Nopţi albe în Bucureştii interbelici

Andreea APOSTU
Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Nopţi albe în Bucureştii interbelici jpeg

Din centru pînă-n mahalalele sale sărăcăcioase și tenebroase, Bucureștiul interbelic era, pe timp de noapte, o zumzăială continuă. Toamna tîrziu, iarna și primăvara devreme, cînd vremea era capricioasă și ostilă, agitația nu era foarte vizibilă pe străzi, în schimb, în interiorul anumitor clădiri, prea bine știute de bucureșteni, petrecerea era în toi. Din mai pînă în octombrie, freamătul se muta în aer liber, în grădinile de vară neobișnuit de numeroase, care împînzeau în lung și-n lat orașul. În perioada interbelică, românul, și parcă mai cu seamă bucureșteanul, putea fi descris printr-un singur cuvînt, deloc peiorativ: chefliu. Nu conta clasa socială, de la boieri la funcționari, negustori și lustragii, fiecare își găsea un chef pe gustul și posibilitățile sale.

Cum se lăsa seara peste București, lumea dădea mai întîi iama în cinematografe, care rulau filme chiar și de şapte ori pe zi, avînd în mare parte program încă de dimineață. Cinematograful era, în perioada interbelică, o instituție: existau peste 50 de săli în tot orașul, de la centrul elegant la cartiere precum Dudești, Calea Rahovei, Văcărești sau Mătăsari. Neastîmpărul din zona centrală se muta la orele serii de pe Calea Victoriei pe bulevardul Elisabeta. La Cercul Militar începea șiragul de reclame luminoase: ARPA, Vox, Trianon, Femina, Capitol, Forum și Corso, și de la est la vest, lumea se revărsa într-un șuvoi neîntrerupt spre magia ecranelor și a poveștilor cu final fericit. Decorul devenea feeric din pricina numărului foarte mare de neoane, într atît încît într-un număr al revistei Magazinul din 1932 puteai citi următoarele: „Decorul străzii e format aci din litere de lumină verde sau albastră, conservată în tuburi de sticlă. Pe timp de ploaie, reflexele acestui decor pe pavajele sticloase joacă o feerie de caleidoscop.“ Luminile erau însoțite de vocile actorilor, scoase în stradă de patroni cu ajutorul difuzoarelor, ca să atragă mai mulți clienți. Pe deasupra discuțiilor purtate de trecători în română puteai auzi, prin urmare, vocea răgușită a Gretei Garbo sau accentul Marlenei Dietrich.

Electricitatea devenise pe atunci simbolul progresului tehnologic și al modernizării orașului, alături de automobil. Această transformare este amintită și de scriitorii epocii, unul dintre cele mai frumoase fragmente fiind poate cel din Întoarcerea din rai, în care lumina pare singurul lucru care îl mai ține încă legat de oraș și, implicit, de viață, pe Pavel Anicet: „Cînd coborî în stradă, se aprindeau felinarele. Se îndreptă fără voie către Bulevard; luminile acelea roșii îl fascinau, îl țineau încă legat de București. (...) Le privi zîmbind. Se face un oraș frumos, Bucureștiul ăsta. Gîndul îi plăcu; erau un gînd limpede, senin, chiar stenic.“

Să ne întoarcem însă la bulevardul Elisabeta: aglomerația era atît de mare în lunile calde, încît nu prea aveai șanse să ieși nemototolit și necălcat pe bombeu de trecătorii grăbiți sau neatenți. Ajungeai acasă ciufulit, boțit, aiurit de această arteră modernă, amintind de orașele occidentale: „Pe bulevard, lumea curge, mereu înnoită și mereu aceeași. Femei frumoase, cu inițiala de nikel pe bască; tineri în pulovere de lînă fără mîneci, comen-tînd ultimul match al lui Spakow; domnul care caută o aventură de o oră… Mica porțiune de bulevard, dintre Calea Victoriei și Cișmigiu, e singurul colț de București rupt din strălucirea Parisului și grefat aci, la coada Europei. Cu barurile lui automate de sticlă și metal, cu vînzătorii ambulanți de cravate și albume, cu eleganța femeilor, dar mai ales cu reclamele de lumină, bulevardul acesta pare desprins dintre marile bulevarde pariziene.“ (revista Magazinul, 1932) Primul bar Automat apăruse aproape de intersecția dintre Calea Victoriei și bulevardul Elisabeta cu un an mai devreme, în 1931. Moda venise din Statele Unite, iar bucureștenii erau fascinați de automatele cu fise din care îți puteai lua băutură, sandwich-uri, plăcinte și prăjituri.

La periferie, numele cinematografelor deveneau mai răsunătoare și îndrăznețe: exista un cinema Puiu în Pantelimon, Isbînda pe Calea Văcărești, Magic pe Maica Domnului la nr. 8 (coincidență sau nu, tocmai în Bucureștiul lui Mircea Cărtărescu din Solenoid), Liric pe Mătăsari și chiar Edison sau Lucifer pe Calea Dudești. Dacă în centru îndrăgostiții se țineau de mînă pe întuneric și se sărutau timid, la periferie toată lumea fuma, ronțăia bomboane și alune americane și se săruta cu patimă. La mahala se dădeau mai ales filme de aventuri și polițiste, iar spectatorii aplaudau sau huiduiau, după caz, pe măsură de acțiunea devenea mai palpitantă. Dacă eroul săruta vreo damă la final, toată sala era în extaz:  „Țoc, țoc, țoc! Bravo, șefule! striga lumea imitînd sărutul și aplaudînd turbat.“ (Mircea Damian) Uneori, dramele de pe ecran se mutau în sală, cînd iubitul se uita cu prea mult jind la eroina atrăgătoare din film.

