La munte, la mare, în orice împrejurare

Publicat în Dilema Veche nr. 793 din 2-8 mai 2019
La munte, la mare, în orice împrejurare jpeg

Mă documentez pentru o carte despre vacanțele din timpul regimului comunist și am regăsit un text mai vechi, pe care am decis să-l public aici dintr-un singur motiv: astăzi, cînd putem să mergem în vacanță oriunde în lume, să ne ducem copiii să vadă Parisul sau Viena, să ne bulucim cu toții, vara, în Grecia pentru că e mai curat și mai civilizat ca la noi, ar fi bine, totuși, să nu uităm cum era atunci.

Un copil din anii ’80 avea categoric mai mult timp liber decît copiii din ziua de azi. Chiar dacă era obligat să-şi facă „norma“ toamna – la castane, şi vara – la frunze de dud pentru viermii de mătase, chiar dacă participa la acţiunea „Clasa noastră ca o floare“ sau era nevoit să-şi încropească ierbarul pe ultima sută de metri cu buruieni din curtea şcolii. Mi-amintesc vag de toate aceste activităţi ca de unele neproductive şi cîteodată destul de plăcute. O singură dată mi-am pierdut timpul cu adevărat, o zi întreagă la un soi de defilare a pionerilor prin Centrul Civic, dar am primit drept recompensă o excursie la Vidraru. În rest, n-aveam calculator, desigur, nu trebuia să dau copy/paste la referatele de pe net, nu mergeam la meditaţii, orele de după şcoală nu se împărţeau în lecţii de pian şi de limbi străine, nu mă uitam la televizor, nu trebuia să ascult de nici o bonă. Popasurile, cu cheia de gît, la patiseria din colţ, de pe Moşilor, puteau să prelungească la nesfîrşit. Adevărul este că dacă n-aş fi avut, pe rînd, iepure, hamster, peşti, pisică şi gîndaci de bucătărie, m-aş fi plictisit cumplit. Tocmai de aceea, din cînd în cînd îi mai ţineam locul vreunei vecine la coada la unt. Ca să-mi omor timpul… Însă adevăratele perioade de relaxare și de entertainment erau vacanţele – pardon, concediile – cu părinţii, planificate din vreme şi atît de previzibile.

La munte. Cu doamna Roşca de la Buşteni trebuia să vorbeşti de prin luna iunie pentru august. Şi vorbeai la telefon ca să vezi „cînd e liber“, iar ea îşi făcea planificarea: zece zile familia Negoiţă, după care douăsprezece zile familia Popescu, după care… Avantajul la doamna Roşca, o bătrînică dolofană şi cu obrajii atît de albi de parcă ar fi fost tot timpul pudraţi cu făină, era că avea „o cameră separată“ de restul casei, cu o bucătărie de la fereastra căreia puteai să vezi Crucea. Deci era „cameră cu vedere“. Doar baia era comună. În rest, doamna Roşca nu-şi băga niciodată nasul în sarsanalele tale de la Bucureşti, îţi dădea cheia şi pleca la treaba ei. Treaba ta era să urci pe munte, „trasee de o zi“. În primele zile erau unele uşoare, „de antrenament“, iar prin a patra zi te încumetai să te scoli la ora cinci dimineața ca să stai la coadă la telecabină şi să ajungi la vîrful Omu. Anul în care nu urcai la Omu era categoric un an pierdut. Acolo mîncai sandvişuri „din traistă“ şi beai un ceai sălciu, apoi coborai pe Valea Cerbului, iar seara, din nou în Buşteni, erai rupt. Te plimbai pe strada principală şi te intersectai cu ceilalţi turişti care „păşuniseră“ toată ziua pe la poale, iar acum se mozoleau cu vafe sau ciuguleau zmeură din cornete de hîrtie, cu elevii veniţi în tabere, zgomotoşi pentru că nu le convenea „programul“ făcut de „tovarăşa“ lor şi îmbrăcaţi în treninguri albastre, toate la fel, te uitai la platoul Bucegilor de unde tocmai coborîseşi şi te simţeai „mare şi tare“. După care părinţii îşi beau berea de seară, iar tu te mozoleai la rîndul tău cu vreo vafă şi voiai să te pozezi cu ursul sau cu cerbul, însă nu te lăsau pentru că erau „de prost-gust“. Pe la zece, toată suflarea Buşteniului, turişti şi localnici, mergea la culcare, se aprindeau felinarele stradale, dar nu şi Crucea, pentru că nu era 23 August. Nu mai aveai ce face. Aşa că mergeai şi tu să te culci „la gazda ta“, în cămăruţa de la doamna Roşca, şi visai un nou traseu pentru a doua zi, cu condiţia să nu plouă. Dacă ploua, stăteai în casă şi pur şi simplu mureai de plictiseală.

