Neptun forever

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Neptun forever jpeg

Pe vremea lui Ceaușescu, marea era pentru mine Mangalia, cu prelungire în 2 Mai și Vama Veche. Hotelul Mangalia – cu bazinul lui de înot, barul cu Pepsi și lifturile navigate de liftiere cool, cu împrejurimile lui, printre care și ruinele cetății Callatis, pe care ne cățăram aproape zilnic, în drumul spre oraș, cu digul și călușeii din capătul plajei, cu teatrul de vară și capătul minicarului de pe lîngă hotel – era lumea mea. A copilăriei mele și a oamenilor din jurul meu. Nici nu credeam, aproape, că mai era ceva dincolo de ea.

Și totuși, cumva, din cînd în cînd, îmi doream și altceva, aspiram spre necunoscutul ce se întindea, ademenitor și amenințător, dincolo de granițele universului protejat. Într-o zi țin minte că am luat minicarul de la capătul lui, undeva mai sus de hotel, pînă la următorul capăt care, pare-mi-se, era Venus. Stăteam pe locul de la geam (care era fără geam), mă flutura vîntul și priveam cu aviditate lumea devenită tapet ce mi se derula în fața ochilor. Nu cu un interes turistic (pentru „perlele litoralului românesc“ din anii comunismului), ci pur și simplu uman și migrator. De la Venus, minicarul se schimba și capătul suprem era Olimp. Ajungeai pe muntele zeilor cu eforturi, nu oricum. Zona Neptun-Olimp, în care ajungeam rar, era pentru mine suprema ispită: un teritoriu la care nici nu îndrăzneam să aspir.

În ultima vacanță din liceu, cred că între a XI-a și a XII-a, am plecat pentru prima dată la mare cu o prietenă, fără părinți. E adevărat, cu vărul ei mai mare, student, și cu un prieten al lui. Cei doi erau meniți să aibă grijă de noi. Locurile la mare, la hotel, se dădeau, pe vremea aceea, de sfîrșit de ani ’80, ori prin bilete de sindicat, ori pe pile. Corupția mică și mijlocie funcționau nestingherite. În spiritul ei am putut să ajungem în mult rîvnitul Neptun: mama avea o cunoștință, care era in charge pe Constanța. M-am dus, împreună cu prietenii mei, la doamna unde am fost trimisă să fac rost de cameră: din nefericire, pila noastră nu mai era în funcție, așa că tot ce am putut primi a fost o cameră timp de trei zile la un hotel din Neptun.

Aveam ocazia, în sfîrșit, să ajung în zona interzisă. Hotelul, între noi fie vorba, unul cu nume de oraș de prin țară, cu patru etaje, cred, era cu mult sub hotelul Mangalia, unde stătusem atîția ani. Dar mie mi s-a părut paradisul, cu atît mai mult cu cît era, pentru prima dată, vacanța mea: eu mă luptasem cu doamna acră pentru hotel, eu îi găzduiam și pe cei doi studenți care nu aveau unde dormi decît la noi în cameră, pe jos. Mă simțeam ca un soi de șef de trib sau amazoană care-și conducea ostașii pe cîmpuri ostile. Totul a decurs corespunzător, în sensul că ne-am strecurat cu succes pe sub nasul recepționerului, cu pasagerii noștri clandestini cu tot. Am luat în stăpînire Neptunul, l-am cunoscut și ni l-am apropriat, fără să ne mai fie frică de el. Am avut, acolo, toate aventurile posibile, și toate s-au terminat cu happy-end. L-am cunoscut, tot într-un minicar, și pe cel mai frumos băiat din lume: cînd a coborît, la cei 1,90 m și ai lui, smead, brunet, atletic, am trăit aproape identic senzația pe care, în filme, ți-o dă de obicei o personă fabuloasă de sex feminin, pe care o vezi pentru prima dată, urmărită cu încetinitorul. L-am sorbit din ochi pentru vreo două zile pe cel mai frumos băiat din lume, pînă cînd, la un moment dat (peste alea două zile), s-a dovedit și cel mai plat, pornind de la niște stele.

În anul următor, cînd am revenit în zonă, am ajuns chiar la celebrul Panoramic din Olimp, să facem o baie nocturnă în piscină. Baia n-a avut nimic romantic, am murit de frig, dar măcar am încălcat, așa, toate tabuurile. Astăzi, toată floarea cea vestită a hotelurilor Panoramic & co. din Olimp nu mai e decît o ruină, o paragină. Aleile din jurul lor sînt pustii, magazinele părăsite, arătînd precum Pripiatul dintr-un film mai vechi de groază despre Cernobîl. În fața lor, la mare, sînt kilometri de plajă pustie. Ceea ce nu e lipsit de farmec.

De fapt, zona dintre Olimp și 23 August e una dintre cele mai interesante de pe litoralul românesc, după mine. Pe lîngă legendele care circulă despre ea, printre care una (care acum, înțeleg, e deja istorie) despre cum nimeni altul decît Jack Nicholson ar urma să investească acolo pentru a face un resort de nu știu cîte stele, e o plăcere să te plimbi pur și simplu. Cel mai ades în tovărășia pescărușilor, a ciorilor și a unei specii de rațe moțate. Să te uiți după melci și scoici, să privești diversele faze ale răsăriturilor, ale apusurilor sau, pur și simplu, cum se sparg valurile de țărm. Întîlnind, din cînd în cînd, cîte o cafenea pierdută în sălbăticie. Ca să ajungi, în cele din urmă, pînă la o pensiune fermecătoare și vreo două restaurante chiar pe malul mării, dintre care unul e „Popasul pescarilor“.

Se întrevede, astfel, un alt fel de Neptun-Olimp-23 August posibil. Despre alte desfătări și dezmățuri locale, data viitoare.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.