O seducție în stil sicilian

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
O seducție în stil sicilian jpeg

Cînd părăsești Sicilia, ești cumva amorțit. Întîlnirea cu ea este atît de puternică, de intensă, de amețitoare încît, în brațele ei, n-ai timp să te dezmeticești. Abia desprins, ajuns înapoi acasă, cînd totul începe să se decanteze, simți siajul hipnozei. Și începi să cauți, prin toate restaurantele italienești în care intri, arancino – un fel de mîncare exclusiv sicilian, care îmbină italienescul risotto cu arome arăbești. Sau încerci să ți încropești micul ei dejun tradițional, Granita, căutînd febril (dar de pomană), într-un sorbet și o brioșă cumpărate de la supermarket, senzația acelor dimineți siciliene. Rece și cald. Dibuiești pe YouTube orice fărîmă de muzică siciliană, încercînd să convertești bruma de cuvinte pe care le știi, de pe vremea cînd ai cochetat cu învățarea limbii literare, în siciliană. Trăncănești, ca un îndrăgostit, încercînd să menții mrejele trecutului în prezent. Și-ți pui întrebarea legitimă: în malaxorul de imagini, povești, legende și oameni, ce a fost real și ce imaginar? Și nu cumva ai fost victima unei seducții?

Ca orice seducătoare versată, Sicilia are patina multor experiențe, fiind o insulă care, de-a lungul timpului, a fost marcată de cele mai mari civilizații ale zonei mediteraneene: grecii, latinii și arabii. În istoria Europei, Sicilia a devenit astfel un punct de întîlnire, fiind azi un soi de melting pot al acestor culturi, atît cultural, cît și social.

Bineînțeles, cunoaște regula primului impact. Aterizînd, pe oricare dintre cele trei aeroporturi – Palermo, Comiso sau Catania –, prima senzație a călătorului care vine dinspre mare este una de salvare – căci vezi pămînt în zare! Cu toate acestea, pămîntul pe care aterizezi este, în egală măsură, și o rupere de lume, o intrare pe un alt meleag. Și cred că polul cel mai intens al acestei prime întîlniri este Catania, unde, la aterizare, te așteaptă Muntele Etna.

Impresionant nu doar vizual, ci și prin prisma legendelor, Etna a prins patina unui personaj mitologic, despre care locuitorii de la poalele vulcanului pare că vorbesc, oarecum, codat. Poate pentru că sînt sastisiți să răspundă la eterna trivială întrebare turistică – „Nu vă e frică?“ –, dar cred că, mai degrabă, pentru că știu, ca orice seducător, că vorba pe șleau distruge misterul, și lucrurile prea serioase înseamnă moartea pasiunii, localnicii îți răspund în dodii. Ca să intru în vorbă cu ei, am pus și eu acea întrebare turistică despre frica de a locui la poalele unui vulcan încă activ (ultima erupție a avut loc în urmă cu cîteva luni). Mi s-a răspuns, hîtru, dîndu-mi-se, de fapt, una dintre cheile spiritului sicilian: „Futtittini!“, un cuvînt cît un concept în aceste părți, care înseamnă „să dai la spate“, să nu-ți faci griji și să nu rămîi ancorat în probleme, ci să te bucuri cu intensitate de orice mică bucurie a vieții. (N-am putut să nu fac antiteza dintre acest „futtittini“ sicilian și drobul nostru de sare.)

sg reportaj sicilia 3 jpg jpeg

Întîmplarea a făcut să descopăr pe viu acest spirit cînd, fascinată de un bătrîn care dansa de mama focului cu cîțiva turiști americani, i-am făcut o poză. Domnul m-a văzut, mi-a răspuns la zîmbet cu zîmbet, s-a apropiat de mine și a vrut să vadă dacă a „dat“ bine în fotografie. Apoi a scos din portofel o poză veche și mi-a arătat portretul soției lui, după care a făcut un semn cu mîna în aer, ca un salut către îngeri. Obișnuia să danseze mult cu soția lui, dar aceasta s-a dus, cu mulți ani în urmă. El a rămas totuși cu dorul dansului, și chiar dacă partenera lui nu mai e, el dansează și acum, la 87 de ani, cu prietenii sau cu străinii, cu cei care înțeleg că viața este, pînă la urmă, un dans. „Futtittini?“ – îl întreb, mîndră să mă bag în seamă, „Sei siciliana!“, mi a răspuns, invitîndu-mă la dans.

Și m-am gîndit la Zorba Grecul și la spiritul grecesc reminiscent în toată Sicilia – de altfel, stema steagului sicilian, Trinacria, este capul Meduzei cu trei picioare.