După cinema, bucureșteanul se oprea tacticos la un local central sau la o cîrciumioară, să mănînce o fleică sau niște mititei, să bea vin sau bere Luther, să comenteze ceea ce tocmai văzuse și marile probleme ale zilei. Localurile arătau cam toate la fel, în linii mari: iarna, o sală imensă, cu mese și scaune, avînd, în capăt, locul special amenajat pentru orchestră, iar în mijloc, un ring de dans, vara, o grădină cu pomi, cîteva mese și becuri tricolore. Diferită radical era însă atmosfera. Dacă în localurile din miezul orașului existau orchestre de jazz sau diseurii și diseusele (din franțuzescul diseur/diseuse) veneau pe la mese șoptind în românește pe ritmuri de tango, la mahala lăutarii cîntau cu cobza, dibla și țambalul. În centru existau și cîteva localuri foarte moderne, în care petrecerea începea abia după ora 10, cu separeuri mai mari sau mai mici, intime, și cu jocuri de lumini, verzi, roșii și albastre. Baruri precum Colos, decorat de arhitectul Jean Monda, aveau mobilier Bauhaus, linii minimaliste, inserții de metal și corpuri de iluminat geometrice.

Conform lui Mircea Damian, petrecerile se terminau, fie iarnă, fie vară, la ora 8 dimineața: „Chefurile se poartă, de cele mai multe ori, în trei, patru sau zece localuri și se isprăvesc a doua zi la opt, în halele centrale, la ciorbă de burtă sau într-un cabaret din centru.“ Așadar, ciorba de burtă, prezentă și atunci, și acum, pare să fie pentru români leacul suprem, de peste veacuri. Plimbarea dintr-un loc de petrecere într-altul era norma în perioada interbelică, și nu rareori boierii, plictisiți de localurile centrale, mergeau în cele de la periferie, să chefuiască mai cu spor. Diferențele de clasă se estompau, atît boierii, cît și mahalagiii fiind, înainte de toate, cheflii.

Conflictele izbucneau doar cînd venea vorba de amanta mahalagiului, căreia tinerii sclivisiți îi făceau ochi dulci din pricina beției: „Cînd însă boierul, fie din nărav, fie din beție, depășește o anumită linie în manierele pe care trebue să le aibă față de amanta omului dela mahala – în dimineața următoare se trezește la spitalul de urgență sau pe lumea cealaltă, cu capul crăpat sau cu burta spintecată frumos de sus în jos, în linie dreaptă…“ Puteai întîlni în aceste cîrciumi personaje rău famate ca Mitică Ciocolată, Costică Ambasadoru, Nea Doctorul, Nae Catifea sau Costache Șapte Degete, a cărui poreclă venea de la numărul impresionant de portofele pe care îl putea fura într-o singură zi. Și prin localurile din centru se iscau certuri din cauza spiritelor prea ațîțate de alcool, atentînd la iubitele sau soțiile mesenilor, însă acolo, lumea fiind mai civilizată, lucrurile se rezumau la un pahar spart sau vărsat în capul seducătorului și cîteva palme. Tot din pricina beției se mai întîmplau și accidente, unele grave, altele doar amuzante, cum a fost, de pildă, în 1935, aterizarea unui automobil direct în fîntîna din fața Casei Doina de la Șosea.

Privit de ochiul contemporan, tabloul animat al Capitalei interbelice surprinde prin numărul mare de cinematografe, inclusiv în cartierele populare, repartizarea relativ uniformă a localurilor de petrecere, diversitatea atmosferei din ele, precum și prezența constantă a unei orchestre și a unei interprete / unui interpret. Discrepanțele sociale dintre centru și margine erau, desigur, imense, iar eforturile incipiente ale autorităților de a înlocui locuințele insalubre de la periferie cu mici blockhaus-uri păreau ridicole în raport cu dimensiunile mahalalelor. Dar asta nu-i împiedica pe bucureșteni să petreacă și să aibă, pe lîngă localurile din miezul orașului, cîrciumi periferice aproape la fel de faimoase și de agitate. Optimismul autorilor de articole și de texte literare, în ochii cărora Bucureștiul trăia un moment unic, un proces de modernizare continuă și irepresibilă, pare aproape înduioșător astăzi, privit prin lentila cenușie și haotică a celor 80 de ani care ne despart.

Elanul acela progresist pare să se fi pierdut astăzi, într-un oraș mai degrabă înapoiat, tern, reticent la noile tehnologii și practici urbanistice, care își lasă moștenirea interbelică pradă uitării. „Catalog București“, proiectul ARCEN de inventariere a celor 98 de zone protejate ale Capitalei, își dorește în final ca mare parte din aceste zone să fie revalorificate și ca orașul să își recapete puțin din coerența de altădată. Dar acest lucru nu este posibil decît prin cunoașterea stării actuale de conservare a țesuturilor istorice și a problemelor pe care le au – acesta este scopul principal al inventarului ARCEN. Un plan urbanistic de salvare a lui nu poate începe decît prin cunoașterea completă a punctului de pornire. Bucureștiul nu este încă un oraș pierdut, dar are nevoie, pentru a ajunge un oraș european, așa cum își doreau și interbelicii, de măsuri complexe și de o viziune de ansamblu, nu de peticelile cu care e obișnuit de 28 de ani încoace. 

Andreea Apostu este membră ARCEN și doctorandă a Universității din București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și a Universității din Poitiers.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.