O coadă

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Invizibilii jpeg

De cînd n-am mai văzut atîția oameni la un loc! Mă simt ca un pustnic parașutat brusc într-un oraș, amețit de vînzoleală, de prezența altora și de posibilitatea de a mă integra cîteva zeci de minute în universurile efemere ale unei cozi. Îi însoțesc pe părinți la vaccinare, sînt un șoarece mic cu urechile mari, gata să vadă, să miroasă, să asculte ce mai au oamenii de zis. Realizez încă o dată cît mi-au lipsit interacțiunile astea, cît de legate sînt poveștile mele de poveștile altora. Simt cum mă uit halucinată la ochii lor de deasupra măștilor, o privire devoratoare, insistentă, hămesită. Noroc că nu bagă nimeni de seamă, sînt un accesoriu. Îmi vine să-i iau pe toți în brațe, să-i întreb de sănătate, de copii, despre ce au mai făcut în perioada asta excepțională pentru noi toți, să mă strecor nevăzută în dialogurile lor șoptite, în secretele de familie, să...

„Dar să știți că sîntem și noi la coadă!” Vocea unei doamne autoritare mă scoate brusc din agitația de cățel care vrea să fie băgat în seamă și mă aruncă în cotidianul pe care îl credeam pierdut sau, în cel mai bun caz, iremediabil alterat. Doamna are o mască din cele cu bușon pe o parte, păr gri zburlit și o fustă de stofă profesorală din cele care îmi dau și acum fiori. „Dar să știți că sîntem și noi la coadă”, îi spune unei alte doamne care vrea să ia formularele de vaccinare la completat. „Sigur”, îi spune cea admonestată, „nu vreau decît să completez hîrtiile.” „Lăsați, că ne cheamă să ni le dea”, zice doamna cu mască cu bușon. Gata, îmi zic, am dat de polițaiul cozii. Ăsta e un personaj important în economia oricărei adunări de genul ăsta. Face, desface, comentează, întreabă, organizează gratis și prost – ai, n-ai nevoie. Evident că nu te chema nimeni să-ți dea formularul. Bușonul realizează greșeala, vede că e cît pe ce să rămînă fără coledzi și se repede la rîndul ei după prețioasele hîrtii.

Ziceam că în asemenea adunări dai, invariabil, de cîteva tipologii comune. Pe lîngă polițai, o să existe întotdeauna și nedumeritul suprem. Se învîrte ca o găină fără cap, dă să citească toate afișele, rătăcește hîrtii, buletin, telefon, se gîndește mult la fiecare rubrică de completat și pune întrebări. Ai apoi gașca celor care se subordonează imediat polițaiului autonumit șef la organizare. Ăștia o să aprobe în cor tot ce spune șeful (în general, tîmpenii) și tot ei sînt cei care îl vor detecta pe cel mai slab din grup ca să îl ia la șuturi. Există, de asemenea, și bufonul grupului, unul care e absolut convins că face cele mai bune glume de pe pămînt. Nu le face. Sînt atît de sărăcuțe că ți se zgîrcesc degetele de la picioare auzindu-le. Lui nu-i pasă, că are public. Cineva tot o rîde. Mai e personajul demn care nu se bagă, nu aude, nu vorbește. Apoi, public, mulțime, hahalere, domnițe și eu.

„Scrieți acolo Pfizer”, o aud iar pe doamna polițai cum dă indicații la completare unei bătrîne care nu părea să aibă nevoie de ajutorul ăsta. Vocea polițaiului se aude înăbușit de după masca strînsă pe figură. E un Darth Vader al micii noastre constelații din anticamera unui spital. Sînt sigură că în poșetă îi zumzăie discret sabia cu laser. „Păi, și la rapel scriem Pfizer?”, se aude o altă voce din colțul sălii. Vader e în culmea siguranței autorizate: „Păi, n-oți vrea acuma cu Moderna!”. Toată lumea fîșîie și completează formularele, o doamnă șușotește cu fiul ei și e întreruptă de polițaiul care le ascultase convorbirea: „Aaa, aveți cardiopatie ischiemică! Și eu am la fel. Plus tensiunea de un miliard (n-am reținut exact tensiunea, dar bănuiesc că era ceva ieșit din comun, genul ăsta de oameni se simt cel mai bine cînd nu se simt bine)”. Acum toată coada știe de ce suferă și polițaiul, și doamna necunoscută, care nu pare foarte fericită de această dezvăluire prea publică.

Darth Vader începe să mă scoată din sărite și-mi strică iremediabil așteptările optimiste legate de comunități, oameni, revederi, aglomerări ca-n zilele bune, flori, fete, filme și băieți pe care mi le construisem în cap. Vrea să vorbească cu un medic înainte de rapel, vrea la toaletă, se așază în dreptul ușilor automate care se deschid/se închid, se deschid/se închid ori de cîte ori se mișcă. Și uite că enervarea asta mă bucură. În fond, nu ne-am schimbat foarte tare.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.