Etica afacerilor

Cosmin ALEXANDRU
Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Etica afacerilor jpeg

Una dintre întrebările grele din cursurile de etică internațională în afaceri e dacă o companie mul­tinațională trebuie să respecte principiile etice din cultura țării de origine sau pe cele din cultura țării în care activează fiecare filială. Nu mai departe de luna februarie 2017, o cunoscută companie internațională din domeniul mobilei a stîrnit un val de furie al femeilor dintr-o țară din Orientul Mijlociu ca urmare a distribuirii acolo a unui catalog al companiei în care apăreau numai băieți și bărbați. O companie nordică, deci dintr-una dintre cele mai inclusive societăți din lume, alege o abordare exclusivă pe una dintre piețele sale. E bine, e rău, e corect?

În cartea sa Capitalism și libertate, apărută în anii ’60 ai secolului trecut, Milton Friedman (laureat al premiului Nobel în economie în 1976) argumenta un punct de vedere care avea să strîngă mulți adepți, conform căruia există o singură responsabilitate socială a unei companii – să își folosească resursele în activități menite a-i crește profitul în timp ce respectă regulile jocului și legile.

Între timp, lumea s-a mai înțelepțit și foarte multe companii de toate mărimile își asumă un rol activ în societate, dincolo de generarea profitului pentru acționari. În practică, însă, lucrurile sînt semnificativ mai complicate decît în declarațiile de bune intenții.

Mergînd pe firul exemplului de mai sus, dacă proprietarul unei multinaționale occidentale alege să-și urmeze principiile etice în Orientul Mijlociu și se promovează cum s-ar promova în țara sa, asta poate duce, din cauza inadecvării culturale, la scăderea vînzărilor și a cotei de piață. Care sînt rapid acaparate de competitori, locali și internaționali, care se mulează pe condiționările etice locale. Dacă tendința continuă, fie multinaționala în cauză va fi scoasă din piață, fie va rămîne într-un rol marginal. Asta îi va reduce masiv posibilitatea de a influența consumatorii și piețele, una după alta.

Dincolo de relația cu ce e în afara companiei, mai există și cea cu mecanismul din interiorul ei. Multe companii multinaționale stabilesc ținte de vînzări pentru fiecare agent sau vînzător din fiecare magazin. În cazul companiilor care vînd mai multe tipuri de produse sau servicii, la un moment dat țintele lor de vînzări pe fiecare produs nu se mai potrivesc cu ceea ce clienții caută sau au nevoie. Și atunci apare o presiune puternică înspre agenți să convingă, totuși, clienții să cumpere nu neapărat ce au nevoie, ci ceea ce are nevoie compania să vîndă în luna sau trimestrul respectiv. N-am întîlnit pînă acum nici o companie care să considere o astfel de practică drept neetică. Sau măcar să-și pună problema. Situația e luată mai degrabă ca o provocare pentru abilitățile de convingere ale agenților și pentru schemele de motivare ale managerilor pentru agenți. Adică împingerea planurilor în dauna clienților e considerată o măsură a priceperii și a succesului, recompensată ca atare.

Deși subiectul generic e tratat adesea ca etica afacerilor sau a companiilor, realitatea este că în joc se află, în cea mai mare măsură, etica personală a fiecărui om care conduce sau e condus într-o companie.

Și ajungem, în felul acesta, la evenimente recente și importante din România – protestele din februarie, care au revelat în spațiul public convingeri și comportamente etice distincte.

Primul caz e cel al CEO-ului unei mari bănci multinaționale prezente în România, a cărui participare la proteste a fost expusă și condamnată public de cîțiva politicieni de la vîrful Puterii și de canale media aservite lor. În mod natural, după cum a și declarat, CEO-ul a fost în piață împreună cu familia pentru că îl interesează ce se întîmplă în viața publică a țării și nu se simte confortabil cu încălcarea valorilor și principiilor fundamentale tocmai de către cei aleși sau numiți să le apere. Însă apărarea principiilor etice în care crede ca persoană a fost exploatată masiv nu doar în dauna companiei pe care o conduce, ci a întregului mediu de afaceri al companiilor multinaționale din care face parte organizația. Prezența lui în piață n-a fost tratată ca o opțiune personală, ci ca una de afaceri, cu consecințe reputaționale vizibile. Unii l-au lăudat, alții l-au acuzat și pe el și compania pe care o conduce.

