Managementul francez în Cuba socialistă

George RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
Managementul francez în Cuba socialistă jpeg

Apa cu nuanțe turcoaz şi nisipul fin presărat cu scoici sidefate, aidoma reclamelor kitsch ale agențiilor de turism, îți pun gîndurile pe masa de disecție „crescută“ din senin între inimă şi creier. Ajuns în Cuba post-Castro, n-are rost să faci pe deşteptul şi să scormoneşti „reportericeşte“ după Memorialul durerii în variantă caraibiană. Iese singur la iveală, mai repede decît te ai aştepta. Tot ce trebuie să faci este să fugi pe plajă şi să-ți arunci rucsacul pe un şezlong.

Și să aştepți ca aventura să înceapă. Pentru că ea va începe, aproape mereu, cu un „Señor, would you like a coffee? A real one…“ De acolo, mai ales dacă eşti un român trăit nițel înainte de ’89, şi musai un bun observator, vei înțelege exact prin ce ai trecut (şi încă mai treci), alături de conaționalii tăi. Vorba lui Hugo: „Cînd ştii să vezi, regăseşti spiritul unui secol pînă şi în ciocanul de la clopotul unei porți“.

Un singur hotel cu management francez dintr-un colț îndepărtat de Cubă te poate duce înapoi în timp, pe vremea cînd lumea se împărțea între cortine geopolitice.

Fără riscul de a exagera, o vacanță într-un astfel de resort poate fi un bun exercițiu de supraviețuire pentru un occidental ale cărui reflexe s-au atenuat între supermarket şi mall. Dar mai ales pentru tînărul student al unei universități nord-americane, profund hipnotizat de Marx.

Cel mai concret, viu, de netăgăduit simți acest lucru cînd se termină mîncarea. Sau, mai bine zis, cînd printre mesele soioase ale unui resort „de cinci stele“ pescăruşii fură din farfuriile abandonate oase de porc mustind de grăsime. În afară de oase năclăite nu mai găseşti nimic. Tăvile cu salate, legume fierte şi prăjituri mai conțin doar un sos incert care încă tremură în adierea vîntului stîr­nit de cubanezii veniți „la odihnă“ din Statele Unite. Pentru că, da, s-a redeschis poarta pentru „fugari“.

Oamenii care părăseau „raiul socialist“ al lui Fidel, adesea riscîndu-şi viața pe ambarcațiuni improvizate, sînt reprimiți astăzi în patria pe care au „trădat-o“ cîndva. Desigur, pentru a-şi cheltui banii agonisiți „la imperialişti“ şi a-şi arăta bunăstarea conaționalilor de acasă.

Cînd „managementul francez de tip Haiti sau Africa“ întîlneşte astfel de circumstanțe, rezultatul nu poate fi decît unul catastrofal. Pentru că, trebuie s-o recunoaştem, Franța are o proastă reputație managerială în întreaga lume. Fără a intra în amănunte, este suficient să privim starea actuală a fostelor sale colonii, în comparație cu starea fostelor colonii britanice, de pildă.

Socialismul, atît de prizat în mediile „intelectualiste“ francofone, a creat o specie de mutanți greu de gestionat fără disciplină şi măsuri riguroase. Bineînțeles, nu în genul celor practicate, mai nou, de Jandarmeria Română, cea grabnic dătătoare de „bastîrci“ pe ceafa greu încercată în construcții a „diasporenilor“ noştri.

O fractură tratată cu friptură

Totuşi, e uşor să generalizezi răul, să crezi că toți sînt „o apă şi-un pămînt“. Eu însumi am căzut în această capcană, dibaci întinsă de Providență odată cu apariția stridentă în peisaj a muncitorilor cubanezi din Miami şi a rubedeniilor lor. Reîntorşi în patrie, cum spuneam, pentru a-şi cheltui banii cîştigați cu sudoare, această categorie de oameni cuprinde, aparent, tot ce este mai deranjant vizual, sonor şi olfactiv pentru cineva cu o educație civică elementară: comunică prin urlete, fluierături şi alte onomatopee, poartă lanțuri groase de aur, „asortate“ la şlapi şi bermude (neapărat imprimate cu drapelul SUA) şi te asfixiază cu parfumuri utilizate în exces. Copiii lor sînt parcă desprinşi din benzile desenate cu sălbatici, gata oricînd să răstoarne farfurii, cărucioare cu bebeluşi şi bătrîni care se deplasează cu greutate. Se potolesc numai cînd propriii părinți, deranjați din fața butoaielor cu bere de hărmălaia iscată, le aplică tratamentul medieval din internatele pentru orfani – dare alapas et capillos laniare (pălmuirea şi ruperea părului).

