Locuri bune

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Locuri bune jpeg

În urmă cu cîteva zile eram la poalele unui deal din Moldova. Drumul trecuse prin ultimul cătun, apoi se transformase într-o potecă ce şerpuia în lungul unui pîrîiaş limpede, la liziera pădurii. Cîţiva dintre noi am urcat versantul către est, atît cît să ajungem în lumina blîndă a unui apus de octombrie, dincolo de umbrele copacilor. Spre vest şi sud, locul era mărginit de drum, albia pîrîului şi arbori. Spre est şi nord, terenul urca în pantă spre vîrful dealului, acolo unde, mai demult, sătenii aşezaseră o cruce înaltă, din piatră, încrustată cu slove adînci. Spaţiul avea aceste limite naturale care îl fereau de vînt şi îi ofereau protecţie, dar şi o însorire ideală. Undeva, lîngă drum, odihneau trei căpiţe şi, la distanţe prudente, erau priponiţi trei cai voinici care păşteau agale, neavînd nimic altceva de făcut. Se bucurau de căldura soarelui, de iarba grasă şi de absenţa muştelor. Aveau coame bogate şi ochi limpezi, iar din boturile lor ieşeau aburi care se amestecau cu ceaţa uşoară respirată de pămînt. Toate culorile erau calde, felurite tonuri de galben şi ocru. Tufele de măceşe aduceau un foarte delicat accent de roşu aprins, totul în contrast cu albastrul cerului, străbătut de nori albi, plini de viaţă. Cîteva păsări îşi răspundeau din copaci, în rest era doar liniştea frunzişului. Mirosea a iarbă, a frunze, a pămînt, a pace. Toate elementele care compuneau acest cadru bucolic se aflau în relaţie unul cu celălalt, iar asta contribuia la senzaţia copleşitoare de perfecţiune a scenei, de compoziţie măiestrită de un artist omnipotent. Cînd am plecat, cineva s-a uitat înapoi şi a izbucnit în lacrimi. Eu, personal, i-am invidiat pe cai.

Arhitectura clasică ne învaţă faptul că două coloane nu pot sta la orice distanţă una de cealaltă. Este nevoie, în funcţie de ordin, de o distanţă anume, pentru ca rezultatul să fie armonios: una mai mică pentru stilul doric şi una mai mare pentru stilul corintic. Iar armonia templului era, pentru grecii din vechime, o mărturie despre divin, o formă de cunoaştere a nevăzutului. Parcurgem mii de kilometri pentru a vizita acele temple şi, în faţa lor, ne simţim cîştigaţi, fără a fi neapărat conştienţi de importanţa sau cuantumul cîştigului realizat. „Și ce ai văzut în Grecia, în afară de greci?“, m-a întrebat, odată, un sceptic. Mi-a fost greu să-i răspund, pentru că emoţia avută era bunul cel mai de preţ şi să-ţi descrii emoţiile este, cel mai adesea, măcar anevoios, dacă nu imposibil.

Spaţiul construit este generator de emoţie atunci cînd reuşeşte să ne transmită ceva dincolo de pavaje, faţade, ferestre, statui, ancadramente şi cornişe. Acestea sînt doar cuvintele frazei cu care locul ne întîmpină. În funcţie de topică, el ne poate înjura gros, saluta indiferent sau oferi un poem. Atunci cînd intri într-o piaţetă, faţadele clădirilor mărginesc un perimetru definit, nici prea mare, dar nici prea mic, în care oamenii se simt ocrotiţi. Dacă este soare sau plouă, porticele clădirilor le oferă adăpost, iar capitelurile coloanelor ceva în plus. Fîntîna din centru clipoceşte, păsări fîlfîie din aripi, oamenii sporovăiesc la mese, iar vîntul uneşte toate aceste zgomote, le suprapune şi le orchestrează, umflînd perdelele de la ferestre. Într-o casă, un copil exersează la pian. Miroase a cafea şi a pateuri. Limitarea spaţiului creează sentimentul de siguranţă. Fiecare casă vorbeşte despre sine, unită -fiind cu vecinele sale. Se susţin reciproc, se ajută, înfruntă împreună timpul care, în piaţetă, curge mai încet, mai îndurător. Aici, oamenii încetinesc pasul, se opresc să răsufle. Simt că îşi pot permite o pauză. Logica spaţiului este aceeaşi cu logica vieţii care palpită înlăuntrul lui, iar asta îl transformă într-un loc. Un loc bun, în acest caz, un loc în care oamenii se opresc pentru a se bucura de el.

O piaţetă în oraş, o poiană la marginea unui deal. Prima, construită de oameni, pentru bucuria lor şi a celorlalţi. A doua, frumoasă ca o epifanie, modelată de orientarea faţă de punctele cardinale, topografie, apă, o piaţetă în care porticele copacilor au găsit armonia perfectă cu fîntîna pîrîului, deschiderea pajiştii, melodia păsărilor, mirosul fînului şi biserica dealului. Mi-a venit în minte Mioriţa: „Preoţi, munţii mari, / Paseri, lăutari…“ Și acolo, la poalele dealului, am înţeles pentru prima oară familiaritatea păstorului moldovean cu un Univers care îi vorbea şi din care ştia că este parte, în viaţă şi dincolo de ea, fără deosebire. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons, Piazza della Libertà, Udine

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.