Ce este cu adevărat seducător la Sicilia, în afara peisajelor, este melanjul cultural pe care sicilienii și-l asumă în integralitate. Căci în Sicilia nu există italieni, arabi, spanioli, greci sau francezi – toți cei născuți aici sînt sicilieni. Își asumă acest melting pot, declarîndu-și, pe bună dreptate, o identitate aparte de Italia. „Aici vorbim siciliana!“ – după cum mi-a corectat un chelner încercarea stîngace de a-i vorbi în italiană.

Proverbiala mîndrie siciliană este prinsă și în legende, „Capul maurului“ fiind una dintre cele mai stranii povești de dragoste pe care le-am auzit. Azi, „Testa di Mauri“ este un suvenir local pe care îl vezi peste tot, cel mai adesea sub forma unor ghivece, dar în spatele simbolului acestui cap de maur împodobit cu frunze de busuioc stă, în fapt, un avertisment sever: „Nu leza niciodată mîndria unui sicilian“.

Legenda spune că, demult, un maur s-a îndrăgostit de frumusețea unei localnice căreia i-a jurat iubire eternă. Cu toate acestea, după ce eternitatea s-a consumat, maurul și-a adus aminte, brusc, că este căsătorit și că are și cîțiva copii acasă, spunîndu-i iubitei că e timpul să se întoarcă la familie. Femeia s-a prefăcut că înțelege, dar l-a rugat să mai rămînă cu ea pînă în zori. În toiul nopții, însă, siciliana l-a decapitat, transformîndu-i capul într-un ghiveci în care a plantat busuioc.

Iar cu mîndria sicilienilor chiar nu te joci. Și simți asta, la firul ierbii, fie că e vorba de limba aparte pe care o vorbesc, fie de gastronomie. Într-o dimineață, făcînd small talk cu gazda noastră din Riposto, o femeie jovială și plină de viață, care robotea veselă la micul dejun, i-am spus, încercînd să facem un compliment, că am citit că în Catania se face cel mai bun Granita din Sicilia. Femeia s-a oprit brusc, a devenit serioasă și, cu un ton contrariat, ne-a întrebat: „Cum adică în Catania?“ Am repetat nerozia, crezînd că n-am fost expliciți, însă ne-am trezit cu o rafală de reproșuri: căci nu „în Catania“ se face cel mai bun sorbet, ci în Riposto, în satul ei, și, de fapt, EA, ea este cea care face cel mai bun sorbet din întreaga Sicilie. Și nu glumea.

Deși spiritul ludic se găsește, în Sicilia, din plin. O bună mostră de umor sicilian este o seară la operă. Ca orice turist, te gîndești cu venerație la sintagma „operă italiană“, drept care te duci la teatrul din Taormina, scrobit și îmbrăcat la patru ace. Spectacolul începe cu cîteva arii sobre, în care protagoniștii îți confirmă statutul grav de meloman. Te simți în elementul tău, îmbrăcat în haine de seară, avînt senzația unui act cultural înălțător. La pauză, însă, totul se schimbă. Cu 180 de grade. Trecerea e făcută, totuși, în mod subtil, de invitația pe terasa teatrului, unde ți se servește vin spumant, pe post de șampanie, în pahare înalte, de plastic, și ești îmbiat de chelneri spilcuiți să deguști rondele de Pringles de pe tăvi elegante, de argint. A doua parte a spectacolului îți confirmă ghidușia. În timp ce vor continua să cînte, cu patos, arii celebre, soprana va începe să facă ochi dulci pianistului, tenorul va înnebuni de gelozie, soprana va întinde coarda, coborînd în public și flirtînd cu spectatorii, tenorul o va fugări prin sală (în timp ce vor continua, bineînțeles, să cînte) și totul va culmina cu un ropot de aplauze, o relaxare și o bună dispoziție generale.

sg reportaj sicilia 1 jpg jpeg

Și nu e vorba despre o bună dispoziție regizată, ci de un firesc al eleganței. În Taormina, de exemplu, un oraș clădit pe un deal, în care scările de piatră fac legătura între străzi, restaurantele aflate la întretăierea acestor străzi sînt mereu pregătite cu măsuțe rabatabile sau tăvi și perne pe post de scaune, pentru a-și întîmpina clienții care nu mai au loc la mesele din incintă. Și nu de puține ori vezi turiști eleganți mîncînd pizza și bînd vin în timp ce stau pe jos, în fața restaurantului.

Bineînțeles, Sicilia are și partea ei întunecată. Problemele sociale și politice, mafia și toate poveștile din subterana acestui mic paradis. Dar, ca orice seducător, știe că în fața celor pe care vrei să-i subjugi nu trebuie să-ți lași problemele la vedere. Așa că te ademenește cu peisajele, cu mîncarea, cu vinul și cu poveștile – iar cît timp îți dorești o poveste de amor, fără complicații, Sicilia va rămîne mereu acea seducătoare desăvîrșită, în brațele căreia problemele dispar. Și cine nu devine dependent de această posibilă evadare din realitate?

Foto: Stela Giurgeanu

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.