Dr. Coiculescu și Policlinica „Sahia“

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
Zizi și neantul jpeg

Aș putea spune că am crescut în Policlinica „Sahia“. De cînd eram în liceu, prin anii ʼ80, am fost „arondată” acolo, mama lucrînd la Arhiva Națională de Filme. Policlinica arăta precum majoritatea stabilimentelor medicale comuniste: una peste alta, creepy. Era un loc impersonal, destul de curat, ce ar fi putut fi la fel de bine o clădire de birouri prin care să rătăcească Josef K. Portarul ar fi tins să fie acru, dacă nu-l luai repede, ca și cum ai fi fost în temă, ai fi știut despre ce e vorba, și atunci devenea mai obedient. Coridoarele și scările pe unde trebuia să o iei păreau tipice „Stabilimentului” din distopiile de azi. Asta pînă cînd apăreau oamenii. În fața unora dintre cabinete erau puhoi. Senzația de distopie se accentua. Instituțiile medicale ale vremii nu se remarcau doar prin spațiile neprietenoase, ci și prin mulțimile ce adăstau prin fața cabinetelor. Era și acolo o coadă, una din celebrele cozi ale epocii. Oamenii veneau de la prima oră la doctor și țineau ordinea între ei. Dacă apărea cineva nou, trebuia să întrebe cine e ultima persoană. I se spunea și se așeza cuminte, înarmîndu-se cu răbdare: putea să dureze și două-trei ore.

Asistentele medicale erau cele care ieșeau și rosteau cuvintele magice: „Să intre cine urmează!“. Îmi răsună pînă astăzi clar în urechi, pe diferite voci. Uneori ordinea se perturba: apărea cîte cineva care avea doar de verificat un rezultat, de adus niște analize, de făcut o programare viitoare. Cert e că cerea voie sau se pregătea să intre peste rînd. Și atunci se stîrneau apele, lumea se-nfierbînta, simțeai plutind în aer agresivitatea, mai s-o tai cu cuțitul. Ieșeau la iveală frustrările și nemulțumirile de toate felurile, atunci. Am simțit mai acut asta pentru că am fost de ambele părți: și de cea cuminte care aștepta, și (recunosc cu rușine) de cea care voia să intre mai repede. Mama ne-a ajutat să supraviețuim așa: știu că n-a fost fairplay, dar am făcut-o destul timp. Țin minte și acum sentimentul de rușine pe care-l aveam cînd simțeam, exagerînd, privirile celor din jur ca pe niște fiare înroșite. Și cum mă așteptam să fim linșate de fiecare dată. Ceea ce, evident, nu s-a întîmplat: de fiecare dată am intrat.

Cozile astea nu erau la toți doctorii. Doar la cei mai buni. Dna dr. Mihaela Coiculescu, medic oftalmolog, era unul dintre cei mai buni. Din păcate, de puțin timp, nu mai e printre noi. Nu numai că era o profesionistă, dar avea și trăsăturile de caracter necesare ca să nu te facă să-ți pierzi încrederea, indiferent ce ai fi avut. Nu era deloc pisicoasă, ci dimpotrivă, destul de tăioasă, dar, deși e oximoronic, într-un fel prietenos și încurajator: exact atît cît trebuia ca să nu pici în disperare că ai nu știu ce afecțiune, dar și cît să te încurajeze că ce ai e tratabil și nu ai să mori și nici să orbești din asta. Era un bun diagnostician, reușea să facă totul serios, dar și repede, cu mulți oameni în cabinet în același timp, care vorbeau, se agitau, voiau mereu ceva, puneau întrebări. Iar la sfîrșit îți recomanda mereu „Optici“ care nu erau foarte scumpe, unde prețurile erau rezonabile. Cum rezonabile erau, de altfel, și prețurile la consultațiile ei.

Doamna dr. Coiculescu nu era, desigur, singura profesionistă din Policlinica „Sahia“. Erau și sînt și acum destui doctori buni acolo. Doar că ea e unul dintre medicii care au rămas pînă în zilele noastre acolo. Alții și-au făcut propriile cabinete în alte părți (deși și în policlinică cabinetele s-au privatizat la un moment dat). Dna dr. Silvia Samuilă, de la ORL, e un asemenea exemplu. Am cunoscut-o în Policlinica „Sahia“ și apoi nu ne-am mai putut despărți de ea. Am urmat-o pe la toate cabinetele, nu doar pentru că odrasla mea făcea mereu otite seroase, ci pentru că felul de grijă pe care a avut-o pentru gîturile, urechile, nasurile noastre, dar și pentru noi, în general, a devenit indispensabil. Am trăit, practic, vreo trei ani din copilăria copilului meu în cabinetul doamnei dr. Samuilă: mai cu răbdare, mai cu umor, mai cu aerosoli, dar mai ales cu știința doctoriței am scăpat de necazuri.

Doamna Samuilă are un alt stil de a interacționa cu pacienții: mai cald, mai apropiat, dar ferm cînd e vorba de tratamente și reguli. Mai sînt doctori care au răbdare să-și cunoască fiecare pacient în parte, nu doar medical, ci și uman. Unii dintre ei au rămas, în continuare, la Centrul de diagnostic și tratament Dorobanți, cum se numește azi policlinica, precum dr. Tania Triculescu, dr. Luminița Sârcă. Au reușit să-și facă treaba profesionist și-n vremurile de restriște de atunci, și să se adapteze la cele deloc ușoare de acum.

Policlinica „Sahia“, de arătat, arată cam tot ca atunci, aproape neschimbată. Instituția nu mai e la fel de oprimantă pentru că, schimbîndu-se vremurile, și percepția noastră asupra ei e alta: mai umană. Dar în interiorul cabinetelor lucrurile s-au mai înnoit, oamenii au evoluat și au ținut pasul, fiecare după puteri, cu vremurile. E un exemplu de instituție care a supraviețuit din vremuri imemoriale, cu bune și rele. Am trăit o viață aproape cu ea, de pe vremea liceului, cînd mă duceam la venerabilul doctor Zega, care, împreună cu dna Dora, asistenta lui, ne-a scăpat familia din toate necazurile. Pînă la copilăria copilului meu, cînd o vizitam pe doamna dr. Denischi și îl vaccinam acolo. Cred că va rămîne în seria instituțiilor care-și au locul în istoria recentă sau măcar într-un studiu antropologic.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.