Drumuri și lumi rurale

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Drumuri și lumi rurale jpeg

Am mai spus-o și o repet, pentru mine, una, să fiu pe drum e paradisul. Nu-mi doresc aproape nimic mai mult, e unul dintre lucrurile de pe lumea asta care mă fac fericită: aș putea sta, la infinit, într-o mașină (pe care o conduce altcineva) sau într-un tren, savurîndu-i înaintarea și uitîndu-mă pe geam. Puține priveliști mi se par mai apetisante ca spectacolul lumii în mișcare.

Recent, am avut ocazia să-mi reînnoiesc această senzație. Am plecat pe un drum destul de lung (de vreo cinci ore), aproape de orele înserării. Pe drumul ăsta mai fusesem, acum cîteva luni, cînd era vară și lumină excesivă. Atunci mi se păruse că descoperisem un alt univers, cu berze la tot pasul, un castel în ruină și o benzinărie ca-n western-uri. Acum, pe toamnă și întuneric, am parcurs același drum fără ca, practic, să-l recunosc. Satele prin care am trecut, așezate pe malul Dunării, spre bulgari, mi s-au părut din alt timp – laolaltă cu drumurile, magazinele și benzinăriile lor. Senzația acută era cea de călătorie în timp.

Ceea ce nu era, neapărat, neplăcut. Pătrunsesem, sau cel puțin așa aveam senzația, într-o lume mai molcomă, mai duioasă. În care angajatul de la benzinărie, de cele mai multe ori unic, se oprea să stea de vorbă cu clienții, uneori împreună cu cîinele pripășit pe acolo, care mînca aproximativ orice, inclusiv pîine. În sfîrșit, existam pur și simplu fără o miză imediată, pluteam pe acolo fără vreun mare scop.

Ne-am continuat drumul, prin întuneric, spre un tărîm al făgăduinței pe scară mai redusă: un loc al ospitalității aproape fără limite. Am ajuns, în ziua următoare, într-o lume rurală asemănătoare cu cea despre care îmi aminteam și eu din copilărie, de pe vremea cînd trăia Nușa, mătușa mea din zona Cîmpulung Muscel. O lume îndestulată și, cumva, necondiționat ospitalieră. În care posesorii gospodăriei prospere pun la dispoziție musafirilor mai tot ce au, cu drag și cu mîndrie. Mîndria faptului că au reușit să stăpînească și să domesticească natura din jur.

Cu diferența că, pe vremuri, la Nușa, gospodăria era ca-n cărțile din care copiii de la oraș învață despre ferme: avea toate animalele „reglementare“, de la vaca ce nu se mai numea Joiana, ci Kassandra, continuînd cu vreo doi porci și pînă la pleiada de găini, gîște și alte zburătoare. Acum, în gospodăria în care am ajuns (și, la fel, în cea de pe lîngă Cîmpulung), nu mai sînt toate animalele astea. Cred că a rămas doar păsăretul, asistat de căței ca la oraș și de cîteva pisici. Se păstrează, în schimb, grădinile întinse și organizate mai sistematic, după „regulile jocului“ pe care generațiile mai tinere le găsesc pe Internet.

Și-n gospodăria de pe lîngă Dunăre, și-n cea de la Cîmpulung, Internetul e, pentru stăpînii lor, măcar o sursă de rețete. Una din nepoatele mele ne „prezintă“ mereu prăjituri interesante și foarte inovatoare, care sînt gustoase, dar departe de „norma“ Nușei (care, pentru mine, va rămîne singura). Pîinea făcută la țest, dincolo, la Dunăre, e la fel de gustoasă, dar se coace acum în cuptorul electric. Murăturile și sosurile sînt formidabile și atît de diverse: îmbină rețetele de altădată cu inovațiile de pe net.

Inițial, tind să devin nostalgică. Apoi îmi dau seama că nu are cum să fie altfel, tradițiile se păstrează cumva dinamic, integrate în tăvălugul schimbărilor. Nu se pierd, trebuie doar să le identific, cu un ochi expert sau măcar alert, în noianul de posibilități. Cînd cobor în pivniță și văd rafturile cu borcane, perfect etichetate, cu mai multe sortimente din fiecare, sînt uluită. Totul e perfect. Departe de pivnița bunicului meu, cu stive de lemn pe ici, pe colo, unelte de reparat și pantofi din 1940 încoace, precum exponatele unui muzeu al vieții cotidiene.

La nunți știu că se joacă, încă înfocat, sîrbe și hore. De către mesenele îmbrăcate, machiate și coafate impecabil. Dar văd că acum există și artificii, și fîntîni de ciocolată, ba chiar și un aparat de făcut aburi pentru dansul mirilor. Dacă vrei nuntă de vis, chiar poți s-o ai, mai ales că, prin părțile în care am fost, nunta încă durează, ca-n povești, trei zile.

Și pomana de viu, obicei al acelei părți de Oltenie, încă se păstrează. „Mortul“ își orchestrează propria-i pomană, e de față la slujbă și la petrecere. Doar că acum nu se mai dă de pomană orice: ci, cel puțin în Dolj, mobilă, multă mobilă. Bună și nouă.

Unele lucruri nu prea se schimbă. De pildă, camera unde stau bătrînii familiei arată cam la fel ca întotdeauna. Cu scoarțe, tapiserii pe pereți, icoane. Și, evident, o plasmă. Cameră în care mai intră, din cînd în cînd, cățelul familiei, care acum are voie în casă. Nu mai e dulău, nu mai e legat, ci e frezat, spălat și dresat: un cîine iubit și independent.

În pădurea subțire, nu foarte întunecoasă, de la Dunăre, e o plăcere să te plimbi. Adăstînd pe acolo, nu știi ce poți întîlni; astă-vară (cum am mai scris) am dat peste următoarea scenă: un domn stătea pe un scaun, în pădure, și un altul îl tundea tacticos.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.