Mici utopii sub dom

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
Mici utopii sub dom jpeg

În anii ’80, cînd o duceam cel mai rău posibil din perioada ceaușistă, s-a nimerit ca eu să-mi petrec adolescența. Poate și de aceea, cercul nostru a cam fost unul de copii cuminți: opțiunile de „dezmăț“ erau limitate, oscilînd de la a ieși la cofetărie pînă la a merge (pînă la cel tîrziu unu noaptea) la discotecă, unde puteai bea Vodca Cola, și la a fuma (care, e adevărat, era un obicei foarte răspîndit). Tocmai de aceea, o serie de lucruri care astăzi sînt firești, pe atunci erau deziderate imposibile, de genul „vreau luna de pe cer“.

Dacă voi începe să le înșir, astăzi vor părea banale și nesemnificative. Și, totuși… Pentru mine, pe vremea de atunci, erau cît se poate de semnificative: adevărate miracole. Ce ușor era, mi se pare azi, să ai acces la miracole – chestiune de punct de referință și de grad de închidere/deschidere a lumii în care te-nvîrți. Ca-n serialul (ce-i drept, nu foarte deștept, mai ales de la un punct încolo) The Dome (Brian C. Vaugh, 2013-2015), în care locuitorii unui orășel din SUA, fiind prinși, într-un mod neașteptat și inexplicabil, sub un dom uriaș de sub care nu mai aveau cum să plece, încep, printre altele, să aprecieze și cele mai „mici“ chestii, cum ar fi să aibă un acoperiș deasupra capului, ceva de mîncare și să fie vii.

Dacă lucrurile menționate mai sus nu sînt chiar mici, ci vitale (dar considerate de la sine înțelese în circumstanțe normale), cele pe care le doream eu erau, în comparație cu ele, minuscule. De pildă, aș fi vrut să pot citi, scrise undeva, negru pe alb, cuvintele cîntecelor pe care le tot ascultam atunci și pe care trebuia să le scot, cu carnețelul în mînă, lîngă casetofon, tot apăsînd pe rewind (da, casetofon, nu CD player, și nici mp3 player, ci o chestie cu un fel de deschizătură pentru casetă; caseta era un obiect în sine, pe care era înregistrată muzica și în care, atunci cînd se bloca, băgai un creion și-l roteai acolo pînă cînd lucrurile reintrau în normalul epocii). Desigur, așa am învățat ceva din engleză, dar am rămas și cu frustrări pînă-n ziua de azi, cînd încă am revelații în legătură cu anumite cuvinte din cîntece și nu-mi vine să cred că le pot găsi oricînd pe net. Pe vremea de atunci, de pildă, era o carte mare și galbenă cu textele Beatleșilor la Biblioteca Engleză, care nu se afla departe de blocul în care locuiam. Dacă erai elev de liceu sau student, era mai puțin problematic să-ți faci abonament acolo. Dacă intrai în categoria de (așa se chema pe atunci) „om al muncii“, era un oarecare risc, puteai avea probleme la dosar (pentru cei neinițiați, se consemna acolo și chestia asta, și, la o adică, dacă regimul te mai avea cu ceva la mînă, o scotea la înaintare, zicînd, probabil, că întrețineai legături cu capitalismul occidental putred).

Cert e că, odată intrat în încăperile bibliotecii, era, cel puțin pentru mine, una, raiul (hai, un soi de rai). Era contactul cu lumea „cealaltă“, cea interzisă sau foarte greu accesibilă, din afara domului. Puteam să citesc cărți despre locuri pe care nu credeam că am să le pot vedea vreodată, dar la care visasem de pe la grădiniță, cînd auzisem de ele: de pildă, Londra. Să răsfoiesc diverse alte cărți, din cultura populară, care la noi nu se traduseseră niciodată: de la romane polițiste, chiar Agatha Christie, de dragoste ori comics-uri. Puteam vedea și pipăi operele lui Shakespeare și Dickens în original, puteam asculta Beatles și, cum spuneam, puteam citi textele lor, puteam vedea albume de artă contemporană, filme noi, în care scenele de amor nu erau cenzurate, precum în cele de pe ecranele patriei socialiste. Pe scurt, plonjam într-o lume normală care, atunci, pentru că trăiam sub dom și accesul la anumite lucuri era limitat, mi se părea ideală.

Iar cărțile de acolo nu erau vechi și prăfuite, și nici rupte și incolore, precum cele de la bibliotecile obișnuite, ci vii și în stare bună. Erau însemnele unei lumi despre care doar ghiceam că există și pe care o înțelegeam parțial. Era o lume înfierată de sistem și, tocmai de aceea, atît de mitizată de mine și de alți adolescenți asemenea mie. De pildă, cartea poștală cu Big Ben-ul pe care profesoara noastră prea iubită de engleză din clasa întîi (am făcut engleză, da, și-n clasa întîi), doamna Comișel, ne-o arătase, cred, la prima oră, mi-a rămas în minte pînă-n ziua de azi. La fel cum imaginea cu Mickey înconjurat de artificii din Disneyland-ul din California mi s-a întipărit, iarăși, ca un fel de deziderat suprem al vieții. Cînd am ajuns pentru prima dată la Disneyland, în America, imaginea asta am căutat-o peste tot (și, din fericire, ceva din ea tot am găsit).

Ieșită de sub dom, recunosc că nu m am vindecat nici azi, destul, de toate aceste mituri autocreate, pînă la urmă. Și astăzi, cînd călătoresc, le caut pe unde mă duc și, de multe ori, sînt de-zamăgită că lumea largă nu arată chiar ca-n puținele ei imagini accesibile pe vremea comunismului. (Noroc că, în cea mai mare parte, le depășește.)

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.