Ligia și avangarda

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Zizi și neantul jpeg

De curînd s-au împlinit șapte ani de cînd prietena și colega mea de clasă Ligia Caranfil nu mai e printre noi. Fiul meu mi-a revelat, într-o mai veche conversație, că, de fapt, pentru o destul de lungă perioadă, Ligia a fost prietena mea cea mai bună.

La liceu, pentru vremurile de atunci, de ani ʼ80 comuniști, Ligia era clar diferită. Nu-i păsa de cît de sclivisită îi era unforma și nici nu și-o scurtase „reglementar” ca cele mai multe dintre fete. Uniforma nu stătea fixă pe ea, ci se reconfigura cu fiecare mișcare a ei. Pentru că Ligia nu stătea mult într-un loc, era într-un soi de balet continuu.

Era un balet curios, pe de o parte. Ligia era interesată, în felul ei, de ce se întîmpla în jur și explora împrejurimile. Odată, găsise (cum am mai scris, de altfel) niște pantofi roșii pătrățoși într-un coș de gunoi de pe lîngă liceu și venise cu ei la școală. Spunea tuturor că-i găsise în coșul de gunoi și lumea o privea ca pe o ciudată. Azi ar fi considerat-o poate excentrică sau retro, ori vintage.

Îndrăznelile ei de atunci ar fi propulsat-o probabil în Consiliul elevilor de azi. Și-ar fi dorit să cînte în vreo formație. Pe atunci, însă, astea nu prea erau variante. Nici vorbă de consiliu, poate funcții în UTC. Formații mai erau, dar toate convenționale. Era o anumită linie pe care trebuia să mergi, ca să fii acceptat, precum Nadia Comăneci pe bîrnă.

Simțul ridicolului ne era inculcat cu asupra de măsură. Eram cu toatele (căci la Școala Centrală, fosta „Zoia Kosmodemianskaia“, fete erau prin toate clasele) atît de atente să nu ne facem de rușine, încît, practic, la ore nu aveam curajul să punem nici o întrebare. Nu puteam să ne arătăm proaste, oricum nu mai proaste decît alții, chiar dacă nu înțeleseserăm mare lucru. Mai bine stăteam în zeama noastră și ne explica profa de la meditațiile de acasă. Iar în clasă treceam drept mari înțelepți.

Ligia nu era așa. Ligia avea curajul să întrebe, dacă nu înțelegea. Avea curajul să iasă la tablă, chiar cînd nu știa foarte bine. Nu-i era teamă că se face de rușine. Nu-i era frică de ridicol. Pe vremea aia consideram că se face de rîs. (Deși undeva, în adîncurile reprimate, îi admiram curajul.)

În vremea de azi ar fi fost pur și simplu ca toată lumea. Să nu întrebi dacă nu-nțelegi pare absurd. Ce rost mai are să te duci la școală, dacă nu, printre altele, să-ți lămurești nelămuririle? Am aflat asta abia foarte tîrziu, la o bursă la mijloc de ani ʼ90 în Danemarca, unde eram cu toții încurajați să punem întrebări, și am îndrăznit și eu pentru prima dată. Atunci am realizat că vin dintr-o cultură a reprimării și a conformismului. În care efortul de a fi fată bună și cuminte, cu note mari și devreme acasă, era mai mare decît satisfacțiile mult rîvnitului statut.

Tot astăzi, probabil, chiar și la noi, unde oamenii au rămas într-o oarecare măsură mai conservatori, Ligia ar fi trecut mai neobservată pe stradă. Chiar dacă s-ar fi îmbrăcat mai neglijent ori mai excentric. Oamenii, azi, s-au mai obișnuit cu diversitatea, iar noi, fetele (căci nu știu altfel cum să ne zic), nu mai trebuie să arătăm chiar ca niște Barbie împăiate (decît dacă ne dorim în mod special). Putem să fim mai hippie, mai retro, mai ciudate, căci nu e treaba nimănui cum ne îmbrăcăm – atîta timp cît nu-i agresăm cu ceva pe cei din jur.

Tot Ligia a fost una dintre primele femei din jurul meu care a avut curajul să iasă singură, într-o vreme cînd asta nu se prea întîmpla. Țin minte cît de greu mi-a fost mie să mă obișnuiesc să merg singură la restaurant: oricît de incredibil ar părea în zilele noastre, prin anii ʼ 90 și chiar mai tîrziu eram una dintre puținele femei singure la o masă. Chiar mă simțeam ca pe o insulă în mijlocul unei mări agitate, atunci cînd îmi scoteam din geantă cartea, o rezemam de coșul de pîine și citeam cum știu că nu e sănătos, în timp ce-mi mîncam tacticos supa din castron. Îmi mîncam supa aparent total absorbită de carte. Dar, de fapt, cu urechile ciulite-n jur ca un iepure speriat (desigur, degeaba, dar pe atunci n-o știam).

Azi e ceva normal să mănînci singur, și dacă ești femeie, căci nu mai are vreo importanță asta. Sînt nenumărate mese cu femei singure, peste tot, zi ori noapte. Unora li se pare normal, mie încă-mi pare o victorie. Ligia a deschis niște drumuri și aici.

Tot ea m-a făcut mai nonșalantă în privința bacșișului: eu fusesem învățată de acasă că ai, n-ai bani, trebuie să lași zece la sută, căci altfel te faci de rușine. Aceeași rușine, bat-o vina, care mă urmărea peste tot, pînă-n pînzele albe. Ligia și-a serbat odată ziua la un restaurant destul de fancy și a lăsat puțin bacșiș, căci n-avea destui bani. Chelnerii s-au revoltat zgomotos, dar asta a fost. De atunci, las și eu bacșiș cînd și cum pot, asta-i condiția mea mediocră.

Pe scurt, Ligia s-a dovedit avangardistă în comportamentul ei. O admir pentru asta, dar și mai mult pentru că era prietena mea, pe care o iubeam și care știa să fie cu adevărat loială.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.