Era 1919 cînd, undeva prin nordul Italiei, Luigi și Silvio Barbieri au devenit părinții unei delicioase băuturi care acum nu-mi lipsește de pe masă, mai ales vara, căci gustul dulce-amărui răcoritor și aroma ușoară de portocală cam dau dependență. Cei doi frați au gîndit lichiorul numit Aperol, cel care intră în compoziția cunoscutului cocktail Aperol Spritz și care anul acesta face, iată, o sută de ani. La fel ca Bentley Motors și utilizarea calendarului gregorian în România. Și Tratatul de la Versailles s-a semnat în 1919, act care înseamnă încheierea Primului Război Mondial, eveniment istoric de care este legată și nașterea Aperolului: se pare că, la final de război, frații Barbieri au avut o idee numai bună de petrecere a timpului liber.

De această dată nu vorbim despre un local de vizitat, ci despre Aperol Spritz, despre istoria lui, rețeta acestuia, despre cum a rezistat în timp și unde să bei unul excelent în Bucureștiul acestei veri. Cu rol de aperitiv, Aperolul a atras atenția, înainte de toate, prin culoarea deosebită: un portocaliu aprins care ar fi făcut ravagii dacă ar fi existat Instagram-ul pe atunci. Deși are o alcoolemie mai mică decît Campari, de exemplu, mult sub 20%, faptul că e destul de dulce te poate păcăli să crezi că ai nevoie de trei pahare aperitiv, nu doar de unul. Rețeta de bază implică portocale amare și rubarbă, ceva ierburi aromatice și gențiană, dar și extract de chinină, rezultat din scoarța copacului de Cinchona (cunoscut nouă datorită peruanilor, care îl numeau „arborele febrei“), restul fiind un secret extrem de bine păstrat. Un Aperol Spritz înseamnă, de unde și numele: prosecco, Aperol, apă minerală, felie de lămîie sau portocală și multă, multă gheață. Chiar dacă a plăcut de la început, a fost nevoie și de terminarea celui de-al Doilea Război Mondial pentru ca majoritatea tinerilor să descopere bucuriile aduse de gustul și aroma acestei băuturi, deci vorbim despre o popularitate construită încet, în timp.

Astăzi nu prea există local care să nu aibă Aperol Spritz în meniul de bar și, deși rețeta pare simplă, nu întîlnești foarte des un pahar pe care să-l bei pînă la ultima picătură. În acest an, pe care și eu îl serbez în ton cu Aperolul, am ales să îl comand deseori prin București, și așa am ajuns la concluzia că unele dintre cele mai bune ți se servesc la Aria TNB și la Pancakes & More. La Aria TNB, restaurantul cu vedere spectaculoasă asupra Bucureștiului de deasupra Teatrului Național, Aperolul Spritz vine la masă printre tufe uriașe de lavandă, în muzică chill out de plajă pe care să lenevești cu o carte bună. Mai ales prin filtrul unei lumini de soare la apus, portocaliul din pahar se aprinde și mai mult, transformîndu-se într-un soare care arde cuburile de gheață de sub feliile de citrice. În plus, terasa de pe acoperișul TNB este mărginită, în completare, de niște lămîi sau poate portocali, eu nu reușesc să îi diferențiez. Un alt loc neapărat de încercat și despre care am mai scris și aici este Pancakes & More, din Dorobanți, loc cu clătite calde și pufoase ca un suflet de bunică darnică, cu creme și umpluturi de mare sărbătoare, dar și cu un cocktail Aperol absolut delicios, care te trimite, măcar mental, direct pe plajă.

Nu știu de ce, dar parfumul I Love Love de la Moschino mă face să vreau să beau Aperol Spritz de fiecare dată cînd îl folosesc. La compoziție seamănă doar la nota ușor amară a citricelor, grapefruit, lămîi și portocal, parfumul în cauză avînd și ceai de trandafiri, crini, scorțișoară. Ceva din mine, prin zona pe unde senzorialul se îmbină cu concretul, reverberează la citricele stoarse în pahar sau în sticluța de parfum, cel mult peste fructele de mare din farfurie, niciodată mîncate ca atare, că doar nu sîntem masochiști.

Rețeta de șpriț a Aperolului s a definitivat prin anii ‘50, dar anul 1919 este anul de referință pentru una dintre cele mai frumos colorate, echilibrate și irezistibile băuturi din zona de cocktail. Din punctul meu de vedere, desigur, aștept oricînd să fiu contrazisă. Sau trimisă într-un loc cu băuturi și mai bune. Cheers! 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.

Foto: A. Zaharia