Memorie, uitare

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Ducem cu noi mai multe tipuri de memorii. Unii au în ei hărți clare cu întîmplările trecute desenate apăsat, cu orașele, tîrgurile și cătunele unor amintiri distincte înșurubate bine pe foița asta fină, cu răscrucile din care ies și intră poveștile esențiale, dar și cele mediocre, clare și limpezi. Pentru alții, harta memoriei arată ca o pînză de păianjen care a prins în țesătura ei lipicioasă toate sufletele vii care au îndrăznit să se apropie. Spre marginile ei zac victimele devorate la începuturi – biete coji din care s-a mîncat interiorul, mațele, organele, creierul au fost dizolvate și apoi sorbite, exoschelete inutile cu piciorușele crocante tremurînd la cea mai mică adiere de vînt. Cum înaintezi spre centrul pînzei de păianjen, cadavrele amintirilor sînt tot mai proaspete, iar o întîmplare încă vie tocmai e înfășurată metodic în fir lipicios. Va fi consumată curînd.

Alții duc cu ei o memorie șvaițer. Blocul lucios de brînză e obturat de cratere mari și mici în care unele întîmplări cad și nu se mai întorc niciodată. Memoria bebelușilor e un univers neexplodat, a mea e un univers explodat care s-a așezat în haos.

Întîmplările și amintirile stau vraiște într-o hartă cu multiple dimensiuni pe care încă nu o înțeleg cum trebuie, linia timpului e frîntă și mă aruncă înainte și înapoi, dincolo de logica comună. De unde stau eu acum, știu că sînt în depărtare galaxii extraordinare ale memoriei mele la care nu am acces, teribile găuri negre care au supt definitiv amintiri rușinoase, umilințe mărunte, beții în adolescență și toate lucrurile nespuse. Mai știu că sînt – căci se văd cu ochiul liber – sori, nebuloase, comete și meteoriți mici pe care am jurat că n-o să-i uit, dar cum mi-au trecut vîjîind de ureche, cum au și dispărut mut în catifeaua neagră a memoriei mele.

Am prieteni pe care trebuie că îi enervez teribil cu uitarea asta a mea, cu neputința de a-mi aminti întîmplări care ne-au unit, ne-au făcut să rîdem în hohote sau să ne enervăm unii pe alții. „Hai, măă, nu mai știi cînd ne-a dat diriga afară de la ora de mate că nu mai puteam de rîs de la bancul ăla cu bufnița?“, mă întreabă buna mea prietenă, iar eu mă uit la ea cu o prospețime tîmpă în ochi. „Ne-a dat afară“, continuă ea, „iar apoi tu, tîrșăloasă cum ești, ai zis să ne ducem să ne cerem scuze. Și ne-am dus, diriga ne-a iertat, dar cînd ne-a zis «Bine, vă iert, dar nu știți ce ați pierdut la oră: Cercul lui Euler!»“, pe noi ne-a năpădit iar un rîs incontrolabil, din ăla care te bușește ca un tren și n-ai cum să-i reziști, orice ai face. Iar diriga ne-a dat iar afară, din cancelarie, de data asta.

Amintiri din copilăria mică am destul de multe, țin minte chiar cîteva vise din perioada aia, îmi țin minte rochițele pe care mi le cosea maică-mea. Țesăturile sînt încă vii în capul meu – un roșu profund cu buchețele de flori mici, albe, alte flori galben-pai pe o rochie albă încheiată cu șnurulețe la pieptar, un palton portocaliu din blană scurtă, artificială, în care arătam ca un urs împăiat. Am și o poză îmbrăcată în paltonul ăla: stau, pe punctul de a izbucni în plîns, lîngă un Moș Crăciun șleampăt, cu o barbă improbabilă pusă strîmb pe o față smeadă. Răsar apoi ici și colo o ceșcuță minusculă de porțelan, pictată cu trandafiri roz, din care-mi dădea bunică-mea să beau cafea diluată și foarte dulce, o căzătură dureroasă și o compunere pe care am făcut-o într-a cincea despre un oropsit în zdrențe, cu ochii foarte albaștri.

Memoria mea devine din ce în ce mai rară spre liceu, iar in facultate e un blank aproape total. Nu-mi amintesc cursuri, ore, profesori, majoritatea colegilor. Sînt cîțiva cu care am păstrat legătura pînă acum, res-tul mi se amestecă în cap ca un personaj cu o mie de capete. Totul a căzut într-o gaură neagră din care încearcă să se cațere spre lumină, în pofida tuturor legilor universului, niște fragmente dintr-un seminar despre poezia onirică și o pereche de bocanci cu botul de metal.

O să alunec la final, ca bunicul, într-o demență senilă calmă, și o să stau cu orele într-un fotoliu să mă uit la frunzele unui oțetar. Probabil că asta e fericirea. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.