Dar şi printre ei sînt oameni care au învățat că „se poate şi altfel“. Adică fără să arăți că ai aur şi fără să te înghesui la coadă ca să iei douăzeci şi opt de fripturi de porc, numai „ca să fie“. De pildă, un domn în vîrstă, cu degetele neverosimil de noduroase, care aştepta liniştit, în rînd, la o coadă imensă, fără a încerca să-şi bage în față familia şi prietenii, mi-a spus într-o engleză comprehensibilă că munceşte de 17 ani în Miami şi că nu înțelege cum compatrioții săi rămaşi acasă se mişcă „din reluare“ orice i ai pune să facă.

Interlocutorul meu nu era arogant şi nici dornic să-şi arate superioritatea pentru că, la un anumit moment al „epocii Castro“, a reuşit să evadeze în America şi, astfel, să-şi salveze familia de privațiuni cumplite. Omul nostru era doar exasperat de imaginea reală a „socialismului lor“, revăzut acum de la o distanță de 17 ani. Nu, nu era uitare ipocrită în cazul lui, ci pur şi simplu deznădejde. O deznădejde comparabilă cu aceea a românilor care au plecat în lumea largă şi care, reveniți acasă după ani şi ani, au constatat că mentalitățile au rămas cam aceleaşi.

Pentru că socialismul a arătat, în linii mari, peste tot la fel – un cancer social, tratat cu analgezice. Pe scurt, o reducere a individului la condiția de tumoră, în permanentă căutare de hrană. Romul cubanez, țigările de foi, cafeaua, flamenco şi plaja fierbinte sînt doar elemente de marketing asemănătoare „salbei de stațiuni“ de pe litoralul românesc al anilor ’70. În Cuba profundă, ca şi în România socialistă profundă, se suferea de foame, se murea din lipsă de medicamente ieftine şi se turna vecinul pentru te-miri-ce avantaj material.

Toate acestea le vezi limpede studiind dostoievskian personajele dintr-un resort turistic cubanez, mai bine decît ai face o oriunde altundeva în Havana, în compania vreunui „autohton“ cu misiune secretă de la partid.

Cum stăm față de alții

Muzicile „latino“ stropite cu rom fac suportabil, însă, mirosul socialismului în descompunere. Ba chiar îl fac prizabil turiştilor care nu pot sau nu vor să înțeleagă nimic din cele descrise mai sus. Spre exemplu, cohortele de italieni de condiție medie, incapabili să se descurce în vreo altă limbă decît cea maternă, se adaptează perfect contextului. Aroganți, gălăgioşi şi intruzivi, aceşti oameni lasă impresia că ei înşişi au trăit ani buni de partea cealaltă a Cortinei de Fier, dacă ar fi să-i judeci după abilitatea cu care ocolesc cozile şi intră în fața celorlalți. Nu se sfiesc să-i critice cu voce tare pe „naivii“ care le atrag atenția în mod civilizat şi nici nu se sinchisesc de faptul că ar putea fi înțeleşi. Ei sînt în primele rînduri şi la spectacolele cu dansatoare exotice care-şi dezvelesc trupurile în ritmuri de salsa, dar şi la barurile de pe plajă. La dolce vita nu îndeamnă la reflecție, iar cea mai bună dovadă rămîne istoria primei jumătăți a secolului al XX-lea.

Cert este un lucru: noi, românii, ne facem prea multe scrupule pentru ceea ce am ajuns să fim după 45 de ani de comunism şi alți 30 de chin post-traumatic. Ne autoflagelăm pentru vini imaginare sau pentru cusururi mai puțin grave decît ne închipuim. Asta nu înseamnă că n-avem nevoie de tratament social, de bun-simț civic şi de disciplină. Dar nu sîntem nici mai răi şi nici mai buni decît alții, oricît s-ar strădui o mînă de „gînditori“ să ne convingă de contrariu. Măcar încercăm să înțelegem ce nu funcționează corect în anatomia noastră socială, iar acesta este un excelent pas spre vindecare. Aşadar, Viva la revolución! şi…  mai ştiți dumneavoastră ce. 

George Rădulescu este jurnalist şi autor al volumelor Un secol cu Neagu Djuvara şi În căutarea României pierdute.

Foto: G. Rădulescu

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.