Duminica beatificării

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Duminica beatificării jpeg

Trenul care ducea de la Cluj la Blaj, pentru pelerinii dornici să ajungă pe Cîmpia Libertății, la beatificarea celor şapte episcopi greco-catolici oficiată de papa Francisc, arăta dimineața, la ora șase și douăzeci, ca un tren voios de vacanță. Pelerinii păreau niște excursioniști porniți la drumeție, îmbrăcați pe jumătate sportiv (dar decent), pe jumătate celebrator, înarmați cu umbrele, fîșuri, pălării puzderie, șepci (inscripționate, marcînd vizita pontifului în România), sticle de apă, ochelari de soare. O umanitate foșnitoare și veselă umpluse gara din Cluj, dar o umanitate disciplinată (cu șefi de grup), dornică să nu provoace vreo încurcătură.

La dus, am nimerit cu un profesor mucalit de istorie care a povestit nu doar întîmplări dramatice legate de martirii bisericii greco-catolice, ci și pățanii hazlii. Destule vorbe de duh ne-au înveselit călătoria. Ajunși în gara din Blaj, am pornit-o prin oraș, spre Cîmpia Libertății, alături de puhoiul de pelerini. Cum poveștile ne-au furat, așa s-a făcut că eu și tatăl meu Domițian (cu care am gîndit călătoria la Blaj) ne-am rătăcit și nu am nimerit cum trebuie poarta de intrare spre Cîmpia Libertății, riscînd să rămînem afară. Mărturisesc că am intrat puțin în panică, jandarmii aduși de la București erau amabili, politicoși și dornici să fie de ajutor, dar nu cunoșteau Blajul și nici Cîmpia Libertății, așa că îi îndreptau pe cei rătăciți de la unii la alții, iar voluntarii ne trimiteau și ei la alții mai știutori decît dînșii, care nu știau neapărat să ne călăuzească. Pînă la urmă ne-am descurcat cu ajutorul stalker-ilor prieteni sunați la telefon, care ne-au direcționat să mergem unde trebuie, la poarta bună.

Și iată-ne pe Cîmpia Libertății. Era o fiesta adevărată. Familii întregi venite aici, de la bunic la nepoți, sate aproape compacte, comunități urbane, profesionale, grupuri și grupuri (nuanțate în fel și chip) – toți, senini, bucuroși că sînt, că se află în acel loc. Nu era exaltare, ci o bucurie tihnită, o limpezime și împăcare durabile. Mai că mi-a venit să zîmbesc cînd am văzut și destui pelerini în costume populare, dar am priceput destul de repede că nepoții și strănepoții aceștia de acum – Anno Domini 2019 – purtau costumele bunicilor (bunicelor) și străbunicilor (străbunicelor) lor, că era aici o logică internă, psihică și sufletească aparte, că vestimentația conținea o moștenire spirituală neruptă, nesurpată încă, din fericire. Erau și pelerini care își confecționaseră chiar ei costumele populare exact în același sens, de continuitate și testimoniu spiritual în familie.

Vuietul mulțimii nu era mare pe Cîmpia Libertății, deși lumea se găsea în așteptarea papei Francisc, admirat și iubit pentru firescul său. Naturalețea, figura candidă, inteligența vie apropiată de oameni, cuvintele simple (dar deloc banale) ale papei Francisc îi cuceriseră deja pe români, în zilele de dinainte de duminica beatificării. Ploile autohtone în aproape tot timpul călătoriei Sfîntului Părinte în România (în loc să fie un impediment) au avut un efect fecund, au germinat o bunădispoziție și seninătate fățișe. La Blaj, ploile au fost absente (în ciuda ceții și frigului de dimineață), iar soarele torid a ajuns să provoace temperatura greu suportabilă de 30 de grade. Copii, maturi și bătrîni se îmbulziseră pe marginile gardurilor care marcau aleile pe unde ar fi putut veni papamobilul, dar lucrul acesta era firesc. Corul religios oficial cînta armonios, cu vocea Paulei Seling modulată sacral; de undeva din spatele Cîmpiei s-a auzit la un moment dat un ritm de samba cu dubași, erau niște tineri care îl așteptau astfel pe pontif, cu o voioșie adaptată la vîrsta lor. Numai că mulțimile au depășit cifra estimată. Eu am bănuit cifra de 50.000 de oameni veniți la Blaj, pe Cîmpia Libertății; seara, cînd am ajuns acasă, cifra indicată de TVR a fost aceea de peste 100.000 de participanți.

