Din imaginarul matrimonial

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Zizi și neantul jpeg

Pînă tîrziu, în copilărie, nu prea mi-am pus problema căsătoriei. Știam din basme că, pînă la urmă, eroii rămîneau împreună și erau fericiți veșnic. Dar chestia asta mi-o reprezentam ca dragoste, nu ca nuntă.

Nu precum o uniune dorită și consimțită între două persoane sau personaje, care-și promit cerul și pămîntul unul altuia pînă la adînci bătrîneți. Pentru mine, la vîrsta aia, era de ajuns să înțeleg că Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, Cenușăreasa ori Albă-ca-Zăpada și Prințul, Doamna și Vagabondul, Jaune Tom și Musette ori O’Malley și Duchess rămîneau împreună pentru că se iubeau. Nu-mi puneam problema vreunei forme de conviețuire reglementate de reguli divine și umane.

Treptat, am început să percep și acest tip de uniune căscînd pur și simplu ochii la cei din jur. Erau destule cupluri care se perindau prin casa noastră, începînd, evident, cu cel al părinților mei. Dar, într-un mod ciudat, probabil din cauza nenumăratelor mitologii ludice pe care le practicam, părinții mei nu reprezentau, în ochii mei, o imagine matrimonială. Mai curînd erau ocrotitorii și partenerii mei într-o lume la intersecția dintre real și imaginar. Celelalte cupluri care veneau pe la noi, cei mai mulți dintre ei fără copii, îmi induceau mai curînd ideea de parteneriat: erau oameni cu meserii din aceleași sfere, care colaborau și în viața profesională.

Căsătoria, în viziunea mea naivă de pe la 8-10 ani, mi se părea mai curînd o întreprindere. Exista o legătură între cei doi posibili parteneri, dar aceasta consta în alăturarea unor oameni pentru a „presta” tot soiul de activități de supraviețuire, precum gătitul, măturatul, udatul grădinii, făcutul pieței... În această ordine a lucrurilor, bunicii mei erau aproape singurii adecvați conceptului. Imaginea lor excludea încărcătura romantică, punînd accentul pe cea pragmatică. Vedeam, pe scurt, căsătoria precum o formulă, în parteneriat, de supraviețuire nu lipsită de afecțiune: eram conștientă că între bunicul și bunica mea existau sentimente. Ca să le detectezi, însă, era necesară o oarecare subtilitate, trebuia să fii capabil să vezi pe sub bombănelile inerente fiecărei zile.

Definiția căsniciei, pentru mine, așa s-a configurat: o orchestră de bombăneli mai curînd benigne avînd pe fundal un șuvoi subteran de afecțiune, mai curînd reprimat decît manifestat. În timp, odată cu înaintarea spre adolescență, acestei imagini i s-a adăugat, în paralel, una a iubirii romantice. De prin basme și poezii a luat naștere un prototip al Zburătorului, fie el Făt-Frumos sau nu știu ce ființă supranaturală. Nu asta conta. Ci că avea, în imaginarul meu de atunci, cîteva trăsături bine definite, una dintre ele fiind absența.

Evident, nu era o absență totală, ci una parțială. Dar respectivul Zburător era mai mult absent decît prezent. De aici, într-o măsură, și pasiunea formidabilă a Fetei de Împărat pentru el: neputînd să-l aibă tot timpul, dorul și tînjirea constantă după el îl făceau, cu siguranță, mai interesant. Biata prințesă îl aștepta sine die, în buna tradiție a Penelopei. Între timp se mai păcălea cu treburile ei frivole de budoar, își mai pavoaza cînd iatacul, cînd propria persoană, ca să-i mai treacă de urît și să mai scurteze interminabilul sul al timpului pe care trebuia să-l stăpînească. Puținele momente în care se bucura de el erau mai mult un vîrtej decît o stare.

Și așa s-a conturat o a doua față a unei utopice căsnicii. Dacă ar fi fost să le lipesc pe amîndouă ca să iasă un întreg (ceea e cu mintea mea de atunci nu eram în stare să fac) ar fi ieșit următoarea struțocămilă: căsnicia este o conviețuire a două persoane care își împart treburile casnice fără prea multă grație, dar fără a fi lipsite de afecțiune. La care se adaugă un soi de tînjire romantică, cu oarecari pauze de interacțiuni reale.

Mai în glumă, mai în serios, cam așa vedeam eu căsnicia pînă pe la 14 ani. De pe la 15 ani încolo, în perioada liceului, am avut „norocul” să pun mîna pe niște romane din seria Mills and Boon, toate de dragoste și pasiune, care mai de care mai romantice. Cu ajutorul lor (și pentru asta îi mulțumesc prietenei care mi le-a împrumutat) mi-am perfecționat eu engleza. Schema paperback-urilor pe care le devoram în dormitorul meu din România comunistă se dovedea, în mare, următoarea: ea era o fată frumoasă, dar scăpătată. În principiu, de familie bună, dar care trebuia să-și cîștige singură existența. De cele mai multe ori se angaja, după modelul Jane Eyre, guvernantă în cîte un castel îndepărtat, unde nimeni altcineva n-avea chef să se ducă. Acolo, stăpînul domeniului era un tînăr – dar nu foarte – domn prezentabil, dar sălbatic. Mai bine zis, sălbăticit de-ale vieții valuri: ori de vreo nevastă care-l aiurise, gen Rebecca, ori de una prea bună, care-l părăsise din motive naturale.

Rolul eroinei e deja evident: îl domesticea pe sălbatic și și-l apropria. După care they lived happily ever after...

Împreună, desigur. Într-o căsnicie. Mai multe despre evoluția imaginarului matrimonial (pînă la revărsarea lui în realitate) în numărul viitor.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.