Mai are Crăciunul vreun gust?

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

În copilăria mea, Crăciunul începea tot cam cu o lună înainte, exact ca-n zilele noastre. Doar că nu se numea oficial Crăciun, ci „sărbătorile de iarnă”. E adevărat, nu împodobea nimeni bradul cu o lună înainte, doar pentru că nu se prea găseau brazi de vînzare, mai mult molizi, nu ascultam colinde cîntate de Hrușcă, la coada la carne de la Alimentara, ca acum în hipermarket, la coada la casă. Nu vedeam de prin noiembrie filme de Crăciun în care nu se întîmplă nimic precum cele de pe Viva, la singura televiziune care transmitea, pe atunci, Crăciunul era inexistent. Nu existau tîrguri de Crăciun, cel mult ceva agitație în plus în Orășelul Copiilor. Nu se organizau serbări corporate, totuși mai avea loc cîte un moment festiv de „Moș Gerilă” la întreprindere, pentru copiii angajaților, unde spuneai cîte o poezie și primeai bomboane de pom în care puteai să-ți rupi dinții. Totuși, și în anii ʼ80, „spiritul Crăciunului” – cum se zice astăzi – începea să se simtă de pe la începtul lui decembrie, atunci cînd „se băgau” banane și portocale la aceleași magazine alimentare, cozile se formau ad-hoc, nu prindea toată lumea, iar dacă erai printre cei norocoși, nu te atingeai de ele pînă la Crăciun, noroc că bananele erau verzi. Uneori, doar mirosul de portocală din casă era suficient ca să simți că se apropie sărbătoarea. Tot cu o lună înainte, gospodinele responsabile puneau deoparte alimentele de bază pentru masa de Crăciun, se făceau provizii de făină, unt, ulei, se băgau în congelator cîte o rudă de salam de Sibiu cumpărată „pe sub mînă”, cîte un tacîm de pui pentru „salata de boeuf”, dădeai mai multe telefoane ca să aranjezi ceva cu finii de la țară pentru vreo două kilograme de carne de porc, dacă făceai rost cumva de vreo ciocolată sau vreo cutie de ness le păstrai cu sfințenie pentru glazurile și cremele prăjiturilor. În vacanțele de iarnă de la bunicii mei de la Cluj, Crăciunul începea să se simtă atunci cînd se făceau prăjiturile. Bunică-mea sau mama-mare, cum îi spuneam toți, făcea cîte patru-cinci prăjituri ardelenești, cu multe foi și cu diferite creme – „Greta Garbo“, „Televizor“, „Albă-ca-Zăpada“, o prăjitură cu blat cu cacao și nucă și cu o glazură de gălbenuș de ou pe deasupra care se numea „Chinezoaica“, prăjitura cu foi cu amoniac, prăjitura cu foi cu miere și cremă de griș, napolitane cu foi Lica, prăjitura cu foi cu bulion sau prăjitura cu gem de caise și albuș de ou pe deasupra și cîte și mai cîte. O parte din aceste prăjituri stăteau la presat zile întregi, în camera mică, sub DEX-ul cel gros și verde sau sub Istoria literaturii... a lui G. Călinescu (pe care, sincer, cred că mama-mare a cumpărat-o special în acest scop... ce treabă să fi avut ea, care absolvise doar șapte clase, cu istoria literaturii?). Prăjiturile nu se tăiau pînă de Crăciun, iar noi, copiii, deveneam obsedați de ele, mai ales că vă închipuiți cum mirosea în toată casa, ne trezeam noaptea ca să ciupim cîte un colț sau să rîcîim cu degetul printre foi după niște cremă, sperînd că nu va observa nimeni. În afară de prăjituri, mama-mare mai frămînta haioșe (cu osînză de porc), nu făcea cozonaci, însă cocea baigli cu nucă și cu mac, ișelere comanda de la vecina ei unguroaică, tanti Roji, pentru că „îi ieșeau ca la cofetărie”. La București, mama făcea doar două-trei prăjituri, mai simandicoase, precum prăjitura „Rigo“ sau prăjitura cu cremă de ness, avea un caiet maro, pătat de ulei și de unt (cred că îl mai are și acum), cu rețete de prăjituri obscure care căpătau numele vecinelor sau colegelor de serviciu care furnizaseră rețetele, prăjiturile „Corina“, „Angela“ sau „Florentina“.

