Dreptul la timp

Ramona ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Dreptul la timp jpeg

Întreaga pleiadă a drepturilor cucerite nu e, oare, vană şi sterilă în absenţa celui mai specific și fundamental drept uman, care e dreptul la timp? Originea lui e veche, iar istoria lui e istoria omului, „căderea în timp“ fiind socotită din punct de vedere ştiinţific, în răspăr cu cel metafizic, certificatul de naştere al umanităţii, marcînd saltul evolutiv de la animalitate la umanitate.

Se pare, într-adevăr, că prima primată care a „căzut“ din copac a devenit, datorită acestui (aparent) eşec, strămoşul nostru homo. E foarte plauzibil ca acea primată să fii suferit atunci o „cădere“ pe gînduri, o adîncire temporală sau, cum ar spune Ortega y Gasset, o „torsiune atenţională“, corespunzătoare unei infime poposiri pe un gînd, care scoţînd-o din programul biologic al speciei a făcut posibilă, fie şi pentru o clipă, acea „cădere în timp“, ca salt existenţial spre om, spre umanitate.

„Căderea în timp“ marchează astfel eşecul unei adaptări în direcţia exteriorităţii, specifică animalităţii, inaugurînd un salt, o adaptare superioară în direcţia interiorităţii, specifică umanităţii, adaptare constînd în deplasarea energiei din exterior în interior, adică în schimbarea direcţiei dinspre exterioritate/animalitate spre interioritate/umanitate.

Naşterea umanităţii coincide, aşadar, cu momentul inaugural al „căderii“ pe gînduri, ca naştere a gîndirii, interiorităţii, temporalităţii şi, deci, identităţii, gîndirea-interioritatea-temporalitatea-identitatea descriind fenomenul cel mai profund şi specific uman, apărut în germene acum 2600 de ani.

Datorită acestui uluitor fenomen al „căderii“ în timp, omul devine în mod natural moştenitorul ancestral al dreptului la timp, acesta dîndu-i posibilitatea de a-şi crea un spaţiu interior în care să se poată retrage, evada, gîndi, visa şi proteja de invazia şi coruperea spaţiului exterior, spaţiul interior devenind, prin urmare, singurul colac de salvare al omului împotriva fluctuaţiilor perturbatoare ale lumii exterioare, făcînd din om fiinţa cea mai stabilă şi mai puţin entropică dintre toate.

În pofida acestei „căderi“ în timp, adică în centrul arhimedic al fiinţei sale, omul nu e scutit, se pare, de pericolul altor „căderi“ sau, în termeni morali, „de-căderi“, cum ar fi, de pildă, pericolul „căderii“ din timp, atît de specific zilelor noastre, prin care omul îşi vede dislocuit chiar acest centru arhimedic, chiar acest centru al interiorității și, implicit, al identității, fiind amenințat să devină doar o circumferință fără cap sau centru, datorită imixtiunii și bombardamentului fără precedent ale exteriorului asupra interiorului.

Asistăm azi, cu stupefacţie crescîndă, la dislocuirea spaţiului interior, aservit, strivit şi secătuit prin privarea sau deposedarea masivă de timp. Dacă ar fi să punem problema în termenii războiului, care precum lupul îşi schimbă doar părul, dar năravul ba, am putea spune că principalul război al zilelor noastre are loc sub forma bombardamentului informaţional al exteriorului asupra interiorului minții noastre, imprimîndu-i acesteia o stare de permanentă alertă, agitaţie, activism şi fugă, care o fac, treptat, obtuză, stereotipă, mecanică şi ușor de controlat sau manipulat. Evident, tot acest bombardament informaţional are loc sub acoperămîntul dreptului la informare şi, mai nou, al dreptului la formare/dezvoltare/perfecţionare continuă, acestea devenind, în secolul nostru ateu şi acultural, noul slogan, noua ideologie şi noua „formulă“ de anexare și dinamitare/pulverizare a timpului.

Astfel, graţie activismului neobosit al psihologiei oficiale, al psihologiei propagandistice, noua portavoce a puterii şi politicii consumeriste, epoca noastră se află în posesia celui mai visat şi rîvnit elixir: acela al „tinereţii fără bătrîneţe şi al vieţii fără de moarte“, adaptat sub formula inovatoare a formării, dezvoltării şi perfecţionării (im) personale continue… menite să-i fure omului tot timpul și liniștea, abolindu-i răgazul, tihna, somnul, noaptea şi chiar moartea, în vederea dobîndirii unui nou record uman – acela de perpetuum mobile.

