Două pensiuni, două Românii

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Două pensiuni, două Românii jpeg

Am plecat într-o prospecție de cinci zile și, pentru că mi-am imaginat că nimeni nu caută o cazare în Gherla în timpul săptămînii și în „extrasezon“ (nu că Gherla ar fi o mare stațiune turistică!), am mers la plesneală, fără să dăm telefoane înainte sau să facem booking, cum se spune acum. M-am documentat superficial pe net – chiar în oraș existau vreo cinci pensiuni, dintre care una cotată bine, alta chiar în centru, destul de incertă. Cînd am ajuns la cea din urmă, am aflat că între timp se desființase și că apăruse în locul ei o sală de fitness. Am întrebat de prima și ni s-a răspuns: „Nu aveți nici o șansă să găsiți ceva liber! Toate pensiunile din zonă sînt ocupate de muncitorii de la Fujikura… au contracte pe trei luni“. În următoarele zile, misterioșii muncitori de la Fujikura au devenit un soi de leitmotiv al călătoriei noastre – erau peste tot și nicăieri, pînă cînd am avut de-a face cu ei și în realitate. Așadar, după nouă ore de drum, eram obosiți și înfometați, fără să știm încotro să ne îndreptăm. La o ultimă căutare disperată pe net, am descoperit pensiunea „Sóvirág“ din satul Sic, la vreo 12 kilometri de Gherla, și am sunat. O voce de fată cu un puternic accent unguresc ne-a dat vestea bună – aveau camere libere (însă doar pînă sîmbătă, cînd pensiunea era rezervată pentru o nuntă) și ne-a îndrumat cum să ajungem. Iar o altă veste bună a fost că restaurantul era deschis pînă la miezul nopții, ceea ce se întîmplă rar prin satele din România, unde bucătăresele de ocazie de pe la pensiuni se grăbesc să ajungă acasă înainte de 10 seara, pentru că să stea mai mult „nu se merită“, iar ospătarii te privesc îmbufnați atunci cînd le ceri o bere sau o apă după ora închiderii, chiar dacă ești in the middle of nowhere.

Știam despre Sic că este un sat aproape 100% unguresc, înconjurat de sate de români. Mereu m-am întrebat cum de rezistă astfel de enclave în timp, în afara zonelor tradiționale din „ungurime“, cum de reușesc să-și păstreze identitatea. Probabil că există explicații antropologice, însă pe mine, de pildă, fata delicată și zîmbitoare din Sic care servea la masă și cu care nu reușeam să ne înțelegem pe românește (și nici într-o altă limbă de circulație internațională), așa că am dezbătut îndelung problema orezului cu legume din meniu, despre care ea susținea că ar conține prune, pînă cînd s-a lămurit că, de fapt, prunele erau boabe de porumb, m-a înduioșat. Era cu adevărat de acolo, autentică, lumea pentru ea însemna satul Sic, iar atunci cînd doar îți zîmbea pentru că nu înțelegea ce i spui, ți ai fi dorit să știi maghiară ca să comunici cu ea. În cele trei zile petrecute la Sic, mi s-au activat în mod miraculos toate cunoștințele de maghiară pe care le aveam din copilărie, cuvinte și înțelesuri îmi zumzăiau în cap (am copilărit la Cluj, alături de Andreea „ungurească“, bună prietenă cu Andreea „românească“, în spatele blocului din Gheor-gheni, cu ișlere făcute la comandă de doamna Eniko din Mărăști, cu tanti Rozy, coafeza, și cîte altele). Așadar, la Sic, limba maghiară mi-a sunat dulce și familiar. Însă dincolo de povestea cu limba asta străină și în același timp prietenoasă, pentru că ai copilărit cumva în ea sau alături de ea, la pensiunea de la Sic m-am simțit ca în Ungaria, pe de-o parte, ca în Occident, pe de alta, dar mai ales m-am simțit ca acasă, prin căldura oamenilor de acolo care te întrebau în fiecare dimineață cum ai dormit, care se îngrijorau că nu ți-a plăcut mîncarea dacă lăsai trei cartofi în farfurie. Ceea ce a contat cel mai mult a fost atenția acordată detaliilor, cum ar fi „loc de fumat“, plante ornamentale, vaze cu levățică, mobilier și lavițe pictate manual, fotografii cu vechiul Sic pe pereți – inclusiv una cu celebrele „servitoare“ din Sic care erau cele mai căutate în Cluj, în perioada interbelică, pentru hărnicia și corectitudinea lor. Camera a costat 100 de lei pe noapte, un preț mic pentru ce am primit în schimb, dar mai ales pentru acel sentiment de „acasă“ în mijlocul unui grup etnic diferit de majoritate, dar cu care te poți înțelege perfect, în primul rînd prin zîmbete, pentru că ești un oaspete, nu un client. Iar pentru mine pensiunea de la Sic a fost și o experiență culturală.

