Interior și exterior

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Zizi și neantul jpeg

Pandemia ne-a schimbat, celor mai mulți dintre noi, percepțiile asupra interiorului și exteriorului. Un timp, cel puțin, locuința fiecăruia a devenit o fortăreață, o cameră de refugiu, o chilie. În care doar membrii familiei, în caz că existau, și, poate, curierii mai pătrundeau.

Am trăit într-un fel de autoimpusă închisoare. Chiar mă simțeam ca-ntr-o celulă, cu atît mai mult atunci cînd curierii îmi lăsau tava cu mîncare (comenzile) la ușă. Eram prizoniera fricilor colective și a propriilor mele frici. Exteriorul mi s-a părut, un timp cel puțin, o mare întunecată și-nvolburată, în care, dacă puneai piciorul, nu știai dacă vei mai ieși. Dacă priveai chiar în treacăt pe fereastra spre lume, așa cum numea o prietenă de-a mea televizorul, nu vedeai decît amenințarea morții. Moartea, care pînă atunci părea o abstracțiune sau ceva ce li se putea întîmpla doar altora și tu-i puteai fi cel mult spectator, devenise o realitate. Ca-n Masca Morții roșii a lui Poe, se transformase într-un personaj care ți se putea strecura pe ușă sub diverse înfățișări.

Ca să te ferești de ea, trebuia să alegi, pe cît posibil, interiorul. Raportul dintre interior și exterior trebuia iar schimbat, nu prea aveai încotro. Îmi amintesc cum în anii ’80, deși eram adolescentă, în raportul dintre exterior și interior prima interiorul. Pentru că, în alt mod, și exteriorul de atunci era ostil. Casele începuseră să fie, exagerînd, un fel de fortărețe medievale în care fiecare-și construia un refugiu. Nu era, ca-n anii din urmă, un refugiu împotriva bolii și a morții vizibile, pîndind la colț. Ci în fața uneia mai lente, moartea unei lumi în care am fi vrut, de fapt, să trăim. Mai mult și mai grav de atît: moartea amintirii acelei lumi, în cazul celor mai mulți dintre cetățenii societății socialiste multilateral dezvoltate. Se pierduse, cumva, instinctul acelei lumi, al unei lumi a normalității, a firescului, a adevărului. Al unei lumi în care binele era cu adevărat bine și răul rău, și nu le-ncurcai între ele pentru că răul ajunsese să se deghizeze în bine ca un lup în blană de oaie. Iar binele ajunsese să nu mai fie recunoscut, percepția asupra lui se deformase.

Atunci, oamenii se fortificaseră în interioarele lor, în care, cel puțin pentru unii, noțiunile astea încă nu erau complet disimulate și topite într-o mocirlă comună. Acasă, și pe vremea de atunci, putea fi bine. Era timpul în care cărțile te puteau proteja de exteriorul intruziv și manipulator. Era timpul în care oamenii chiar se refugiau în ce fel de cultură puteau ca să uite de cenușiul și de ordinea inversată a lucrurilor din exterior. Nici nu prea aveau în ce altceva, mai facil, să se refugieze: bunăstarea materială nu era chiar atît de la îndemînă, deliciile societății de consum și ale culturii populare nu prea pătrunseseră încă, nici măcar program la televizor nu prea exista, să călătorești nu prea puteai. Îți mai rămînea, ce-i drept, alcoolul, care încă se mai găsea. Ascultarea muzicii, erau discuri și pick-up-uri. Ieșitul la restaurant ori la bar, căci și acestea puteau fi opțiuni. Și mersul la film putea fi o variantă. Dar, cu excepția Cinematecii, unde chiar aveai ce vedea, în celelalte cinematografe erau puține filme și, de cele mai multe ori, mediocre. La Cinematecă era o problemă cu biletele, nu se intra chiar atît de ușor. Ca și la teatru, de altfel, unde trebuia să stai la coadă. Mai rămîneau concertele și opera, pentru cine era în stare să le guste. Și sportul, pentru cine se simțea apt.

Dar majoritatea oamenilor se refugiau, totuși, în propriile lor locuințe. Unii, destui, care aveau rude pe acolo, o făceau la țară. Acolo mai găseai ce să mănînci și aveai mereu ceva de făcut. Dar, la oraș, destui, de voie, de nevoie, ca să-și omoare  timpul, să se informeze și, de ce nu, să-și mai hrănească fanteziile, citeau. Cumva, pe atunci, o parte din ceea ce azi ar fi definit drept cultură înaltă căpătase atributele culturii populare. Romane de Hardy, ori de Sebastian, ori chiar de Balzac, Flaubert și Stendhal, apărute în Colecția „Romanul de dragoste°, erau devorate de femei cu studii medii. Despre care, mult mai tîrziu, aveam să aflu că sînt publicul consacrat al produselor culturii populare, precum romanele Barbarei Cartland ori ale Sandrei Brown. Dar atunci, în România, ele erau ca și inexistente. În schimb, o puteam auzi pe bunica mea, de profesie casnică, povestindu-mi Mănăstirea din Parma ori Accidentul cu lux de amănunte, trăindu-le intens.

Era o lume în mare măsură de interior. Ne-am întors la o altfel de lume de interior cu ocazia pandemiei. În loc de Colecția „Romanul de dragoste“ ne-am hrănit nevoile evazioniste la Netflix, pînă-n punctul în care aproape că ne-am luat de păr de dragul unor filme și seriale. Asta, desigur, într-o perioadă în care fiecare dintre noi s-a radicalizat, s-a mai sălbăticit și a crezut tot mai mult în propriile ficțiuni, în detrimentul celor colective. Dar simt (și sper) că e pe cale să se întoarcă o lume a exteriorului, în care să reîncepem, cu pași mici, să ne mai armonizăm unii cu alții.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.