Ce făceam la școală

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Invizibilii jpeg

O chema Lenuța. Ioniță Elena, în catalog. Mi-a fost colegă de bancă aproape neîntrerupt, dintr-a doua pînă într-a opta. Am fost despărțite doar cînd diriginta m-a mutat un trimestru-două, cred, cu Paraschiv în bancă. Paraschiv bea cerneală și mînca muște, sau cel puțin asta era povestea lui între noi, ăștilalți, copii cruzi și nemernici. Mă rog, cerneală bea, că l-am văzut, la chestia cu muștele n-aș băga mîna în foc. În fond, și noi mîncam cretă ca să facem febră, mîncam lipici dulceag din recipientele alea rotunde de unde scoteai pasta albicioasă cu un soi de spatulă de plastic, mîncam stamine de flori, scoase din cupa petalelor cu stropi rotunzi, dulci ca mierea la capăt, mîncam niște bobițe verzi, făinoase, care răsăreau în pămînt din nu știu ce plante, măceșe pe care le cojeam de pe miezul lor păros, miez cu care ne frecam pe gît și pe spate unii pe alții, de te apuca apoi o mîncărime de nesuportat. Mîncam cîrcei acrișori de viță, flori de salcîm. Corcodușe verzi, astringente ca amarul. Nu știu ce înțelepciune moștenită din generație în generație ne făcea să ocolim bobițele mici, vineții, despre care se spune că-s otrăvitoare. Aceeași înțelepciune ne făcea, pe copiii ăștia de 8-9-10 ani, un fel de trib anume, cu ritualurile lui nescrise, un popor rezistent de ființe uimitoare, încăpățînate, războinice, cu muci la nas.

Pe Lenuța am remarcat-o prima oară pe la jumătatea clasei întîi, să fi fost deja a doua? Pe vremea aia fiecare venea cu pachețel de acasă – felii de pîine întinse cu unt apos, cu salamuri dubioase deasupra, ori cu brînză cauciucată peste care mamele puneau felii de castravete sau frunze leșinate de salată, mere, struguri, Eugenii, habar n-am. Le scoteam pe bănci în pauza mare din ghiozdanele pătrățoase cu catarame duble. Îl țin minte pe al meu și acum. Era dintr o groaznică mușama neagră cu pretenții de piele și avea desenată pe el o mare gărgăriță roșie. Am în nări mirosul din ghiozdan: miros de caiete, de plastic, cu un iz vag dulceag al gumelor de șters chinezești, roz, pe care – ați ghicit – le mîncam și pe alea. În toate se amesteca mirosul pachețelului. Pîinea cu salam. Brînza. Mărul.

Ei bine, Lenuța, spuneam, s-a făcut remarcată într-o asemenea pauză, cînd a scos pe bancă mîncarea cu care venise de acasă: niște pești. Nu văzusem ce a adus, și poate nici nu aș fi remarcat, dacă în jurul ei nu se făcea o roată de copii care au început s-o arate cu degetul și să urle ca apucații: „Asta are pește! Asta are pește!“. Lenuța era smeadă, cu un ten perfect. Fin precum pielița de piersică, în tonuri aurii-arămii, cu ochi limpezi căprui și un cap cîrlionțat, brunet. A băgat capul în piept, pielea ei frumoasă îi ardea ca focul în pomeți, își împletise palmele în poala uniformei și stătea acolo nemișcată în mijlocul celui mai nebunesc delir. „Asta are pește! Asta are pește!“, striga toată clasa cu o înverșunare care se lua de la unul la altul, vălurea peste haita de copii și plonja apoi adînc între ei încrîncenîndu-i și mai tare, agitîndu i mai abitir. Nu știu să fi țipat și eu laolaltă cu micile animale sălbatice care se înghesuiau în jurul ei, posibil că da, că se ia, iar eu nu eram cu nimic mai altfel decît gnomii ăștia fără suflet, piticaniile astea crude și insensibile, noi, copiii de 8 ani. Știu însă că întîmplarea m-a impresionat peste măsură, iar odată ce lucrurile s-au calmat, am povestit-o acasă, iar Lenuței i s-a spus de atunci la mine în familie, cu un soi de drăgălășenie eternă, „asta are pește“.

Cu ea am stat apoi în bancă și am apărat-o din răsputeri de restul clasei. Eram eu minionă, iar Lenuța mai mare cu un cap ca mine, dar măcar eram războinică, un mic animal turbat care scotea pui de cîini și pisici din gunoaie, se bătea cu băieții care mă strigau Baiazid sau Sinan Pașa, depinde de lecție, și împărțea, chipurile, o dreptate făcută după o inimă mică și vitează.

Am rememorat-o pe Selma mică și pe Lenuța-„Asta are pește“ în după-amiaza în care mama mi-a trîntit în poală caietele mele din școala generală. Între Selmele astea e o viață, iar cea de acum pare că s-a tulburat cu timpul, și-a urîțit fața și sufletul sau și l a împietrit, nu știu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.