Pentru că mai aveam două nopți de stat, am reușit să găsim o cameră la pensiunea „Acasă“, de la ieșirea din Gherla. Un nume promițător. 75 de lei camera pe noapte, preț pentru „domnii de la București“, probabil, stabilit ad-hoc de patron. Așa-zisa pensiune era încropită în curtea unui magazin de piese auto, avea chiar și „restaurant de categoria a II-a“ la primul etaj. Patronul, un ardelean aparent de treabă și îndatoritor – „Păi, dacă știam mai din timp, vă dădeam cheile să mergeți la cabana mea de la Geaca, pe încredere! Dar așa, abia dacă pot să vă servesc, pensiunea e plină de muncitorii de la Fujikura… îi drept că e bine că avem ocupat pe termen lung, plus meniu, dar sînt adunați din toată țara și știți cum sînt muncitorii ăștia, mai necivilizați!“. Urcăm pe o scară întunecoasă de ciment pînă la etaj, ca să ne arate camera. Ceea ce te izbește încă de la intrare este mirosul de căcat care vine din baie și pe care nici un deodorant nu ar putea să-l risipească prea curînd. Camera e claustrofobică, mansardată și cu un geam minuscul, dar la o primă vedere pare locuibilă pentru două nopți și altă opțiune nu prea avem. Plătesc şi abia apoi observ (din nou) detaliile – cele două pături chinezești rufoase și așernuturile pătate, de care nu te poți atinge. Geamul care nu se deschide. Crăpăturile din pereți. Unicul bec din tavan, de vreo zece waţi. Însă mă resemnez – n-o să mor două nopți, mai ales că nu-s în vacanță! Mă gîndesc la o investiție și merg la un „magazin chinezesc“ din Gherla de unde cumpăr un set de lenjerie și o pilotă – 50 de lei. Îmbrac patul și pernele. În baie tot nu îndrăznesc să intru. Pe la 11, încerc să adorm resemnată, învelită în pilota mea, cu becul de zece wați aprins, ca să observ o posibilă foșgăială de ceva prin colțuri. Tocmai atunci începe cheful muncitorilor de la Fujikura. Cu chiuituri, dansuri și răcnete repetate pe „Rău mă dor ochii, mă dor…“ Se potolesc pe la unu. Pe la două, ațipesc, însă din camera de alături izbucnește un răcnet: „Băi, nu pot să adorm! Care merge pîn’ la benzinărie să mai ia ceva de băut?“

Dorm patru ore, mă trezesc la șapte, la nouă avem o filmare. Plecăm cu tot cu bagaje. Din cauza acelui loc, nu mai vreau să aud de Gherla în viața mea. Sîntem praf, a fost o noapte traumatizantă. Îl sun pe patron ca să-i zic că n-am putut să dormim din cauza muncitorilor de la Fujikura. Dar mai ales ca să-i cer banii înapoi pentru a doua noapte plătită deja. Mi-e jenă să i spun și cît jeg e, de fapt, în pensiunea lui. Mi-e jenă pentru el. Omul promite că îmi lasă banii la portar. Cînd trec să-i iau, portarul îmi întinde 50 de lei, „că atît i-a lăsat patronul“. Așadar, pensiunea „Acasă“ ne-a costat 100 de lei pe noapte, exact cît a fost și camera din Sic, cu mobilier pictat manual, levănțică în cameră și oameni care te întreabă dimineața, cu un sincer interes, cum ai dormit.

Nu-mi vine să cred că astfel de locuri coexistă în aceeași țară, la douăzeci de kilometri depărtare unul de anul. Senzația mea este că trăim într-o țară profund divizată, în care țopîrlanii și șmecherii trăiesc laolaltă cu oamenii gospodari și de bun-simț, indiferent de etnie, iar o cale de mijloc nu prea există.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.