Cîtă pasiune care animă un popor, cîtă este și ea nu se duce spre Simona, n-o atinge! Adică, pe dezvoltare personală, ea ar trebui să fie pe cai mari. Pe realitate, caii ei sînt mici, dobrogeni. Ce-i pasă poporului? Păi, îi pasă, că zice despre Simona ca și cum ar zice despre fiica, despre fiul. Nu vede nimeni paiul din ochiul sinelui, vai și amar. Pînă la urmă, nu-nțelege nimeni cum Simona a ajuns în vîrf. Nici o lețcaie din banii celor care urlă și se oftică, dar și din banii celor care tac nu s-a dus pentru sacrificiul Simonei – tăierea sînilor, singurătatea sa de tînără, depășirea limitelor de tot felul. Nici o jivină din acest popor n-a știut că undeva există o Simona care luptă pentru propria nebunie: tenisul. Nici un guraliv, nici o față palidă din fruntea acestei lumi cenușii, de instincte. Practic, poporul a găsit un cozonac de om gata copt. Mamă, dar al cui este cozonacul de aur? E al meu, pentru că a devenit campioană. Jos laba, bre, de pe Simona! Este clar, de cîte ori intră în concurs, că are o limită de nedepășit, este una psihică. Este a ei. Este un spectacol de fiecare dată cînd dă înapoi, cînd pierde. Dar ce popor spune: Simona, asta ești, mamă, vino aici, simte-te bine, nu-i nimic, dă cu capul de pereți, atîta e și e foarte mult atîta cît este? Nu, în afara părinților Simonei și a cîtorva pricepuți în ale sportului, unii care s au confruntat cu adevărat cu psihicul, nimeni din popor n-a zis: înfrîngerea e a noastră, cîștigul este doar al ei. Mișto mi s-a părut în acest sens despărțirea de antrenor de acum. Zice antrenorul: dom’le, nu avem limbaj comun, nu mă pricep la limita ei. Nu mă pricep, ce să mi fac? Este uluitor, în lumea asta de hoți și comisionari, că unul zice: stop, Simona, ce să fac? De ce să delirez, nu știu să depanez buba. Pentru că eu cred că buba Simonei e boala lumii de astăzi, a eficienței cretine, a cîștigului lacom. Simona cîștigă, în fapt, o lecție nesperată. Băi, oameni buni, eu atîta pot. Simona mai are mult de jucat, și mai mult de trăit. Acest spectacol al limitei ei personale o s-o ajute pentru trăit. Trăitul de viață contează. Eficiența, banul nu fac decît să-ți trăiască viața în gol. Simona nu ratează, nu pierde, se pregătește de o viață trăită, în care nu va fi umeraș. Pierde, Simono, pierde cu capul tău! Nu-i sfîrșitul lumii, al sezonului. Ai viața înainte.