În fiecare an, în luna decembrie, eu și mama avem propriul nostru ritual – mama mă sună ca să stabilim la telefon ce să gătească de Crăciun. Întotdeauna conversația începe cam așa: „Anul ăsta, n-aș face așa multe. Poate o salată de boeuf... niște ouă umplute, să fac?”. Și continuă: „Niște icre, o salată de vinete, o cremă de brînză, hai, că aia se face repede. Să fac și piftie? Aș face și un chef aperitiv... ah, și niște chifteluțe! Sarmale, știu că pe tine nu te interesează sarmalele... dar trebuie să fac sarmale. Să fac totuși și plăcinta aia cu brînză care ți-a plăcut anul trecut? Friptură la cuptor, o să iau ceafă... niște cîrnăciori în foietaj, ce idee bună! Și de dulce?” Mă blochez, de ani întregi nu prea mă mai ating de dulciuri. „Nu mă mai complic, fac un tort de mere. Și o prăjitură simplă sau două?” O și văd pe mama, sclavă în bucătărie vreo patru zile, după care, prăbușindu-se pe un scaun, „Nu mai pot, am muncit prea mult!”. Îmi vine să-i spun: „Oprește-te! Nu mai intra și tu în vria asta a «sărbătorilor la români», în spectacolul burților pline pînă la refuz și al regurgitării acide, în capcana îmbuibării care, în combinație cu alcoolul, te aruncă după aia într-o stare de somnolență apatică de șarpe boa care digeră, iar afară e frig și întuneric încă de la ora cinci după-amiaza, nici nu-ți vine să ieși ca să te mai miști, ca să-ți mai revii, zaci pe o canapea și te uiți la televizor la reclame la colebil și triferment, la filmele de pe Viva în care toți împodobesc, colindă și nu se întîmplă nimic. Oprește-te! Hai să sărim anul ăsta peste Crăciun sau hai să-l mutăm în aprilie sau în mai, chiar înainte de Paști, cînd a dat deja colțul ierbii, e soare și plăcut, poate facem și un grătar în curte... Nu mai bine îl mutăm în august, atunci cînd nu mai sărbătorește nimeni Crăciunul, vom fi originali, vom fi singurii care au brad și mănîncă sarmale? Ce zici? Mie, de ani întregi, Crăciunul nu-mi mai spune nimic, nu mai are nici un gust, totul mi se pare atît de kitsch, e un Crăciun kitsch și «comercial» etern, demonetizat, dezbrăcat de toată simbolistica lui, pe care îl trăim în buclă an de an, mîncăm aceleași lucruri, vorbim aceleași lucruri... mamă, nu mă înțelege greșit, tot ce gătești tu de Crăciun e minunat, e perfect, dar lipsește bucuria, nu bucuria din familia noastră care există în alte zile ale anului, anonime, uneori izbucnește pe neașteptate din nimic, bucuria în sine, cea a sărbătorii. Nu mai există decît o obligație a sărbătorii. Uneori mi-e dor de Crăciunul din copilărie, cu toată sărăcia de atunci. Și nu, chiar nu sînt o nostalgică în sensul pe care îl crezi, l-aș împușca pe Ceaușescu a doua oară dacă aș putea... Totuși, atunci parcă exista o solidaritate a Crăcinului, niște oameni triști care se zbăteau o lună întreagă să facă rost..., să pună ceva pe masă, să miroasă o coajă de portocală, se știe că în cele mai mizerabile clipe ale vieții există un strop de fericire mai degrabă decît în vremuri decente, fără lipsuri. Mă întrebi dacă să cumperi și lebăr, tobă, caltaboși? Păi, eu mănînc lebăr și caltaboși încă de la începutul lui decembrie, cînd au apărut în Piața Obor, mi-a fost poftă, mi-am cumpărat, deja m-am săturat de ele. Tu știi foarte bine că eu nu fac nici un brad, nu am copii ca să se bucure de el, nu-i văd rostul. Și că dacă n-ai fi tu, dacă încă n-aș fi copilul cuiva, aș avea cu siguranță frigiderul gol de Crăciun, mi-aș comanda o pizza. Oprește-te! Nu mai găti nimic! Parcă nici n-aș mai veni anul ăsta... te-ai supăra? Știi ce-mi doresc de ani buni și încă n-am reușit? Să mă urc într-un avion pe 24 decembrie și să zbor undeva departe, unde «sărbătorile de iarnă» nu există, pe un vîrf de munte sau mai degrabă pe un atol din Pacific unde să zac la soare și unde nimeni să nu fi auzit vreodată de piftie și șorici. Să nu văd nici un brad, să nu aud nici un «Cînd boierii nu-s acasă...». Să nu existe nici un Revelion, o altă sărbătoare insuportabilă. Timpul să treacă lent ca mersul unei țestoase, să nu mai existe decît marea. Și să mă întorc pe 7 ianuarie, cu forțe proaspete, atunci cînd toată lumea se trezește din beție și toate crizele de colecist au fost deja rezolvate. Să nu mai aud formularea preferată a sezonului de la știri «Românii au petrecut», să nu mai văd mesele întinse. Să mă simt liberă. Oprește-te! Nu mai găti nimic! Eu nu sînt aici, sînt pe atol, e liniște, ascult doar respirația planetei care încă ne suportă pe toți...”.

Desigur, nu-i spun mamei mele nimic din toate astea. Îmi dau seama că i se simte o bucurie în glas cu fiecare fel de mîncare pe care îl adaugă pe lista noastră, încropită la telefon. Și încep să mă bucur și eu de bucuria ei, căci uite așa se naște bucuria, din nimic. Sigur că voi veni de Crăciun, sigur că voi mînca și din piftie, și din chifteluțe pînă o să-mi crape burta. Pentru că îmi dau seama că, la un moment dat, ritualul nostru va înceta să mai existe și voi rămîne doar eu cu un frigider gol de Crăciun și cu o casă fără nici un brad. Poate că despre asta e vorba, poate că astea sînt lucrurile care, de fapt, contează.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.