#MeToo și Don Giovanni

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
#MeToo și Don Giovanni jpeg

Metropolitan Opera din New York (Met) a anunțat în septembrie că Plácido Domingo renunță la toate colaborările viitoare cu instituția, în urma acuzațiilor de hărțuire sexuală făcute de mai multe femei, printre care și o soprană care a declarat că Domingo i-ar fi pipăit sînii. Talentul muzical și actoricesc strălucitor al lui Domingo a electrizat generații întregi de iubitori de operă. Poate că, la 78 de ani și după 51 de ani de colaborare neîntreruptă cu Met, era oricum timpul ca el să părăsească scena. Dar ce putem înțelege din această retragere forțată?

În urma anunțului Met, am primit mesaje de la doi prieteni (un bărbat și o femeie) cu care împărtășesc aceeași pasiune pentru operă. El mi-a scris: „Dilema principală este confruntarea dintre o accepțiune deontologică a eticii, ale cărei norme sînt valabile dincolo de spațiu și de timp, și o accepțiune relativă, în mai mare măsură legată de context“. Chiar dacă refuzăm să adoptăm relativismul etic radical, explica el, nu trebuie să ignorăm cu totul contextul în care presupusul comportament a avut loc. Mai mult, trebuie să ținem cont de faptul că conștiința etică – ceea ce oamenii consideră că ar fi normele etice – se schimbă de-a lungul timpului, chiar dacă unele principii fundamentale rămîn statornice. Și, conchide el, chiar dacă adoptăm o concepție non-contextuală a eticii, „mă întreb dacă persoanele acuzate nu sînt cu totul lipsite de drepturi. Acuzațiile anonime pot distruge vieți“.

Prietena mea a pus accentul pe faptul că Domingo are mai multe probleme. Pentru început, există o sumedenie de plîngeri, iar el s-a aflat într-o poziție de reală putere, într-o branșă faimoasă pentru abuzurile de putere. Dar cel mai rău, spunea ea, e că „atmosfera actuală, mai ales în SUA, amintește de linșajul public“.

Pentru ea, diferențele de opinie în astfel de situații sînt de natură geografică și generațională. „Generația noastră – tu și eu – avem o minte deschisă și ne ferim de judecățile generalizante“, a scris ea. Dar „generația fiicelor noastre e ahtiată după așa ceva“. Și, crede ea, în vreme ce perspectivele de carieră „în SUA, Australia și, bănuiesc, Marea Britanie, unde #MeToo are susținere“ sînt pentru Domingo sumbre, ea se așteaptă ca „Milano și Berlin să continue colaborările ca și pînă acum“.

Mai mult, a adăugat ea, un atare comportament a fost pînă nu demult acceptat, și Domingo a fost, fără îndoială, curtat el însuși intens de femeile care lucrau în aceeași branșă. În cele din urmă, la fel ca și în cazul altor staruri imperfecte, precum dirijorul Herbert von Karajan, „continuăm să admirăm opera geniului, separînd-o de ceea ce poate fi considerat «inacceptabil» în prezent“.

Comentariile prietenilor mei ridică o serie de probleme morale interesante. În primul rînd: ar trebui oare judecat comportamentul trecut al unui individ după normele actuale? Asistentul meu de cercetare, bunăoară, un tînăr de 24 de ani, nu are nici un dubiu și susține că „ceea ce a făcut Domingo era, moralmente vorbind, la fel de greșit atunci ca și acum, iar el știa asta“. „Faptul că atunci era acceptabil social ca bărbații să pipăie femeile nu este o scuză. Generația noastră nu este, pur și simplu, la fel de ipocrită ca a voastră.“

În orice caz, întrebarea-cheie e dacă Domingo chiar „știa asta“. Dacă un individ știa că ceea ce face e greșit, atunci el trebuie tras la răspundere, chiar dacă mai tîrziu. Dar dacă faptele lui erau uzuale în locul în care trăia la acea vreme, nu ar trebui să-l judecăm prea aspru.

