Istorie și lighean

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Zizi și neantul jpeg

E interesant cînd, de la o vîrstă încolo, nu mai ești tu cel care le cere celorlalți să-și istorisească poveștile. Devii tu însuți o poveste. Viața ta se dovedește, brusc, interesantă, trecută prin epoci deja istorice. Deodată, capeți fibră de personaj. Și realizezi, brusc, cum priveai tu personajele intervievate. Cu cîtă condescendență, cu un soi de afecțiune superioară, ca și cum tu n-ai fi putut ajunge niciodată în locul vreunuia dintre ele. Ca și cum tu, persoană tînără și în putere, așezată, după părerea ta, fix în inima lucrurilor, n-ai putea niciodată să treci de partea cealaltă: să devii, în loc de actant atotputernic, obiect de cercetare.

Pe vremea cînd le puneam întrebări ghidușe diverșilor oameni întîlniți în Cișmigiu, nici prin gînd nu mi-ar fi trecut că, după o vreme, și eu aș putea deveni unul dintre ei. În sensul în care aș fi depozitarul unei povești. Nu neapărat al uneia ieșite din comun – dar, pînă la urmă, povestea oricui care a acumulat o experiență și a traversat niște epoci poate fi interesantă, depinde de cum știe s-o povestească eroul ei și ce știe receptorul să scoată din ea.

Acum realizez că am ajuns, și eu, depozitara unor povești. Un întreg șirag de istorii personale, inevitabil. Dar lor li se adaugă și cele ale familiei, și, mai  mult de atît, cele ale epocilor trăite. Epoci pe care copilul meu și cei de vîrsta lui, ori mai mici decît el, nu le-au cunoscut. Pe care poate nici nu și le imaginează. Am devenit mîndra (dar și inconștienta, de multe ori) depozitară a momentelor istorice din acele epoci pe care le-am traversat pecum Fabrizio del Dongo bătălia de la Waterloo: fără să am habar nu că fac istorie, ceea ce sună mult prea pompos, ci că sînt parte, minusculă spre invizibilă, a unei istorii.

Deodată am realizat că ceea ce era pentru mine altădată bunicul meu, care tot povestea despre al Doilea Razboi Mondial și aventurile lui acolo, pot fi eu (sau oricare altul/alta din generația mea) pentru fiul meu. Că sînt o sursă de povești de viață cotidiană din epoca ceaușistă și post-revoluționară, cea numită de tranziție. Am realizat că, pe lîngă spectator al, să zicem, expozițiilor cu anii respectivi, cum am fost timp îndelungat, pot fi, acum, nu doar curator al unei asemenea expoziții, ci chiar exponat.

Că sînt gesturi pe care oamenii din lumea de azi nu le mai practică și pe care le pot afla de la cei ca mine: de la vorbitul la telefonul fix, cu șnur și disc, la rîșnitul manual al cafelei ori încălzitul fierului de călcat pe plită etc. Mi-am dat seama că, așa cum bunicul meu a fost la război, eu am fost la revoluție – la cea din 1989, indiferent de cum vrem s-o numim. Că, oricît de insignifiantă parte din mulțime am fost, un quarc acolo printre nenumărați alții, am făcut istorie tocmai în felul ăsta: am fost una din piesele unui puzzle care a dus la schimbarea unei epoci.

Apoi, la fel, în perioada Pieței Universității, în care mă pierdeam de-a dreptul în mulțime. N-am fost, nici în primul, nici în al doilea caz, una dintre vedetele evenimentelor, dintre cei care au ieșit în față și au vorbit cu soldații încercînd să-i îmbuneze ori dintre cei care au luat cuvîntul în balconul Universității. Ca și Fabrizio del Dongo, în ambele situații, încercam și eu să aflu pe ce lume sînt, să-mi dau seama în ce cred și ce vreau de la viață în timp ce vîrtejul colectiv mă lua pe sus. Dar, pînă la urmă, și cu furnici ca mine s-a făcut istoria: măcar am contribuit la numărul necesar schimbării, la numărul de fire trebuincios ca să umple găleata cu nisip...

Odată evenimentele trecute, am devenit personaj al unei noi lumi. Al celei de început de ani ʼ90, în care totul se lua de la capăt. În care părea că totul ți-e deschis și că posibilitățile sînt infinite, că poți schimba lumea la propriu, doar punînd umărul și avînd bunăvoință, creativitate și perseverență. Niciodată nu m-am gîndit la componenta de Truman Show a situației. La faptul că, aparent, totul ne era deschis, dar că, de fapt, eram strict circumscriși contextului spațial și temporal și că nu puteam acționa decît în niște limite bine determinate.

Pe scurt, puteam agita cît voiam apele și face valuri, dar fix în interiorul conturului cercului nostru. În apa noastră mică, stropeam și înotam cu foc. Mai ales de cîte ori erau alegeri, votam, și încă responsabil, sau cel puțin așa ni se părea. Știam că votul nostru putea schimba situația, că puteam să ne apropiem tot mai mult de ieșirea din lighean. Și de fiecare dată urcam pînă aproape de marginea lui – ca-n 1996, cînd a fost ales Constantinescu; ca-n 2004, cînd a ieșit Băsescu președinte prima dată. Dar, tot de fiecare dată, deși s-au întîmplat și lucruri bune și a existat un progres, tot n-am ieșit decît cu aproape un picior din lighean. Am mers însă înainte, am continuat să protestăm, cînd a fost cazul, și să votăm. Cred că de data asta, cînd Nicușor Dan a fost în sfîrșit ales primar al Bucureștiului, am făcut un pas evident afară din lighean. Și cred că vor urma și alții.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.