Al doilea caz e cel al companiilor care, în timpul protestelor, cheltuiau bugete de reclamă la Antena 3 și RTV, posturi care, în mod vădit, manipulau și prezentau eronat situația protestelor ca participare, motivații și scopuri. În perioada cu pricina am vorbit cu o prietenă care lucra într-o altă multinațională de­spre o idee legată de proteste. Am întrebat-o dacă, înainte de idei, firma pentru care lucrează ia în considerare să-și retragă publicitatea de la televiziunile care dezinformează și mint. Mi-a răspuns după puțin timp că i s-a spus de la departamentul de marketing că planul media a fost deja stabilit, deci nu-i interesa ce fac televiziunile în legătură cu protestele. Apoi, prietena mea mi-a zis „Dac-ai ști ce rușine îmi e!“. Etica ei personală era pusă la grea încercare de etica organizației pentru care lucra.

Al treilea caz e cel al companiilor, în general firme antreprenoriale mici sau medii, care au ales să susțină protestatarii cu bunuri sau servicii. Aici, etica proprie­tarilor și a angajaților companiilor s a contopit cu etica afacerilor lor, pentru scopuri pe care antreprenorii le considerau benefice atît pentru ei ca persoane, cît și pentru viața cetății în care companiile lor joacă un rol.

Trăim într-o țară în care, din păcate, subiectul etic se află în grea suferință, în principal din două motive. Unul e că, pur și simplu, nu se discută despre asta în mod corect și structurat nicăieri în parcursul educațional al copiilor și tinerilor, iar celălalt este că sistemul de educație în sine e cangrenat pînă în măduva lui de practici neetice (mințit, copiat, înșelat, plagiat etc.), răspîndite democratic în toate componentele sistemului: elevi, studenți, doctoranzi, profesori, părinți, autorități. Cei mai mulți dintre noi ne mințim pe cît de mult e posibil și pe noi înșine, și unii pe alții. Astfel, parcursul formativ varsă în fiecare an în companii sute de mii de tineri cu busolele etice imprecise sau de-a dreptul stricate. Asta creează probleme mult mai grave decît se vede la suprafață. În primul rînd, obiceiurile proaste care ți-au adus rezultate bune sînt foarte greu de dezvățat. În al doilea rînd, cînd ești înconjurat de alții care fac fix la fel, confirmarea socială e un factor puternic de raționalizare și justificare a comportamentului inetic. Și trei la mînă, legislația și jurisprudența foarte părtinitoare în favoarea angajatului fac aproape imposibilă concedierea lui chiar și în situații de comportament neetic flagrant. Iar asta nu e o figură de stil.

Cunosc cazul unei companii multi­na­țio­nale care a concediat un angajat pe care l a surprins furînd bani din casa de marcat pe înregistarea camerelor de ­luat vederi, iar la capătul unui proces care a durat în jur de un an, pe baza unor considerente de birocrație a documentării concedierii, compania a fost obligată de instanță să reangajeze hoțul și să-i plătească și salariul pe perioada procesului.

După multiple astfel de decizii ju­de­că­to­rești, situația a degenerat în așa hal încît, acum, practica curentă în cazul majorității companiilor pe care le cunosc e ca angajaților prinși în situații neetice din perspectiva companiei să li ofere un pachet compensatoriu ca să plece de bunăvoie. Majoritatea firmelor au aflat că e mai convenabil din toate punctele de vedere (legal, financiar și reputațional) să l premieze pe cel care a furat ca să scape de el, decît să riște o luptă într-un sistem legislativ care îi va da lui, cel mai probabil, cîștig de cauză.

Etica afacerilor nu e ceva ce trăiește în manuale sau coduri de bună practică. Se inspiră de acolo, fără doar și poate, dar factorul cu impactul cel mai mare e educația celor care intră în companii, lucrează acolo sau ajung să le conducă. Iar dintre ei, impactul cel mai mare îl are etica celor care conduc. Afacerile noastre sînt exact la fel de etice pe cît sîntem noi. Disponibilitatea companiilor de a-și asuma sacrificii financiare pentru apărarea unor convingeri este la fel de mare ca a fiecăruia dintre noi. Exigențele pe care fiecare le aplicăm firmelor și eticii lor ar trebui să țină seama, în primul rînd, de exigențele pe care le aplicăm asupra noastră înșine în familie, la slujbă sau în cercul de prieteni. Și atunci cînd votăm. 

Cosmin Alexandru este consultant în transformare organizațională.

Foto: Nikki Buitendijk, Flickr

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.