Dacă sîmbătă şi duminică, 21 şi 22 mai, veţi trece prin Parcul Herăstrău, la intrarea Charles de Gaulle veţi observa, cu siguranţă, un şir lung de corturi. Veţi fi întîmpinaţi cu muzică, cu jocuri şi cu multe, multe zîmbete. Cu cît veţi intra mai mult în inima agitaţiei, veţi descoperi însă substanţa. Poveştile. Despre oamenii care schimbă destine şi care se încăpăţînează să nu abandoneze viitorul unei pesimiste ridicări din umeri şi sintagmei „În România nu se poate schimba nimic“.

„Este a şaptea ediţie a ONGFest“ – îmi spune Vera Ularu, coordonator de comunicare în cadrul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, organizatorii evenimentului. „Putem vorbi deja despre o tradiţie şi ne bucurăm să vedem oamenii care au devenit din ce în ce mai interesaţi de acest festival.“

Ideea organizării unui festival al ONG-urilor a pornit cu mulţi ani în urmă din dorinţa de a apropia oamenii de societatea civilă. Un concept încă neasimilat corect. „Termenul de societate civilă este încă abordat greşit pentru că nu e pe deplin înţeles. Încă se mai vorbeşte despre conspiraţii, interese străine sau oculte, despre finanţări din surse masonice şi cîte şi mai cîte. Pe de o parte avem un discurs neclar, pe de alta unul conspiraţionist. Prin acest festival oamenii se pot întîlni şi pot interacţiona direct cu ONG-urile şi descoperi o parte din adevărata societate civilă. Culmea e că, în ciuda mentalităţii «în România nu există societate civilă», oamenii chiar vor să se implice. Chiar şi cei care n-au timpul necesar sau încrederea să găsească modalităţile de implicare. Prin interacţiunea directă a spaţiului non-guvernamental cu oamenii vrem să arătăm că nu e tot timpul nevoie de un cadru organizat ca să faci bine, că poţi ajuta oricînd pe cineva în microspaţiul din jurul tău. Să reabilitezi un parc din spatele blocului, de exemplu, sau să ajuţi o familie din vecini sînt, pînă la urmă, fapte la îndemîna fiecăruia.“

În fiecare an, ONGFest-ul are cîte o temă. Dacă anul trecut „comunităţile model“ au dat tonul, anul acesta ONG-urile participante se reunesc sub umbrela „inovării civice“. Cînd întreb ce înseamnă „inovare civică“ mi se povesteşte despre o doamnă de la Asociaţia Stea, din Satu Mare. ONG-ul din care făcea parte derula un proiect pentru persoanele fără adăpost. O sarcină foarte grea, să integrezi nişte oameni care n-au de fapt nimic, pentru că îşi pierd orice încredere în ei şi în viaţă şi mulţi sînt abandonaţi la marginea societăţii. Un băiat din grupul cu care lucrau nu putea fi activat deloc; părea că nu se poate face nimic cu el, nu reacţiona, nu dădea nici un semn că l‑ar interesa ceva. S-au gîndit atunci să facă un soi de tearapie prin agricultură. Şi l‑au dus să lucreze în nişte sere. Brusc, atitudinea lui s-a schimbat. Începuse să fie responsabil, să ajungă la timp, să muncească cu drag. Pe scurt, au reuşit să îi redea entuziasmul, iar asta pentru că au găsit metoda perfectă care a funcţionat pentru el. Acest exemplu îl folosesc de multe ori pentru că arată că, dacă poţi scoate un om din canal şi să-l faci să-şi găsească speranţa prin faptul că plantează nişte vinete, acolo unde alte instituţii ar fi renunţat de mult, creativitatea şi dedicarea ONG-urilor pot muta munţii din loc.“

Inovarea civică se referă astfel la găsirea instrumentelor necesare pentru a te implica şi a schimba răul în bine, iar toate aceste instrumente pornesc de la acelaşi concept: „împreună“. Fie că ne referim la ONG-uri, instituţii publice, companii sau cetăţeni. De la strategii la nivel î­nalt la lucrul în comunitate, de la cifre şi rapoarte la „firul ierbii“.

„ONGFest 2016 este despre ONG-urile care caută permanent soluţii pentru cei din jurul lor, care îndrăznesc să facă ceva diferit şi au curajul să creeze modele noi, în pas cu realitatea. Vizionari care au deschis un drum din dorinţa de a face lucrurile să meargă. Cum inovarea merge cel mai bine doar în colaborare, prezentăm parteneriatele dintre ONG-uri şi companii sau instituţii publice, care au acelaşi scop: să aducă o îmbunătăţire acolo unde este nevoie. Vorbim despre diferit, despre alternativ, despre nou. Despre cum îndrăznim să visăm şi cum ne menţinem în pas cu timpurile în care trăim. Anul acesta, ONG­Fest s-a transformat în Atelierul de Fapte Bune, unde meşterii şi artiştii de fapte bune îşi prezintă măiestria către vizitatorii parcului şi le arată cum să devină şi ei meşteri mari la rîndul lor.“

Cît de greu e să devii un „meşter de fapte bune“, mai ales într-o societate care pare a fi statică şi greu de urnit?

