Marea

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
Zizi și neantul jpeg

Bunica mea a văzut marea abia pe la 60 și ceva de ani, cînd bunicul meu a cîștigat la Loto și a dus-o la Cap Aurora, într-una dintre stațiunile cu nume de pietre prețioase. Atunci mi-a scris și prima vedere, cred, din viața ei: pînă atunci i le scriam eu ei, iar ea și le punea pe toate în geamul bufetului.

Nici mama nu a fost la mare în copilărie. Cred că prima dată a ajuns abia în studenție. Pînă atunci își petrecea, ca și bunica mea, și asemenea multor compatrioți de-ai noștri din vremurile alea, toate vacanțele la țară, la rude.

Poate și tocmai de aceea, mama, cînd a descoperit marea, și-a dat seama că nu mai poate fără ea. Și au urmat vacanțele interminabile și reglementare ale copilăriei mele la mare, despre care am mai scris. Pentru care ar trebui să fiu recunoscătoare, și chiar sînt, dar care aveau mai multă rigoare decît viața din afara lor. Erau atît de sănătoase și de corect organizate, încît îți ieșeau pe nas. Mama a fost cu mult înaintea vremurilor și în privința vieții sănătoase și a locurilor de retreat și detoxifiere: întreaga noastră vacanța la mare era precum una la spa, de punere în formă. Pentru un copil putea fi plicticoasă.

Au existat și multe părți bune în excesul ăsta de organizare: nu veneam singure, ci, în general, însoțite de alți copii prieteni și de părinții lor, așa că aveam mai mereu cu cine să mă joc. Au fost, totuși, și perioade în care veneam doar noi două. Mama mergea la „proceduri”. Printre cele la care se ducea, la hotelul din Mangalia, se număra și piscina. Acolo eram în elementul meu: să înot mi se părea suprema plăcere. Dar nu era numai asta: așa am început să învăț independența. Am descoperit cum e să fii pe cont propriu atît pe plajă, cît și la piscină. Și mi s-a părut interesant, chiar palpitant.

Cred că aveam vreo 12-13 ani cînd s-a-ntîmplat asta. Mama se ducea la nudiști. Odată m-a luat și pe mine. Țin minte că nu mi-a plăcut deloc, nu nepărat din cauza trupurilor goale, ci pentru că era o aglomerație de cucoane care socializau (se întîmpla într-un țarc împărțit între bărbați și femei). La un moment dat, veneau polonezele cu cosmetice și alte cele, să le vîndă. Doamnele, cu toatele, făceau cerc în jurul lor și-și disputau cu lăcomie produsele. Imaginea asta îmi aduce aminte acum de Balul pompierilor, al lui Forman, pe care atunci, desigur, încă nu-l văzusem. Atunci am învățat și să stau să mă uit la lucruri, cînd nu mă simt parte din ele: eram singura în costum de baie din țarcul ăla care stătea pe cearșaf și nu poftea la nici un ruj, deodorant ori parfum.

Încet-încet, mi-am luat inima-n dinți și am hotărît să mă duc pe plajă singură. Am învățat să stau singură pe plajă și să privesc lumea din jur doar cu ochii mei. Să nu-mi mai împart perspectiva asupra ei cu nimeni. Și așa am început să-mi capăt propria perspectivă, și mi-a plăcut.

E adevărat că la început m-am temut. M-am temut de cum arată lumea prin ochii mei. Dar pentru că totul era, de fapt, safe și eram încadrată într-un sistem (aveam casă, masă și-o aveam pe mama care venea-n cameră după proceduri), n-a fost atît de greu. Cel mai mult îmi plăcea cînd ieșeam de la piscină. Aveam cele zece minute ale mele la barul hotelului, unde, culmea, se găsea Pepsi. Țin minte pînă-n ziua de azi voluptatea cu care mă cocoțam pe scaunele înalte de la bar și-mi comandam Pepsi-ul, care venea într-un pahar cu gheață. Mă simțeam o divă și aruncam în jur priviri pe măsură. Deși eram doar o fetiță cuminte, care începea să nu mai fie grăsuță, dar care purta, în continuare, halatul ei cu animale și glugă de cînd era mică.

Au trecut anii și am experimentat tot soiul de altfel de mări. A fost un an cînd, după ce am intrat la facultate, m-am dus la mare cu prietena mea din liceu și cu vărul ei. Practic, pentru prima dată pe cont propriu și cu băieți. Nu mai eram chiar fetele foste grăsuțe în halatele copilăriei, aveam look-ul standard, să zicem, de puștoaice de 18 ani. Dar eram tot niște fetițe care terminaseră pensionul comunist („Zoia Kosmodemianskaia“), cel cu cinci băieți în clasă, și ale căror cunoștințe romantice erau în general extrase din colecția Mills & Boon Classics, pe care o avea prietena mea, adusă din străinătate. Știam, amîndouă, de acolo, că eroina e, în general, o fată frumoasă, dar simplă, care se-ndrăgostește de un bărbat bogat și ursuz, dezamăgit de viață, care trebuie îmblînzit. Pînă la sfîrșit îl îmblînzește.

Totul se prefigura simplu în relațiile dintre sexe. În anul ăla, la mare, vedeam lumea ca-n romanele ieftine și siropoase. Ba chiar, într-o zi, ca o ilustrare a lor, ne-am întîlnit, în minicar, cu un băiat ce părea ieșit fix din Mills & Boon: înalt, smead, frumos... Care, pe deasupra, ne-a și zîmbit. Am descoperit că aveam cunoștințe comune, fusese și el în fostul meu liceu, era cu un an mai mare și acum era la facultate. Am coborît cu toții din minicar și am pășit, precum Mary Poppins și Bert în desen, într-o altă serie de vacanțe la mare.

Despre ele, în articolul viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.