La mare. Tot luna iunie era una propice pentru a face o vizită la biroul ONT de lîngă Bucur Obor ca să achiziţionezi „bilete pentru litoral“. Ne întîmpinau nişte panouri frumos colorate cu „staţiunile“ şi ne lua ceva timp ca să alegem între Venus, Neptun şi Olimp. Saturn nu intra în discuţie, căci era „staţiune de ţărani“, iar la hotelurile cu nume de pietre preţioase din Cap Aurora nimereai numai dacă aveai noroc. După ce analizam oferta, ne hotăram asupra unui hotel oarecare, iar mai apoi îl căutam pe mica hartă „din dotare“, ca să vedem cît de aproape este de plajă. Nu eram niciodată mulţumită că urma să stăm la „Carmen“ sau la „Florica“, şi nu la „Raluca“, ce avea un design modern, sau la „Dana“, cu o grădină imensă, aproape exotică. Aflam că cei care merg acolo sînt „oameni cu pile“ şi mă linişteam.

O singură dată, din nu ştiu ce motive, n-am găsit bilete şi aşa am ajuns în gazdă la madam Spurcaciu, la Constanţa. O casă cu vreo şase camere, pe o străduţă prăfuită, la zece minute de plajă, e adevărat, însă toate camerele erau ocupate de tot atîtea familii. Dimineaţa stăteam la coadă la baie cîte o jumătate de oră, bărbaţii în slip se băteau pe burtă şi rîgîiau discret după micul dejun, copiii chirăiau prin curte, iar damele îşi admirau reciproc costumele de baie cu flori. De-abia aşteptam să ajungem pe plaja unde ne prăjeam, vrînd-nevrînd, tot alături de vecinii noştri „de la gazdă“ care intenţionau să socializeze între ei cu jocuri de cărţi şi de table. A fost un concediu ratat, tînjeam după anonimatul pe care ni-l împrumuta de regulă camera de hotel. Dar hai mai bine să vedem, poate că au băgat Pepsi la Mamaia, dacă nu, să mîncăm nişte clătite cu gem de caise pline de nisip, doar ca să nu ne întoarcem „acasă“ unde au venit „ăia“ încinşi de la plajă, iar acum stau la coadă la duş. „Acasă“, madam Spurcaciu schimbase cearşafurile cu unele jilave, măturase un pic prin cameră, strînsese pozele de familie de pe recamier, dar lăsase în pace peștele de sticlă din vitrină. Vecinii noștri erau strînşi la masa de sub nuc, la umbră, şi mîncau pepene. Femeile tăiau subțire feliile, bărbaţii sorbeau cu zgomot. „Ce bună-i zama!“, exclama unul de prin Deva sau Turda.

Și în orice împrejurare. Totdeauna i-am invidiat pe copiii care mergeau în vacanţe la ţară. Mi se părea un privilegiu să ai măcar o bunică la ţară unde să poţi vedea vacile care se întorc de la păscut, să poţi da de mîncare la găini, să te poţi duce la furat de mere şi să te poţi scălda în balta plină de mîl de la marginea satului. Din păcate, n-am avut pe nimeni la ţară şi a trebuit să mă mulţumesc cu acele concedii „clasice“, la munte şi la mare. Vacanţe pe care, dacă nu le-aş privi cu nostalgie, de fapt nostalgia copilăriei, aş putea acum să le cataloghez drept sărăcăcioase şi meschine. Nişte surogate ale bucuriei de a te simţi liber, departe de grijile cu care regimul te împovăra zilnic. Astăzi, gazdele de la munte au fost înlocuite de pensiuni, sejururile pe litoral de vacanţele la bulgari sau la greci. Dar am descoperit de curînd că ţara a rămas ţară. Acolo timpul liber nu s-a comprimat, conform unor „programe“ de vizitare a obiectivelor turistice (de tipul „Vezi cinci capitale europene în şapte zile!“), dar nici nu s-a dilatat, cum se întîmplă acum, cînd stai zece zile pe şezlong la piscina hotelului, fără să faci nimic, căci e all-inclusive. E acelaşi timp vechi, dintotdeauna.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.