Gunoi de oraș

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Gunoi de oraș jpeg

Îi privesc mereu cu admirație pe bucureștenii care își răpesc din timp și confort pentru a arunca gunoiul în bidoanele acelea uriașe, colorate diferit, amplasate strategic pe marginea străzii, pentru a putea fi colectate ușor de serviciul de salubritate. Ei vin cu sacoșele și aruncă, pe rînd, în tomberonul dedicat, borcane care cad cu zgomot și se sparg ori ambalaje din plastic. Sînt oameni care au înțeles că schimbarea începe de la fiecare dintre noi, asta dacă ne dorim, cu adevărat, schimbare. Apoi vine seara și văd mașina de gunoi cum varsă containerele în aceeași remorcă, amestecînd totul într-o pastă care merge la groapa ecologică. Cum de se întîmplă așa ceva, cînd, în Vest – în Italia, de exemplu –, situația este diametral opusă?

Acolo gunoierii nu amestecă nimic și au aspectul unor funcționari zeloși care salvează, cu rîvnă, planeta. Strictețea lor îi înfricoșează pe orășeni, iar amenzile date pentru colectarea improprie a gunoiului curg în valuri. Plătești amendă dacă pui gunoiul în tomberon la ore nepotrivite, dacă pui un sac în tomberonul greșit, dacă se rupe sacul, dacă nu ai legat sacul, dacă sacul nu este cel recomandat, dacă aduci tomberonul cu gunoaie nediferențiate pe jumătate plin și nu plin ochi, dacă uiți și nu îl recuperezi din stradă la timp. De fapt, este mult mai greu să nu iei amendă decît să o iei, iar abilitatea gunoierilor de a identifica infractorii colectării diferențiate, cu sprijinul poliției locale, descurajează orice neatenție. În Veneția, toți cei 15 locatari ai unui imobil respectabil din cartierul Academiei au trebuit să întîmpine colindul poliției pentru a face dovada că nu au în perete un smart-TV Panasonic cu diagonala de 152 cm, așa cum indica ambalajul stocat necorespunzător, adică nelegat fedeleș, lîngă tomberoane.

Iar asta este nimic pe lîngă efortul de a colecta, corect și diferențiat, gunoiul. Pentru un ochi superficial, nedeprins cu chițibușurile mizeriei, a avea cinci categorii de gunoi nu e mare lucru, așa cum se întîmplă în sudul Italiei, unde „meridionalii”, disprețuiți încă de mulți lombarzi, friulani și venețieni, deprind ABC-ul curățeniei. La Brindisi și Napoli, bunăoară, nu trebuie să fii un geniu ca să înțelegi că deșeurile umede organice se depun în tomberonul maron, în sac alb, reziduurile uscate în bidonul gri, hîrtia și cartonul în sacul albastru, plasticul în sacul galben, iar sticla și metalul în tomberonul verde. Atenția trebuie să se îndrepte spre excepții, căci carcasele de CD nu merg la plastic, așa cum hîrtia plastifiată sau bonurile de casă de marcat nu merg la sacul albastru. Nici jucăriile din plastic nu trag la galben, ca să nu mai vorbim de substanțele inflamabile care trebuie duse în puncte speciale de colectare, asemenea bateriilor. Mai greu este să colectezi corect în nordul super-civilizat italian, acolo unde manuale, care te învață cum să sortezi corect gunoiul, se află în orice bucătărie, deasupra cărții de bucate. În cele 20-100 de pagini scrise mărunt, se află Cunoașterea însăși, pentru că doar de acolo poți afla unde este corect să arunci ambalajele compozite, acelea dubioase, gîndite de fabricanți anume ca să îi încurce pe oameni: hîrtia plasticată, tetrapack-ul, tăvițele din carton și metal, dopurile cu tablă și cauciuc ș.a.m.d. Numărul categoriilor de colectare crește pe măsură ce ne apropiem de Austria, astfel încît ele ajung în Trentino să inspire un respect pios oricui le citește: uscat nediferențiat, umed nediferențiat, sticlă, hîrtie, carton, ambalaje din plastic, cutii de conserve, bidonașe din aluminiu sau fier (goale și curate!), tetrapack, nylon, gunoaie cu periculozitate orășenească, ulei prăjit, gunoaie voluminoase, fier, bidoane de plastic, lemn, plastic dur, navete și coșuri, paie și crengi mici, deșeuri inerte, electrocasnice și telefoane celulare, țesături curate.

Gospodinele italiene cu o certă experiență de viață, așa cum sînt numite, foarte politicos, băbuțele, trăiesc cu teroarea că ar putea greși încadrarea și adesea ezită să le facă vizite nepoților din altă provincie, pentru că acolo manualul gunoiului este altul, iar viața este, totuși, prea scurtă ca să înveți două-trei feluri diferite și foarte eficace de a separa ambalaje. Culpabilizați de gunoieri și municipalități pentru consumul lor nesăbuit, în urma căruia rezultă prea mult gunoi, italienii muncesc jumătate de normă ca să facă curat după ei înșiși, avînd convingerea că, în acest fel, aerul pe care îl respiră este mai curat.

Și, într-adevăr, chiar așa și este, în ciuda faptului că în Italia, ca și în România, gunoaiele sortate cu minuție și stres de italieni conștiincioși ajung la centrele de reciclare, unde sînt vîrîte cu stivuitoarele în TIR-uri frigorifice ce iau calea României, pentru că este mult mai convenabil să exporți gunoi în România decît să reciclezi gunoi în Italia. Ideea este să scapi de el, să nu mai fie acolo și să rămîi și cu bani, mulți, la sfîrșitul zilei. Per total, clima rămîne la fel, nesalvată, căci aerului cristalin din Trentino îi corespunde, ca într-o oglindă cu deformări grotești, miasma puturoasă azvîrlită peste București de gropile de gunoi din jurul capitalei Românei, unde sute de TIR-uri descarcă zilnic mizerie adusă de la mii de kilometri, din Franța, Italia, Germania, ba chiar și din îndepărtata și izolata Anglie. Din cînd în cînd, prin mirosul de plastic și haine arse își croiește drum, parșiv, și mai ales noaptea, miasma de organe umane extirpate, deșeuri biologice și alte scîrnăvii transformate în cenușă și trimise direct în plămînii locuitorilor tristei urbe a lui Bucur ciobanul.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: adevarul.ro

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Medvedev: „Românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață”. „Aurul a fost naționalizat de sovietici pentru comportamentul rău al României“
Dmitri Medvedev a reacționat și el la adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții privind tezaurul României de la Moscova.
image
Generația '90, cea mai fidelă pacientă a psihologilor. „Foarte mulți vin cu această problemă“
Numărul românilor care apelează la ajutorul psihologilor a crescut considerabil în ultimii ani. Stresul de la locul de muncă, ritmul accelerat al vieții sau problemele din viața cotidiană îi fac pe aceștia să apeleze la specialiști.
image
Ce pensie va avea un angajat care a muncit 35 de ani cu salariu minim pe economie
Stagiul minim de cotizare din noua lege a pensiilor este identic cu cel de acum, de 15 ani, însă stagiul complet de cotizare este diminuat de la 35 de ani în prezent, la 25 de ani din septembrie.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.