La 20 și ceva de ani, atunci și acum

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Zizi și neantul jpeg

E ciudat cînd realizezi că odrasla ta capătă vîrste cu care încă te mai identifici. Nu că aș mai avea acum 20 de ani, nici că m-aș situa pe undeva prin apropierea acestei vîrste. Doar că, deși pare de necrezut, ceva din mentalitatea de la 20 de ani îți rămîne într-un cotlon obscur și te-mboldește cînd ți-e lumea mai dragă.

Pe la 20 și ceva de ani, în general, îți începi viața. Sună ca un loc comun, este și un loc comun, dar așa se și întîmplă. Termini facultatea, dacă faci vreuna, și – vrei, nu vrei – trebuie să-ți cîștigi pîinea în vreun fel. La 20 de ani încă eram „prizoniera” epocii ceaușiste, care-și tîrîia ultimele zbateri. Tocmai atunci era mai periculoasă, pentru că, deși nu știa ce o așteaptă, pacă ar fi intuit. Drept urmare, își strîngea lațul și așa mult prea strîns. În 1988 și 1989 chiar o duceam rău. N-am simțit asta datorită părinților noștri, care știau să ne ferească, amortizînd loviturile de toate felurile care se abăteau asupră-ne. Părinți care au găsit căi suprarealiste să se descurce și care au știut să ne dea senzația că putem supraviețui, că viața merge înainte. Și asta, cel puțin în cazul mamei mele, fără compromisuri în adevăratul sens al cuvîntului.

Era frig în case, îngrozitor de frig, dar ne-am descurcat: dădeam drumul la aragaz (gazele, în general, mergeau) și făcuserăm rost de un aparat de încălzit, o improvizație, evident, dar totuși sigură (s-a dovedit, din fericire) de la institutul de proiectări unde lucra unchiul meu. De altfel, institutul ăsta al lui a fost mereu providențial, o sursă de supraviețuire constantă. Acolo exista, printre altele, aparatul miraculos numit xerox. Xeroxul era esențial pe atunci: nu doar pentru că așa puteam avea toate cursurile de la facultate la care nu mă puteam duce ori cărțile de la bibliotecă pe care nu le puteam prelungi. Ci pentru că așa puteai avea acces la multe din titlurile interzise aici, care apăreau în Occident și care circulau într-o lume intelectuală subterană. Nu era vorba numai de cele care criticau sistemul, ci și de unele din domenii – precum ezoterismul, de pildă – pe care cenzura de atunci le considera nocive.

Locul de muncă al unchiului meu a devenit, pentru mine, standardul întreprinderilor socialiste. Era doar un institut de proiectare, dar totuși… Intram, de cîte ori ajungeam pe acolo, într-o sală destul de mare, cu vreo – nici nu mai știu – șapte-opt oameni, fiecare la planșeta lui. Mereu aveau cafele pe masă, mereu ieșeau la cîte o țigară să discute, mereu făceau bancuri sau se mai ducea cîte cineva să ia ceva de mâncare, ba chiar, uneori, mai veneau diverse doamne să vîndă una și alta, un fard, un pulover... Imaginea asta mi-a rămas în minte drept prototipul „serviciului” socialist: mi se părea chiar simpatic, aș zice. Era asemănătoare imaginii despre căsnicie pe care mi-o inspiraseră bunicii mei: de fapt, un șablon lipsit de substanță, dar eram prea naivă ca să înțeleg asta la vîrsta de atunci.

Habar n-aveam cîte nu se ascundeau pe sub imaginea aparent idilică, în care toate merg ușor. Cîte conflicte, compromisuri și sfori trase. Eu știam doar perspectiva unchiului meu, care nu a fost membru de partid, ba a refuzat și să intre in Frontul Unității Socialiste, un organism născocit de regim pe ultima sută de metri, nici nu mai știu exact de ce. Probabil pentru ca și cei care nu erau membri de partid să fie încartiruiți în alt fel. La fel cum, în cazul căsniciei, în afara colaborării să-i zicem economice și a schimbului de replici acide ce putea părea comic, nu eram în măsură să văd durerea și tristețea care se ascundeau pe sub toate astea. Și nici iubirea ori pasiunea.

Pe lîngă frig, era tot mai acută foamea. Mama se chinuise să-și păstreze relațiile la „bursa neagră”, dar și astea necesitau timp și bani. Timp ca să-i „vrăjești” pe respectivii furnizori. Era un mic compromis moral și aici, totuși: ca să le rămîi client, ca să te sune de fiecare dată cînd venea „marfa”, nu era suficient să ai bani. Era OK, dar, cumva, oamenii voiau și să fie băgați în seamă, luați în considerare, tratați pe picior de egalitate de clienții lor intelectuali. Era, poate exagerat spus, o ură de clasă ascunsă, sau hai să-i ziem antipatie, care ieșea la supafață în dorințe de genul ăsta: hai să ne tragem de șireturi, că sîntem toți frați. Era o relație de putere acolo, mascată într-una jovială: un mic colaboraționism de supraviețuire. Eu fac frumos, îți zîmbesc și mă conversez casual cu tine, și tu-mi dai de mîncare. Asta deși îți dau și bani pentru asta, bani mai  mulți decît aș fi dat pe respectivul produs oficial, în comerț. Doar că acolo nu se găsea. Sau se găsea doar cu o mult mai mare pierdere de timp, cu cozi de ore, cu sculat la 5 dimineața și pus scăunelul la locul lui, cu discuții interminabile, de multe ori conflicte cu alți tovarăși de suferință abrutizați de condiția lor. Așa că, dacă îți dădea mîna și făceai față la genul ăsta de relații, alegeai, mai curînd, micul compromis moral.

Urmarea în articolul viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.