O masă intergenerațională

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Stau la masă și am pus la bătaie cel mai grațios comportament de care mă simt în stare. Sîntem, poate, vreo doisprezece oameni acolo, a fost o invitație venită oarecum neașteptat, genul de invitație pe care n-ai cum s-o refuzi. Majoritatea comesenilor, spre 70 de ani – eu și încă vreo trei-patru, plecați bine spre o maturitate glorioasă, sîntem văzuți drept „ăia tinerii“.

Mi-e frică de mesele astea. Mă simt cumva obligată să fac un balet de amabilități, să scot adjective care să laude fripturile și sunete care să sublinieze pufoșenia nemaiîntîlnită a checului făcut de gazdă. Par a fi singura care se canonește în felul ăsta, restul celor ca mine se comportă mult mai firesc, nu ca la concursul ăsta de Miss Congenialitate în care m-am băgat singură. N-am nici o explicație pentru ceea ce fac. Am dat deseori vina pe o genă orientală care ar vrea să mulțumească pe toată lumea, dar am impresia că greșesc puternic. Ce te poate face, de pildă, să încerci să ușurezi jena unui ospătar ușor neatent care-ți aduce bere brună în loc de blondă mințindu-l că bine a făcut, că de fapt ți-ai dat seama că o brună îți lipsea? Nimic.

Tocmai pentru că sînt teribil de stresată în situațiile astea sociale, așezată cu persoane necunoscute la masă, totul se desfășoară într-un carusel amețitor în care conversațiile, clinchetele paharelor, mîncarea mîncată și chipurile oamenilor mi se amestecă groaznic în cap. Un hiper-simț al realității și un simț al umorului serios distorsionat nu fac ca lucrurile să se așeze mai bine.

Așa că m-am văzut de sus în toată scena, pusă în fața unei tăvi frumoase în care unul dintre comesenii de 70 prezenta niște țuică de prune clătinată gălbior într-o carafă înconjurată de păhărele. Țuica de început. Seniorul a venit curtenitor spre mine: „Doamnă Selma, v am pus într-un pahar mai mare, să știți, e foarte bună!“. Am mulțumit cît am putut de mult, m-am întrebat ce l-o fi făcut să creadă că vreau un pahar mai mare și am fost atentă și la consoarta domnului, care privea scena prin niște ochelari din cei care măresc de douăzeci de ori ochiul. Părea o Bambi care privește cu reproș cum cealaltă căprioară se pregătește să se cherchelească pe bune.

Și da, țuica aia m-a turtit. E fix genul de băutură din care n-ai prea bea, dar n-ai ce face. Simțeam cum ochii mi se scurg cumva spre bărbie pînă cînd locul țuicii a fost luat de carafele de vin roșu, numa’ bun la cele trei soiuri de fripură pe care preabuna gazdă le-a pus pe masă. O masă eminamente tradițională, una dintre cele la care visezi cînd ești mahmur și departe de mama. Lîngă cărnuri a fost piure bun, salată și chifteluțele de dovlecei pe care le iubesc, dar mi-e prea lene să le fac. Plăcinte cu brînză și spanac, checul pufos. Contribuisem și eu cu ceva dulciuri cumpărate în grabă și o sticlă de vin. Pe lîngă minunile alea gătite lent, darurile mele păreau niște ciurucuri. Mai puțin vinul însă, dacă mă întrebați pe mine. Cel din carafă era „făcut în casă, fără prostii și conservanți în el“, exact genul care reușește să-mi dea cele mai cumplite dureri de cap. „Ăia tinerii“ ne-am felicitat că n-am scos din geantă și cei trei avocado pe care-i luasem în nu știu care idee, pentru că generația mai în vîrstă de la masă n-ar da roșiile mari și gustoase de toamnă pe verziturile asta fără nici un gust.

La masă a fost tipic. Era și unchiul de formație inginerească, cel care a povestit de-a dreapta mea despre glaciațiune combinată cu nu știu ce teorie a conspirației, de ne-am călcat unii pe alții pe picioare ca să nu riposteze vreunul cumva sau, Doamne ferește, să rîdă. Se amestecau în teoria aia ADN-uri extraterestre, cipuri de telefoane mobile în straturi datate cu carbon acu’ milioane de ani și alte grozăvii pe care le-am ascultat atent, cu matrafoxurile vuind deja în cap. Am primit și lecțiile antifumat învigorate în momentul în care unul sau celălalt din generația a mai tînără se strecura afară să tragă cu sete din două țigări deodată.

Oamenii au fost extrem de drăguți, mi-era dor de un prînz d-ăsta clasic cu seniori, eu m-am comportat exemplar și-am reușit să vărs la final doar un pic de cafea. Am primit țuică la pachet și miere. Sper să mă mai cheme. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.