Nopți

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Zizi și neantul jpeg

Nopțile m-au fascinat dintotdeauna, dar, de fapt, n-am știut să mă bucur de ele. Poate pentru că am fost un copil prea ascultător, poate și fiind­că, pe vremea lui Ceaușescu, cel puțin la nivel oficial, nopțile erau reglementate, controlate.

Ceea ce nu înseamnă că nu existau și pe atunci baruri de noapte și alte activități neoficiale. Dar pe față, așa cum se vedea la lumina mincinoasă a zilelor de atunci, magazinele se închideau, nici nu mai știu, pe la patru-cinci, cofetăriile pe la opt seara și restaurantele, barurile pe la douăsprezece, maximum unu noaptea. Oficial, nu era nimic non-stop, nimic care să acrediteze nopțile albe. Nimic care să facă din noapte o zi mai poetică, mai puțin ancorată în rutina clară a activităților obligatorii, necesare supraviețuirii. Dacă voiai poezie nocturnă, n-aveai decît să ți-o faci pe cont propriu.

În copilărie, nopțile erau, evident, pentru dormit și pentru visat. Într-o perioadă, parcă prin clasa a cincea, a șasea, în care era foarte obositor la școală, țin minte că nu-mi doream decît să dorm, ca să pot visa. Pe atunci țineam minte visele. Pentru că mă uitam la Samantha (Be­witched, 1964-1972) și personajul meu preferat de acolo era verișoara ei, Serena, mă visam uneori zburînd pe deasupra acoperișurilor cu ea. Cel mai frumos vis din perioada aceea pe care mi-l amintesc era unul în care, odată ajunsă în Parcul Tineretului – parcul prin care, de altfel, treceam zilnic –, undeva puțin mai sus de aleea principală, pe drumul spre casa bunicilor mei, se deschidea sub pămînt o trapă. Dacă alergai suficient de repede și nimereai fix locul care trebuia, trapa se deschidea și te arunca într-o lume subterană. Ai putea spune că într‑una precum Țara Minunilor a lui Alice, dar nu chiar. Nu mai țin minte prea multe despre lumea respectivă, ci doar sentimentul de plutire pe care îl degaja. S-ar zice că era o lume angelică, dar, de fapt, era una mustind de sentimente omenești: eu cea de atunci aveam un alter ego în acel univers paralel – o eu mai mare, evident blondă și subțire (la vremea respectivă, în viața reală, fiind șatenă și ușor bufleee), îndrăgostită de un El asemănător (azi ar suna discriminator, dar imaginarul de atunci era în spiritul filmelor hollywoodiene ale momentului). Nu-mi amintesc toate detaliile, ci doar senzația aia de on the run plutitor și în parteneriat: o încercare de reprezentare avant la lettre a dragostei...

În liceu făceam, ca mai toată lumea, meditații, unele în zone mai îndepărtate ale orașului. De obicei le aveam la ore rezonabile, dar țin minte că odată s-a nimerit ca una dintre meditații, care era pe undeva pe la Gara de Nord, să aibă loc după căderea întunericului. Țin minte pînă-n ziua de azi drumul de întoarcere, cel puțin bucata pînă la autobuz. Pe o străduță pustie și întunecată, unde fiecare trecător mi se părea un posibil atacator, am trăit o groază viscerală de-a dreptul. Noroc că, la un moment dat, m-a salvat autobuzul.

Groază fix ca atunci n-am mai simțit. Am trăit, însă, fascinația unor posibile nopți. Fascinație mai niciodată nedusă pînă la capăt, aproape niciodată materializată de-adevăratelea. Țin minte că, prin anii ’80, dacă nu mă înșel, se făcuse discotecă la Teatrul Național. Eu eram „fată cuminte“, pentru mine ideea de discotecă era din altă lume: petrecerile la care obișnuiam să merg se terminau pe la 11 noaptea, cineva te conducea acasă, nu țin minte să fi băut alcool pînă-n vacanța de după liceu. Dar îmi amintesc perfect cum treceam serile pe lîngă Teatrul Național, în fața căruia lumea se aduna la discotecă și mă uitam de afară la luminile și hărmălaia ce se ițeau de acolo. În mulțimea strînsă în față am recunoscut, la un moment dat, chiar două colege de-ale mele. Am și schimbat cîteva vorbe, ele m-au întrebat dacă nu urmează să vin și eu în vreo seară. Eu le-am răspuns, dîndu-mă cool, că voi veni, desigur...

În sinea mea știam foarte bine că asta nu se va întîmpla. Spațiul acela, chiar și din fața discotecii, aparținea unei alte lumi, care nu-mi era familiară, unde nu mă simțeam acasă. Singurele nopți albe pînă mai tîrziu, pe atunci acceptate, erau – cum, de altfel, am mai scris – cea de Înviere și cea de Anul Nou. Atunci nu mai simțeam nimic din groaza drumului epopeic pînă-n stația de autobuz. Atunci erau nopți albe permise, nopți care, într-un fel, arătau precum zilele: cu forfotă, mulțimi mai mult sau mai puțin dezlănțuite, lumini. Se simțea în aer solidaritatea dintre semenii noștri ce hălăduiau prin noapte și tenebrele nu mai erau sinistre, puteai să dibui printre ele sentimentul de acasă.

Sentiment pe care-l aveai și cînd te trezeai uneori, în noapte, în propria ta locuință și te bucurai zărind în întuneric țeava roșu aprins a rezistenței făcute pe șest la institutul unde lucra unchiul tău – țeavă care nu doar semăna cu zîmbetul Pisicii de Cheshire întins mai mult decît trebuie, ci te ferea să te transformi într-un sloi de gheață, precum inima lui Karl din Crăiasa Zăpezii. Dar despre alte nopți – alte dăți.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.