Mese în familie

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Zizi și neantul jpeg

Deja sintagma din titlu pare să se fi rătăcit în neant. Aparține, mi se pare, mai curînd altor vremi. Mese cu membrii familiei, desigur, mai sînt, de sărbători și de multe ori la restaurant. Masa de prînz de altădată, în care se așezau cu toții să mănînce în tihnă cele trei feluri, cred însă că e azi mai curînd o fantasmă.

Nu spun că nu mai sînt familii care mănîncă laolaltă, cu diverse ocazii. Dar cred că cele mai multe nu prea mai au timp și chef să facă asta. Știu nenumărate exemple de oameni din diverse generații care-și iau tava și înfulecă ce-i pe ea tacticos în fața computerului, a telefonului și, mai rar, a televizorului. Respectivii reprezentanți ai familiei sînt la masă mai curînd cu cei doi papi, cu Rake, Kominsky, Rita, Grace, Frankie, Rory, Lorelei, Doc Martin decît cu membrii propriei familii. Ori online cu prietenii lor de pe diverse rețele. De fapt, nici nu e nevoie să fie acasă: întregul ritual se poate petrece la o cafenea, e chiar mai simplu.

Să pui o masă cu toate cele pe ea, cu fața de masă albă de dantelă, eventual, devine o ciudățenie. O raritate. Sigur, nici în vremea copilăriei mele, cînd mîncam aproape în fiecare zi la bunici, nu aveam o față de masă albă din dantelă. Aceea se păstra doar pentru ocazii, iar zilnic mîncam pe o mușama albastră, în carouri, din cîte îmi amintesc.

Dar pe întinderea cuprinzătoare a mușamalei se crea un întreg univers, în care, ca pe o uriașă tablă de joc, fiecare obiect își avea locul și regulile lui. Farfuriile, dacă nu din același serviciu, măcar de același tip, cu mici variațiuni, stăteau la locurile lor prestabilite, cu aceleași distanțe între ele: două paralele și cea de-a treia la mijloc, la distanțe egale de cele două din extremități, într-un triunghi isoscel. Lîngă ele erau așezate tacîmurile, dar nu direct pe mușama, ci pe niște suporturi din fier în formă de cîini. Cîinii ăștia erau piesele mele preferate de pe masă. Le știam fiecare imperfecțiune și-l aveam pe alesul meu printre ei, unul cu o schiță de zîmbet și cu urechile mai pe spate.

În fiecare zi, la masa bunicilor mei se făcea mămăligă. Într-un ceaun verde, nici prea mic, nici prea mare, o mămăligă care reușea să rămînă bățoasă cînd bunica mea o răsturna pe tocătorul de lemn. Mămăliga mergea cu orice: cu lapte, cu ciorbă, chiar cu măr mai tîrziu, cînd deja era rece și bunicul meu o tăia în felii aproximativ egale. Mai în fiecare zi erau nelipsiți cartofii prăjiți pai, cu șnițele sau chiftele. Iar în fața farfuriilor tronau demne, de fiecare dată, paharele incasabile ale bunicii.

Treptat, nici masa bunicilor nu a mai fost așa. La un moment dat, nu a mai fost carne pentru șnițele cu cartofi prăjiți. Au fost înlocuite cu salam pane, dar n-a mai fost același lucru. Nici bunica mea nu a mai fost la fel: încet-încet, după o boală de plămîni, a alunecat într-o lume a ei, în care rigoarea pătratelor albastre nu și-a mai găsit locul.

După un timp, și după ce bunica mea nu a mai fost, a intrat în scenă bunicul meu, care a continuat, în felul lui, tradiția mușamalei albastre. Mămăliga a devenit facultativă, șnițelele sau chiftelele s-au prefăcut în carne fiartă, iar cartofii, din pai, au devenit groși. Iar în loc de trei farfurii au rămas două, față-n față, paralele, linia dreaptă dintre ele fiind întreruptă, poate, doar de coșul de pîine. Reașezarea nu a alterat cu nimic ritualul nostru: am continuat să mîncăm împreună în formula asta, foarte mulțumiți. Ba, mai mult de atît, pentru că acum eram și eu mai mare, contribuiam măcar la curățatul și prăjitul uriașilor cartofi. Iar bunicul meu a devenit și a rămas pînă azi modelul meu culinar: cred că e singurul care a catadicsit să-mi imprime niscaiva noțiuni în domeniu, mai ales că făcuse armata la intendență.

De atunci încoace, am mai mîncat la mese așezate, chiar în propria mea casă. Dar nici una n-a fost precum a bunicilor mei. Masa noastră extensibilă din bucătărie n-a mai avut niciodată rigoarea pătratelor albastre, deși de destule ori a fost chiar acoperită cu o față de masă albă, un timp aproape impecabilă. Dar felul în care ne-o apropriam, felul în care manevram „accesoriile“ culinare de pe ea, solnița, sosul ori lămîia, în timp ce mîncam, făceam conversație și, eventual, mai și ascultam muzică avea o fluiditate și o nonșalanță străine gesturilor de la masa bunicilor. Totul decurgea degajat și sacadat, ca un dans modern abrupt și deloc ca un balet clasic. Mîncam, socializam și ne bucuram, și pînă la urmă asta conta. Dar altfel decît în copilăria și adolescența mea. Nimic din urma de gravitate a gesturilor (ca și cum, dacă ai fi făcut ceva diferit, echilibrul lumii respective s-ar fi perturbat) nu mai rămăsese. Deveniserăm (și am rămas) o adunare de prieteni care se întîmplă să facă parte din aceeași familie și care se ocrotesc unii pe alții, cei mai mari pe cei mai mici, îndeobște.

Important e că mesele astea se desfășurau și încă se mai desfășoară împreună. Și sperăm să le mai putem păstra așa din cînd în cînd, în pofida tendinței evidente de dezagregare.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.