Liturghia din duminica beatificării a fost una senină și simplă. Cine s-a așteptat la sofisticărie a avut parte de un ritual impresionant tocmai prin simplitatea sa: pontiful a rostit în latină actul de beatificare al celor șapte episcopi greco-catolici, iar predica sa firească a fost una antitotalitară (nu doar împotriva comunismului, ci a oricărui regim dictatorial care elimină libertatea de conștiință, religioasă, de opinie etc.). De asemenea, predica pontifului a avut o miză ecumenică, întrucît a dorit să marcheze sororal și comunional existența celor două confesiuni românești, cea majoritară (ortodoxă) și cea minoritară (greco-catolică). Unii ar numi această nuanță drept una politică sau cu miză politică; dacă a fost așa ceva, apoi și-a avut rostul. Președintele Klaus Iohannis a fost primit cu destule aplauze pe Cîmpia Libertății, Viorica Dăncilă a fost în schimb invizibilă în vizibilitatea sa oficială (nu a fost huiduită, căci nu ar fi fost un gest creștinesc în duminica beatificării, a fost doar ignorată). Principesa Margareta se afla și ea pe Cîmpia Libertății.

Beatificarea celor şapte episcopi greco-catolici (Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu) a fost aparte și din cauza conținutului și motivului acestei beatificări. Cei şapte au alcătuit un corp spiritual colectiv și unic: ei nu ar fi putut fi beatificați individual, ci doar alcătuind acest corp colectiv, cu șapte vieți (și morți) în timpul regimului comunist din România. Icoanele lor au fost gîndite tot cu ei şapte împreună, fie în martiriu, fie sub binecuvîntarea Fecioarei Maria (aceste două icoane au fost sfințite de pontif). Cel puțin în cazul a doi dintre episcopi, beatificarea lor are și un rost național special de a se săvîrși la Blaj, pe Cîmpia Libertății: Iuliu Hossu a fost cel care a citit, la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, rezoluția unirii Transilvaniei și Banatului cu Regatul României. Iar Ioan Suciu este singurul episcop greco-catolic care a putut fi prezent la adunarea de la Blaj din 1948 (la centenarul revoluției de la 1848), însă liderii comuniști (Gheorghiu-Dej și Petru Groza) i-au interzis să ia cuvîntul. După această aniversare confiscată de comuniști a început ofensiva de distrugere și lichidare a Bisericii greco-catolice.

Duminica beatificării a avut cîteva mici cusururi (tehnice ori logistice): ecranele pe care era proiectată ceremonia au fost prea mici pentru numărul uriaș al pelerinilor care au ocupat Cîmpia Libertății; mulți dintre ei nu au văzut nimic, dar măcar au auzit celebrarea pe care a oficiat o pontiful împreună cu ierarhii greco-catolici. Adevărat, cine și-ar fi închipuit că vor fi peste 100.000 de pelerini în duminica beatificării? Microfoanele au amuțit ori au scîrțîit de cîteva ori.

Dar în rest ceremonia a fost desăvîrșită și, așa cum am spus deja, impresionantă tocmai pentru simplitatea și sobrietatea sa. Voluntarii se ofereau statornic să ajute, să împartă sticle de apă, să dea un sfat. Ce m-a marcat în mod anume: chipurile țărăncilor bătrîne care lăcrimau, femei venite din sate greco-catolice care plîngeau calm și senin, împlinit că se întîmplă ce se întîmplă la Blaj. Familiile cu mai bine de zece membri, aflate acolo tocmai pentru ideea concretă de împărtășanie și comuniune. Prietenii care, pe drum spre Cîmpia Libertății sau în gară, se regăseau după luni ori chiar ani și schimbau adrese, amulete, cîte-o prăjitură etc. Preoții cu chip luminos care veniseră în fruntea sătenilor sau comunităților din parohia lor urbană, exact ca odinioară, la 1848 ori 1918. Felul în care mulțimile au cîntat „Hristos a înviat din morți!“. Liceenii în blugi și vestimentație ori frizură pop, care purtau tricouri pe care scria „Credința noastră este viața noastră“, motto-ul vieții de rezistent a lui Iuliu Hossu. Liniștea de la final cînd lumea evacua tăcută și împlinită, mulțumită spiritual, sufletește, Cîmpia Libertății.

Și ar mai fi. Dar mă opresc aici și spun iar și iar pentru toți românii: Sus să avem inimile! 

Ruxandra Cesereanu este scriitoare și profesoară la Departamentul de literatură comparată al Facultății de Litere, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Ultimele cărţi publicate: Iuliu Hossu. Trei portrete (împreună cu Ovidiu Ghiţă şi Gelu Hossu, Galaxia Gutenberg, 2019) şi Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară – un manifest (ediţie adăugită, Paralela 45, 2019).

Foto: Inquam photos, Octav Ganea

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.