Forme unice ale continuității în spațiu (2) – Umberto Boccioni, 1913

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Forme unice ale continuității în spațiu (2) – Umberto Boccioni, 1913 jpeg

În 1912, Boccioni îi scria unui prieten: „Acum sînt obsedat de sculptură! Cred că am descoperit cum să înnoiesc această artă mumificată”. Altfel spus, deja în 1912, Boccioni este convins că a creat un nou vocabular plastic, capabil să înlocuiască, să răstoarne, să ridiculizeze vechile canoane. El mizează pe expresivitatea și capacitatea acestuia de a da seama de model și de idee mai bine și mai sugestiv decît cea mai consacrată reprezentare realistă.

Transpunînd Victoria din Samothrace într-un limbaj atît de nou, total diferit de cel al sculpturii originale, raportîndu-se, deci, la un model arhicunoscut, arhilăudat, mai presus de critică, Boccioni dă dovadă de curajul nebun care i-a animat pe futurişti, dar şi de o încredere oarbă în sine, în posibilităţile expresive ale noii sculpturi.

Revenind la asemănările dintre cele două statui, observăm că acelaşi picior drept este avansat, dar în mod diferit: în timp ce la Victoria din Samothrace el este uşor avansat, într-un gest ce sugerează înclinarea dinainte de a-şi lua zborul, la Boccioni el este împins în faţă la maximum. În acest gest, mîinile siluetei (dacă ar exista) nu ar putea decît să împingă înainte ceva extrem de mare şi greu. Dacă Boccioni ar fi ales să reprezinte doar mîinile, fără obiectul împins, gestul nu ar fi avut noimă: mîinile avansate ar fi dibuit în gol, asemeni unui orb, iar revoluţionarul futurist, capabil să răstoarne lumea veche, inutilă şi anchilozată, nu putea fi, cu siguranţă, nici măcar miop. Dacă ar fi reprezentat mîinile personajului, Boccioni ar fi trebuit să figureze, în consecinţă, și obiectul împins.

Nu poţi sculpta un Atlas contorsionat sub povara întregii lumi fără a reprezenta lumea; ori pe Sisif împingînd, la deal, doar aer. Însă obiectul împins de personajul nostru ar fi avut, evident, o altă materialitate, diferită ontologic de formele unice ale continuităţii în spaţiu. Includerea lui în sculptură ar fi contaminat formele cu limita refuzată manifest. Spațiul limitat devine teritoriu, iar continuitatea dispare. Aceasta este raţiunea pentru care Boccioni a ales să reprezinte atît cît a reprezentat: nu pentru că a reprodus, în cheie futuristă, Victoria din Samothrace, nici pentru că Omul mergînd al lui Rodin nu avea braţe, ci pentru că ceea ce a văzut publicul parizian în 1913 reprezintă expresia cea mai pură a celei de-a patra dimensiuni, a formelor unice, eliberate de orice referinţă la spaţiul euclidian cu trei dimensiuni. În sensul creării primei opere ce reprezintă a patra dimensiune, Boccioni se consideră, în cadrul manifestului tehnic al picturii futuriste din 1910, un „primitiv”: un descoperitor de noi lumi, un creator de noi modele, aşa cum primitivi sînt consideraţi Giotto, Duccio şi Cimabue. „Noi sîntem primitivii cu o sensibilitate complet transformată”  (din Manifestul tehnic al picturii futuriste, 1910).

Drapajului Victoriei din Samothrace îi corespund faldurile care îmbracă muşchii din zona picioarelor. Sculptura lui Boccioni nu are aripi, dar capturează aerul care i se opune, îl preia și îl deviază în faldurile și pliurile sale, iar aerul îl modelează, dîndu-i o formă unică în oricare moment consecutiv al percepției. Ne putem însă imagina un mediu mai sculptural decît aerul, pe care silueta lui Boccioni îl străbate: un mediu vîscos şi dens, rezistent, dar nu impenetrabil, un mediu greu de inerţie, istorism, tradiţie, eclectism, manierism, pastişă în care, cu curaj, artistul futurist îşi croieşte cu greu drum, împingîndu-l, tăindu-l cu braţele, chiar dacă asta îl face să şi le piardă, dar nu-l opreşte, pentru că futuristul este animat de „eroismul metodic și cotidian”.

La fel merita să te lupţi în epocă pentru provinciile otomane Tripolitania, Fezzan şi Cirenaica, iar Italia a făcut-o bine, dobîndind aceste teritorii de la Imperiul Otoman, în urma războiului turco-italian din 1911-1912. Pe lîngă declanşarea unui naţionalism ardent şi a unei încrederi oarbe în noul destin universal al Italiei, acest război a fost îmbrăţişat de futurişti pentru faptul că a dovedit superioritatea armatelor care au integrat progresul tehnologic în strategia militară. Pe 23 octombrie 1911, un pilot italian a efectuat, pentru prima oară pe plan mondial, un zbor de recunoaştere, iar pe 1 noiembrie prima bombă aeriană a fost lansată dintr-un dirijabil asupra trupelor turce staționate pe teritoriul viitoarei Libia. Astfel de premiere mondiale în război au marcat ideologia futuristă într-o manieră autodistructivă pentru mişcare: la declanşarea primului război mondial, majoritatea adepților mișcării artistice s-au înrolat, sperînd în războiul purificator şi curajos pe care îl proslăviseră. Antonio Sant-Elia şi Boccioni însuşi au pierit pe cîmpul de luptă, în ceea ce avea să fie cea mai crudă, mai amplă, mai oarbă şi mai inumană conflagraţie din istoria omenirii.

Orașele luminate nocturn elogiate de Marinetti s-au cufundat în beznă, odată cu lansarea primelor bombardamente aeriene de noapte din istoria omenirii, iar viteza uciderilor nu i-a cruțat pe cei care au proslăvit-o. Exaltînd virtutea purificatoare a războiului, Boccioni avea nevoie de un adversar pe măsură: cea mai faimoasă capodoperă a artei realiste. Cu Victoria din Samothrace merita într-adevăr să se lupte, iar Boccioni nu a ezitat să o facă, aducîndu-i, astfel, cel mai înalt omagiu.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.