„Eu cred că ăsta este un mit. Repet, românii vor să ajute şi să se implice. Au nevoie însă de un imbold, de încurajări sau de exemple. Am cunoscut, mai demult, o doamnă poştaş care ajuta o familie de romi. Locuia în comuna Goeşti, din Dolj, şi era voluntar pentru un proiect al Fundaţiei „Adina Stiftelsen“, finanţat prin Fondul ONG. Soţul era plecat în străinătate, iar ea o sprijinea pe mama respectivă cum putea, să facă curat în casă, să se joace cu copiii, să facă lecţii cu ei sau pur şi simplu să stea de vorbă cu ea. După un timp, femeia din acea familie, fiind ajutată în­tr‑un moment greu, a ajuns să ajute şi ea, la rîndul ei, pe alţii. Aşa se creează o comunitate activă.“

Un grup, un profesor, un poştaş care vrea să ducă nişte fluturaşi, toate acestea înseamnă inovare: să vezi care sînt resursele şi să ai maximum de rezultate cu ele. „Poate că nu pare ceva extraordinar să organizezi o întîlnire la o terasă, unde să vorbeşti despre gropile din cartier şi dacă îţi convine sau nu cum sînt investiţi banii de Primăria de sector, cum se întîmplă la Dristoteca, organizată de Funky Citizens, dar aceste fapte nasc cercuri concentrice şi întotdeauna lucrul împreună aduce rezultate mai bune. Şi, în general, problemele de la firul ierbii sînt cele care dau şi soluţiile unor probleme mai complexe din societate. De la soluţiile din sat sau cartier se poate ajunge la schimbări legislative sau măsuri la nivel naţional. Vezi cazul Pachetului naţional antisărăcie, lansat la începutul acestui an. Bună parte dintre soluţiile propuse acolo sînt practicate de organizaţiile neguvernamentale de ani buni. Noi am făcut un calcul şi prin Fondul ONG sînt peste 100 de proiecte care sprijină mai bine de jumătate dintre aceste măsuri.“

Ce puteţi descoperi la ONGFest

În afară de interacţiunea cu ONG-urile, vor fi în jur de 100 de activităţi non-formale, pentru toată lumea. Concursuri organizate de ONG-uri pe temele proiectelor pe care le derulează. Vor fi concerte (printre care şi Les Elephants Bizarres), piese de teatru şi, bineînţeles, „treasure hunt“, un traseu interactiv prin care oamenii află mai multe despre inovare civică. Dacă acest exerciţiu a fost iniţiat acum trei ani într-o formulă experimentală, provocările au devenit acum mai sofisticate. Pe lîngă întrebările pe care trebuie să le pună la corturi, oamenii vor cunoaşte ce înseamnă inovare şi pe viu. „Vom avea un automobil care se alimentează electric, pus la dispoziţie de Kauf­land România, iar oamenii vor fi invitaţi să testeze acest automobil. Vom mai avea şi o instalaţie, un fel de arbore care se alimentează de la soare, unde poţi să-ţi încarci telefonul. Plus ateliere pentru părinţi, pentru copii sau bunici. De la croşetat şi pictat pe faţă la dezbateri despre dezvoltare în carieră şi protecţia mediului. Pot afla lucruri care să îi ajute sau cum pot face să pună umărul ca să schimbe ceva ce îi deranjează.“

Cît despre atelierele unde eşti învăţat să croşetezi sau să pictezi, o întreb pe Vera Ularu care e legătura dintre aceste activităţi şi inovarea civică.

„Inovarea nu înseamnă numai tehnologie, înseamnă să găseşti metoda potrivită prin care să rezolvi o problemă. Iar ceea ce pare un joc e, de fapt, o metodă. Pentru că parenting-ul a devenit un subiect actual în societatea noastră, acaparată de probleme – prin redescoperirea picturii pentru copii, de exemplu, poţi dezvolta creativitatea copilului, pe care îl poţi învăţa, astfel, că există şi alte activităţi decît să stea cu ochii pe tabletă. Prin aceste ateliere şi prin toate celelalte activităţi arătăm că se poate acolo unde mulţi se grăbesc să renunţe din comoditate. Sînt grupuri de vîrstnici care se pregătesc de săptămîni întregi să cînte pe scena ONGFest. Sau copii cu dizabilităţi. Noi vrem să arătăm, astfel, prin fiecare spectacol, că se poate. Sînt oameni pe care ne e foarte uşor să îi marginalizăm, să uităm de ei. Prin faptul că evoluează pe scena ONGFest arătăm că ei sînt vizibili. Un alt exemplu simplu, dar inovator e legea propusă de Centrul de Resurse Juridice, printr-un proiect finanţat prin Fondul ONG. Legea a fost adoptată, iar clădirile, apartamentele și terenurile confiscate din infracţiuni pot fi transmise sau date în folosință gratuit, inclusiv asociațiilor și fundațiilor, iar sumele de bani rezultate din vînzarea bunurilor mobile și imobile confiscate sînt distribuite pentru educație, sănătate și asociațiilor şi fundațiilor cu obiect de activitate în domeniul social, printre altele. E o idee inovatoare de realocare a resurselor.“

Pe finalul discuţiei despre acest festival, o discuţie entuziastă despre ce se întîmplă de fapt în spaţiul nonguvernamental, mi-am adus aminte, brusc, de o replica a contesei Aurélie, „Nebuna din Chaillot“, ca de o concluzie şi, în acelaşi timp, o invitaţie pentru acest festival: „Dar voi de ce staţi şi vă tînguiţi, în loc să acţionaţi? Puteţi îngădui una ca asta? Puteţi accepta o lume în care să nu fii fericit de cînd te scoli, de dimineaţa, şi pînă te culci? O lume în care să nu fii propriul stăpîn?“