Nevrînd să lase omul singur nici o clipă, ca nu cumva acesta să se plictisească sau să fie fecundat de ceva idei, să ia cunoştinţă de sine, de lume sau de lucruri mai măreţe, ajungînd chiar să sfideze gravitaţia în încercarea de-a fi liber, noua psihologie propagandistică, animată nu de dorinţa de bine, ci de dorinţa diabolică de „mai-bine“, „mai-eficient“, „mai productiv“, „mai-performant“, „mai-sus“, „mai-repede“, „mai…“, „mai…“, „mai…“, ne-a pus la dispoziţie o armată întreagă de psiholoizi (falşi psihologi) care ne invadează spaţiul/timpul interior, excedîndu-ne constant cu sfaturile, „studiile“, consilierile, training-urile şi coaching-urile cu iz sportiv, individual sau de echipă, prescriindu ne „reţete“ despre cum să fim fericiţi de unii singuri sau în relaţiile de cuplu, cum să ne creştem copiii, cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele, cum să predăm şi ce metode miraculoase să folosim cu elevii, cum să ne gestionăm nu doar timpul ocupat, ci şi timpul liber (ideal, prin teambuilding-uri, training-uri şi coaching-uri), cum să fim entuziaşti, să dobîndim încredere, să gîndim (neapărat) pozitiv, să comunicăm eficient, să ne creştem coeficientul de inteligenţă logică şi emoţională sau coeficientul de creativitate şi personalitate, dezvoltînd geniul sau liderul latent din noi, dar, mai presus de toate sau înglobîndu le pe toate, într-o culme a imposturii, cum să fim noi înşine, adică cum să ne schimbăm și să ne vindem sufletul devenind alţii, străduindu-ne să-ncăpem în aceste strîmte tipare, stereotipii sau şabloane care, uniformizîndu-ne şi extirpîndu-ne organul simţirii, al autenticităţii, originalităţii şi unicităţii, se dovedesc a nu fi, prin urmare, decît nişte „proteze“ prin excelenţă anticulturale.

La fel de anticultural ca acest drept consumerist la formare/dezvoltare/perfecţionare continuă, prescris de psiholoizi, este dreptul, tot de factură consumeristă, la informare, respectiv bombardare informaţională, prescris de breasla mediilor de comunicare, ambele tinerele „drepturi“ dovedind o crasă lipsă de respect faţă de bătrînul şi originarul drept la timp.

Mă-ntreb dacă aşa-zişi specialişti în aceste chestiuni s-au gîndit vreodată, mai în glumă, mai în serios, la consecinţele nefaste ale acestei totale lipse de cenzură, de morală, de măsură şi de timp asupra creierului şi minţii umane, supuse unui război/bombardament informaţional continuu. E o contradicţie în termeni. Desigur că nu s-au gîndit, fie din ignoranţă, fie, mai ales, pentru că sînt aserviţi puterii, banului şi interselor aferente lor.

De aceea, poate doar psihologii care-şi merită acest nume, adică doar psihologii responsabili, cărora le pasă cu adevărat de soarta şi calitatea vieţii umane, s-ar putea gîndi serios să facă un studiu despre cum arată creierul uman şi cum s-ar putea modifica în viitor datorită necontenitului stres şi abuz informaţional, vizual şi auditiv la care e expus, făcînd ca toate „ferestrele“ lui să fie deschise simultan, ceea ce produce un curent şi un vacarm îngrozitor, sinonim cu infernul, în care creierul nostru se află în imposibilitatea de a-şi mai decodifica sau oglindi corect propria minte, adică propria voce, propria conştiinţă şi propria înţelegere, rezultînd o paralizie, un blocaj în care mintea nu mai poate gîndi, procesa şi transforma datele realităţii, ci doar depozita, refula şi crea reziduuri, deşeuri care se depun în straturile creierului, dînd o acută lipsă de sens.

Această acută lipsă de sens nu e altceva decît o acută lipsă de timp sau de interval între sinapsele noastre neuronale, ştiut fiind că fenomenul înţelegerii sau conştientizării survine tocmai în intervalul infinitezimal dintre două sinapse, echivalent probabil cu acea „torsiune atenţională“, specifică unei infime poposiri pe un gînd, de care vorbea Ortega y Gasset, care a făcut posibilă „căderea în timp“, adică naşterea umanităţii.

În viitorul apropiat, aşadar, creierul nostru s-ar putea dezumaniza din cauza privării excesive de timp, împuţinarea şi, la limită, dispariţia intervalelor (timpului) dintre sinapse făcînd ca informaţiile să se plimbe necontenit dintr-o parte în alta, netezindu-ne circumvoluţiunile, astupîndu-le şi făcîndu-le alunecoase ca suprafaţa unei oglinzi, pe care vom putea apoi glisa şi patina la nesfîrşit, nemaiexistînd „şanţurile“ sau „tranşeele“ creierului în care să ne odihnim. Acest lucru va furniza iluzia mişcării continue, cu efecte halucinante, stroboscopice pentru minte, în sensul că, nemaiexistînd discontinuitate, nu va mai exista nici „stop“, oprire, reflectare, interval sau gîndire, ajungînd să „cădem“ şi să ne rostogolim din timp, deambulînd în afara noastră, pe orbite iluzorii, fără contact sau „fir“ cu realitatea.

De aceea, restabilirea dreptului la timp devine imperios necesară, căci dreptul la timp înseamnă întîi de toate dreptul la procesarea şi sublimarea datelor realităţii, adică dreptul de a avea timp să gîndim, să visăm, să imaginăm, să iubim şi să zămislim, întocmai ca pe un copil, lumea. Dacă în fiecare om, așa cum spunea Eminescu, „o lume își face încercarea“, atunci posibilitatea acelei lumi de a se naște, de a exista, adică de a nu fi prematur ucisă presupune dreptul la timp, singurul care conferă existenţei noastre valoare, semnificaţie şi grijă. În ultimă instanţă, dreptul la timp înseamnă dreptul de a avea grijă: grijă faţă de noi înşine, faţă de lume și față de umanitate. De la acest drept fundamental, care e dreptul la timp, ar trebui să derive în definitiv toate celelalte „drepturi“. 

Ramona Ardelean este profesoară de filozofie și doctorand la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București, A publicat cartea Scandalul nedreptății. Eseuri de metafizică morală (ed. Fundației Academice Axis, Iași, 2016).

Foto: flickr

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.