Fețele sărbătorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Zizi și neantul jpeg

Așa cum clasic, deja, spunea Irina Nicolau, de sărbători trăim un alt timp decît cel al vieții cotidiene. Ieșim din ritmul amețitor în care sîntem obișnuiți să existăm, ne extragem din planul mai de suprafață pe care ne-am deprins să glisăm, ca să ne bălăcim puțin într-unul mai profund, cu corespondențe în alte epoci și gesturi cu alt nivel de semnificații.

Însă, așa cum am mai scris, gesturile ritualice și tradițiile sînt obligate să meargă mînă-n mînă cu cele ale societății de consum: timpul sărbătorii e rai pentru ispitele ei, atunci e momentul în care oamenii au răgaz și sînt dispuși să-și cheltuiască energia și banii pe lucruri inutile. În condițiile astea, timpul consumului, al risipei s-a suprapus peste cel al sărbătorii și a introdus un alt tip de celebrare peste cea tradițională. Și aceasta s-a impus cu destulă obligativitate, societatea ne-a tras și încă ne mai trage de mînecă agresiv să ne înfruptăm din roadele ei, care nu sînt deloc gratis. De ce? Ca să ținem pasul. (Cu ce exact, nici nu mai are importanță.) Ca să fim în rîndul lumii. Dacă prin respectarea tradiției eram, cumva, în rîndul lumilor trecute și al mitologiei, refăceam gesturile simbolice, prin respectarea presiunii consumiste ne străduim să fim în rîndul lumii de azi.

Țin minte că atunci cînd, în România, pe la început de ani 2000, consumul era în plin avînt, intrasem și eu în jocul ăsta. În mare parte fiindcă, venind dintr-o țară fostă comunistă, în care penuria era la ea acasă, nu puteam să nu mă bucur, chiar în exces, de tot ce mișca pe piață. De la tarabe la magazinele Sarra Blu, care erau considerate cele mai fancy, o perioadă, iepurași, ouă, miei și găini în toate postúrile, ca să nu mai vorbim de aranjamente florale, neapărat conținînd și lumînări, te pîndeau pe la toate cotiturile. Mai că nu puteai să nu iei, căci ce ispită mai eficientă poate fi decît o combinație între kitsch-ul dulce și cel religios? Era la fel cum băusem Coca-Cola pînă la intoxicare, după ʼ90, cînd apăruse prima dată în România. Sau ne îndopaserăm cu Big Mac-uri ori cu floricelele uriașe din sălile de cinema. Trebuia să ne satisfacem o poftă ani și ani reprimată: pofta de consum, pofta de a putea alege chiar cînd e vorba de fleacuri și de a putea cumpăra ce-ți poftește inima, chiar dacă nu-ți folosește la nimic, chiar dacă îți face rău.

A trecut și asta, în ani. Au dispărut, de altfel, și tarabele. Fiecare și-a construit propria lui variantă a sărbătorii mixînd în ce proporție a vrut cele două ingrediente. La care se adaugă un al treilea, lăsat deliberat mai la coadă, deși e cel mai important, în cazul Paștelui: spiritul religios. Sărbătoarea Paștelui, am înțeles și noi, copii crescuți în comunism, mai tîrziu, e, evident, în primul rînd una religioasă. Se serba și pe vremea lui Ceaușescu, lumea era lăsată la Înviere, dar supravegheată cu poliția. Era, pe lîngă noaptea de Anul Nou, a doua noapte oficial albă din vremea de atunci, am mai scris despre asta. Îmi aduc aminte și acum ca de ceva miraculos de expedițiile nocturne cu cîțiva colegi de liceu pe la bisericile din centrul Capitalei. Aveam tot timpul un sentiment difuz de bucurie și, mai ales, de miraculos, deși pe vremea aceea știam doar vag despre ce e vorba. Știam doar vag ce se întîmplă în noaptea de Înviere.

Cînd am înțeles, pînă la urmă, exact ce se întîmplă, mi-am schimbat perspectiva și prioritățile legate de Paște. Nu am renunțat complet nici la tradiții și nici chiar la iepurași, doar că am învățat să le așez pe toate la locurile lor și să iau din ele proporția corectă pentru mine. Paștele e o sărbătoare creștină, religioasă, în primul rînd. E chintesența religiei creștine acolo. Și apoi, desigur, și în legătură cu Învierea lui Iisus vin ouăle roșii, mielul, cozonacul și, mai pe departe, chiar și ouăle și iepurașii de ciocolată. Ele sînt precum bradul și Moș Crăciun. Ne bucurăm cît avem chef de ele, în cunoștință de cauză.

Partea religioasă a sărbătorii a dat și ea naștere unor excese, inevitabile se pare. Consumismul a lucrat și aici, kitsch-ul religios, somptuos, și-a găsit locul de Paști. Nu doar în colecția de obiecte așa-zis bisericești de-a dreptul urîte cu care ne-au intoxicat tarabele, ci și în alte industrii adiacente care au parazitat sărbătoarea: de pildă, cea a pelerinajului religios, care a devenit o afacere de succes pentru destule agenții de turism. Nu spun deloc că nu e interesant să mergi pe la locurile sfinte, ci dimpotrivă. Dar nu să ajungi să faci din asta o afacere. La fel postul, despre care a tot început să se vorbească, și aici mă refer, desigur, la cel alimentar, a dus și el la o întreagă industrie alimentră: de la zacuști și humusuri la toată gama de produse din soia. Salamul de soia de care ne plîngeam pe vremea lui Ceaușescu a devenit acum, iarăși, interesant: înlocuitorii de carne au ajuns iar la preț, într-un soi de circuit pînă la urmă firesc al gusturilor și preferințelor în natură.

În sfîrșit, pentru unii, Paștele nici nu se pune. Nu e o sărbătoare. Și e dreptul lor, fără discuție. Doar că e ceva nou, cu care (cel puțin unii dintre noi) trebuie să ne obișnuim.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.