Melancolii și sărbători

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Zizi și neantul jpeg

Există și o tristețe a sărbătorilor, o melancolie a lor, de care ne dăm seama, mereu, mai curînd după ce le trece efervescența. Și-n anumite momente, chiar în timpul sărbătorii. Sau, mai des, înainte ca aceasta să-și intre complet în drepturi. Se profilează, atunci, niște clipe de luciditate și aduceri-aminte.

De obicei, un asemenea moment trăiam în seara de Ajun, ceva mai devreme. Pe vremuri, atunci cumpăram cadourile. Era ca un fel de tradiție să le luăm în ultimul moment, ca să fie totul mai intens, mai palpitant. Sigur, nu-mi formulam explicit dorința asta, era ceva instinctiv. Probabil o prelungire a găsirii bradului din copilărie pe ultima sută de metri. Mereu cu un grad de risc, cu un semn de întrebare planînd prin preajmă. La fel se întîmpla și cu cadourile. Pe atunci, oricum, oamenii își doreau cadouri mai normale și nu atît de precise: o carte, un tricou, un animal de pluș. Cerințele erau mai vagi, se învîrteau în jurul unui domeniu, al unei culori, al unui tip de jucărie. Oamenii nu se arătau nemulțumiți dacă nu le nimereai exact autorul și titlul cărții, măsura, culoarea și designul tricoului ori personajul pe care-l întrupa respectivul animal de pluș.

Această aproximare a dorințelor îți permitea o plăcută libertate a căutării. A vînătorii de cadouri. Care se asocia, de altfel, și cu ultimul moment de libertate și luciditate înainte de a plonja, oficial, în febra sărbătorilor. Asta se întîmpla mai ales pe drumul pe care-l făceam, de una singură, cel mai des pe bulevardul Magheru, pe la 6-7 seara, în ziua de Ajun. Devenise chiar o tradiție. Îmi plăcea să trăiesc, atunci, un fel de sindrom al Fetiței cu chibrituri, dar în joacă: să mă uit la lumea din jur și la vitrinele magazinelor ca și cum aș fi invizibilă. Deși nu eram cu adevărat invizibilă, mă simțeam pentru un timp așa. Era un moment în care-i puteam observa pe ceilalți oameni din jur, pe trecători, ca și cum aș fi fost un spirit și nu un om.

Nici vreun înger, cum mi-ar fi plăcut, precum cel interpretat de Cary Grant în The Bishop’s Wife, dar nici vreun spirit malefic. Mă uitam cu duioșie la semenii mei care se fîțîiau pe corso cu pachete, cu parteneri ori ciocolate calde, într-o frenezie a așteptării. Îmi plăcea să le observ nu atît detaliile exterioare, ale pachetelor și vestimentației, nici măcar pe cele ale chipurilor. Ci, mai curînd, cum se manifestă în cazul fiecăruia trăirea aia formidabilă, a așteptării momentului de fericire din noaptea de Ajun și din ziua de Crăciun. Momentul cel mai fericit al sărbătorii fiind acesta, după mine, în care încă urmează totul, în care trăirea încă se configurează, crește. Și cred că e o bucurie la fel de mare, dacă nu și mai mare, să vezi asta pe chipurile altora, chiar decît s-o trăiești tu însuți.

Desigur, asta mai ales în condițiile în care știi că urmează s-o trăiești și tu însuți. Că ai privilegiul să ai oameni apropiați pe lîngă tine, pe care îi poți numi, generic, „ai tăi”, cu care te simți acasă. Că urmează să împărtășești cu ei fericirea aia pașnică, molcomă a sărbătorii propriu-zise, cînd pur și simplu te bucuri și nu mai aștepți. O fericire mai ușor de dus, mai firească, dar și mai mică, mai omenească în determinarea și delimitarea ei. Una în care, cel puțin pentru moment, nu mai încap trăirile extreme. Nici exuberanța, nici amenințarea tristeții și nici ispitele nostalgiilor.

Dar partea asta de sărbătoare propriu-zisă trece și ea, cu strălucirile și ghiftuielile ei, și urmează iar una în care sentimentele își fac loc mai apăsat. De data asta, odată cu uscarea bradului și stingerea luminilor de pe străzi, la propriu, o cantitate de tristețe se înstăpînește „oficial”. Sentimentul sfîrșitului nu are cum să nu te cuprindă, în zilele cețoase de început de ianuarie, în care orașul tău aduce cu Londra dickensiană și pare chiar făr’ de speranță. Trăiești un moment de cădere și de rătăcire în cenușiul revenit, un moment în care te întrebi, iar, despre rosturile unui nou început.

Dar zgura adunată odată deversată, poți trece, de cele mai multe ori, încă o dată și hopul ăsta. Pomul uscat sfîrșește în gunoi, iar lucrurile din jur se întorc la forma lor obișnuită. Lipsită de strălucire, dar clară, uneori chiar tăioasă. Așa, fără conotații, doar utile, parcă începi să le poți duce. Cenușiul lăptos se transformă într-unul sticlos, pe fondul căruia poți merge mai departe. Pare să fi venit, iar, vremea lucrurilor mici și certe, care cer atenție imediată, chiar dacă nu neapărat concentrări profunde. Te lași în voia lor, alungînd alte tînjiri, spre absoluturi care acum sună deja comic. Undeva, însă, într-un străfund de minte și suflet, persistă și se coace pentru anul următor gîndul la momentul așteptării singuratice. De dinaintea Crăciunului următor. Deja un deziderat, deja o aspirație.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.