Medii competitive

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Invizibilii jpeg

Cunosc oameni care se hrănesc din competiție. De orice fel. Înfloresc în mediile astea ca o plantă carnivoră supradimensionată. O văd: gura vegetală cu dinți mărunți, ascuțiți, petale colorate aproape indecent de un violet aprins, brațele lungi cu frunze cărnoase, ovale, care se unduiesc aproape imperceptibil pînă cînd încremenesc brusc, la apropierea unei muște inconștiente.

Competiția începe la școală cu bătălia pe note și calificative, premii și ce s-o mai oferi acum drept răsplată. De altfel, cred că perioada mea cea mai bătăioasă s-a consumat prin clasele întîi și a doua cînd țin minte că ieșeam pe jumate din bănci cu mîinile pe sus ca să răspundem primii la întrebările învățătoarei. Gigel are o sanie maro. Ce fel de sanie are Gigel? – ne întreba probabil învățătoarea. Zburam afară din bancă cu două degete pe sus, roșii la față, eu cu bentița strîmbată pe un breton incert, cu fundele alea obligatorii cusute pe ea zborșite în toate direcțiile: Tovarășa! Tovarășa! (se petrecea, desigur, înainte de ʼ89), țipam fiecare în speranța că femeia o să ne desemneze pe noi să spunem înțelepciunea: Gigel are o sanie maro. Satisfacția răspunsului bine dat! Mîndria care umplea pieptul uniformei pepit! Premiile la compuneri, olimpiade și la versificație explozivă despre mîndria de a aparține Școlii generale numărul 36 din cartierul Berceni!

Spiritul ăsta competitiv a început să se înmoaie încetul cu încetul, iar prin liceu s-a ofilit pe de-a-ntregul. Exista un oarecare grup care se pretindea a fi prea cool ca să mai fluture mîinile pe sus și de ăla m-am lipit și eu. Nu știu cît de cool eram, prea puțin, probabil, cert e că părea comod. Competiția se mutase însă pe haine, rochii și pantofi cu toc. Extenuant, vă zic. Am încercat un pic să joc în liga asta, dar nu m-au ținut puterile și nici salariile de profesori ale alor mei. Noroc că în grunge-rock-ul adoptat repede nu ieșeai dintr-o pereche de blugi și de bocanci.

În facultate, așijderea. M-am prelins cu un oarecare interes pe la cursuri și seminarii, la cele care chiar mi-au plăcut nu am lipsit aproape deloc, am priceput ce era de priceput, am citit ce era de citit și alte cîteva total pe lîngă, dar în ochii profesorilor mei eram una dintre umbrele fade așezate în fundul sălii. Mute ca moartea atunci cînd nu era musai să vorbești. Aveam colegi de serie care vorbeau necontenit la seminarii, care puneau întrebări din care vedeai dorința clară de comunicare cu profesorul și un interes aproape contondent pentru orice. Numai că, vedeți, nu era cool să te înfigi așa. Așa credea grupul loazelor pretins inteligente din care mă revendicam. Am rîs împreună de pulovărașele tricotate ale fetelor harnice venite din provincie, iar acum mi-e rușine de asta.

Competiția pentru orice m-a speriat dintotdeauna. Uite, acum îmi pare rău că nu existau și pe vremea generalei mele școli Waldorf și ce s-o mai fi inventat între timp, ca să lași copilul un pic mai liber, să-l ghidezi pe nesimțite spre ce i-o cădea lui bine, fără bicele notelor și ale mediilor și ale examenelor plesnind pe spate. Habar n-am ce s-ar fi ales de mine, probabil că nu mare lucru, dar măcar nu m-aș mai fi stresat atît. Căci, fir-ar să fie, sînt fundamental conștiincioasă. O să ar brazda pe care trebuie s-o ar pînă la capăt, ca o vită cuminte. Simțul datoriei e blestemul cu care o să mor.

Dar cîteva chestii nu am cum să le fac niciodată. N-o să mor cu capul pe birou în zeci de extra-ore de muncă doar ca să dau bine în ochii vreunui șef. În competiția asta nu mă bag. Și nici n-o să pot recita prin ședințe texte motivaționale despre cultura organizației, pentru că mă va buși rîsul. Nu pot să pun piedică cuiva ca să mă cațăr în spatele lui. Și nici ideile altuia n-am să le fur ca să le vînd ca pe ale mele. Înțeleg că așa se face. Dacă asta e competiția, ducă-se. Gigel are o sanie maro. După o grămadă de ani de semicompetiții, o să îi las pe alții să dea răspunsul corect. Hai, că e simplu.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Ce rămâne după dezbaterea Macarena. „Suntem afectați de o traumă colectivă. Am moștenit aceste traume și le dăm mai departe“
România are nevoie de intervenții de durată pentru a scăpa de traumă, spun psihologii. Studiile demonstrează că principalul inamic al ieșirii din cercul vicios al violenței domestice este propriul trecut: de cele mai multe ori, victima devine abuzator sau continuă să rămână victimă toată viața.
image
Simona Halep a reapărut în clasamentul WTA, pe locul 58, pe site-ul oficial al Billie Jean King Cup
Românca a fost convocată la națională pentru meciul cu Ucraina.
image
Rusia susține că a ucis sute de soldați ucraineni cu o „bombă cu vid”. Kievul: „Sunt prostii absolute și propagandă”
Rusia afirmă că a ucis un număr mare de soldați ucraineni cu o așa-numită „bombă cu vid”, într-o declarație pe care Ucraina a catalogat-o imediat ca fiind absurdă.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.