De exemplu, studenții britanici au cerut înlăturarea statuilor unor personaje celebre ale secolului al XIX-lea, precum Cecil Rhodes (deoarece era un imperialist), Francis Galton (un eugenist) și Marie Stopes (care dorea să limiteze fertilitatea celor săraci) – și redenumirea încăperilor care le poartă numele. Ar trebui oare să apăsăm tasta Delete în cazul tuturor, așa cum au făcut regimurile comuniste care cenzurau referințele la liderii destituiți sau îi ștergeau din fotografii?

Unii vor spune că nu e vorba de eliminarea unor astfel de oameni din istorie, ci doar de refuzul de a-i glorifica. Și totuși, e esențial să îi promovăm, fie și numai pentru ca studenții să poată întreba „De ce glorificăm personaje cu asemenea idei?“ Cu această întrebare începe înțelegerea istoriei. Dacă nu ni se cere să înțelegem modul de a gîndi al unor Rhodes, Stopes și al altora, nu vom învăța istorie, ci doar lecții de morală.

Problema puterii este foarte complicată. Oamenii puternici (de obicei, bărbați) abuzează de poziția lor. Dar puterea este și atrăgătoare – mai ales cînd este acompaniată de șarm și de frumusețe, ca în cazul lui Domingo – și alții o pot vedea ca pe o oportunitate pentru propria carieră. Chiar dacă cei care dețin puterea trebuie trași la răspundere pentru felul în care o folosesc, trebuie să observăm aici și un aspect de „tîrguială“: ambele părți își pot dori lucruri diferite de la o relație ale cărei reguli nu sînt clare. Cîtă vreme nu abolim puterea, aceste tîrguieli vor face parte din viață.

Al doilea interlocutor ridică o altă problemă importantă: putem separa opera unui geniu de opiniile sau de comportamentul creatorului ei? E oare diminuată plăcerea de a asculta muzica lui Wagner de faptul că acesta era antisemit? Și gîndul că prietenia dintre Lewis Carroll și Alice Liddell ar putea fi de natură pedofilă ne face oare să citim Alice în Țara Minunilor cu mai puțină încîntare?

Oamenilor raționali le este ușor să separe opera de persoană. Dar asta e în răspăr cu o mare parte a gîndirii contemporane, care consideră că o operă de artă trebuie judecată în funcție de comportamentul moral al creatorului ei. Această metodă de evaluare minimalizează orice formă de artă al cărei creator ofensează sensibilitățile timpului, oricît de valoroasă ar fi această artă.

O problemă extrem de importantă, și în mod special relevantă pentru cazul Domingo, este cea a vătămării. Cît de departe putem extinde în mod legitim criteriul vătămării? A comite un act de violență împotriva cuiva înseamnă a vătăma acea persoană: violul depășește orice limită. Dar vătămarea se propagă dincolo de violența fizică. Niciodată nu am crezut în vechea zicală „Ciomagul mă schilodește, dar vorba nu mă rănește“. Vorbele pot răni. Cele mai dureroase amintiri din copilărie (și dintr-o bună parte a vieții mele adulte) sînt cuvintele care rănesc profund. De aceea, sînt de părere că susținătorii discursului care instigă la ură trebuie trași la răspundere.

Pe de altă parte, îmi amintesc vag că am fost eu însumi „pipăit“, într-un cinematograf, în adolescență. Pot spune răspicat că experiența nu m-a traumatizat. Cred de aceea că, atunci cînd avem de-a face cu episoade minore de „atenție nesolicitată“, atitudinea corectă presupune mai multă toleranță și mai puțină învinovățire. Dar acest punct de vedere este în tot mai mare măsură potrivnic spiritului vremurilor.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

© Project Syndicate, 2019

traducere de Matei PLEŞU

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.