveam nevoie de lideri care să fie personalități publice proeminente, nu politicieni de profesie. Activistul Kurón și intelectualul Modzelewski alcătuiau echipa perfectă de mentori.

În cele din urmă, lungile și repetatele perioade de detenție au șubrezit sănătatea ambilor bărbați. Kurón a murit în 2004, iar acum lumea l-a pierdut și pe Modzelewski. Am avut șansa de a petrece cîteva zile, primăvara trecută, alături de el și de soția sa, la Torino, celebrînd a cincizecea aniversare a revoltelor din 1968. Îmi amintesc cum vorbeam despre excelenta lui autobiografie, gîndindu-mă că în viața sa nu a existat nimic de care să-i fie rușine. A trăit o viață onorabilă și a murit, sînt sigură, împăcat. 

Irena Grudzinska Gross, bursieră în 2008 a Fundației Guggenheim, este autoarea volumelor Golden Harvest (împreună cu Jan T. Gross), Czeslaw Milosz and Joseph Brodsky: Fellowship of Poets și The Scar of Revolution: Custine, Tocqueville, and the Romantic Imagination. În prezent, lucrează la o biografie a lui Alexander Weiss-berg-Cybulski.

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons