Deci, iar decît despre roşii
Este evident că reproducerea tuturor greșelilor de limba română care au bîntuit solul social după 1989 mi-ascunde sămînța crudă a roșiei. Nu este doar o obsesie a mea, este simbol al seminței pe care am pus-o în pămînt și pe care nu se știe cum nu o mai putem da afară nici din țară, nici din sînge, nici din hrana copiilor, nici din cea a bunicilor noștri. Roșia a fost ignorată vreo cinșpe ani. Ca și morcovul, țelina, castravetele, carnea de pui și altele cîte sînt. Căpșuna, caisa. Motivul? Preocuparea pentru așezare în societate (politică, casă, mașină, relații, selfie, telefon mobil) – pe scurt, aparențe – a fost mai intensă decît cele profunde: sistem de sănătate, educație, sămînță de roșie. Țăranul zăpăcit că nu are cum să-și vîndă roșia, profesorul disperat că n-are bani de trai, doctorul sătul de expunere la șpagă abandonează din instinct sămînța, școala, spitalul. Țăranul ia sămînța din Olanda, din Brazilia, din pachete inscripționate din ce în ce mai exotic. Apare roșia de supermarket perfectă, apar profesori mai proști ca elevii, apar doctori care te omoară cu zile. O fi roșia cu țugui o degenerată, s-o pune în vîrful ei toată chimia mondială? Hai să fim serioși. În vîrful roșiei cu țugui este atîta lipsă de educație de cîtă chimie este capabilă orice roșie de pe lume. În absența medicinei, roșiei, educației, avem păduchele retoricii goale, insul care-și dă cu părerea. Ne-am ajuns. Avem un discurs despre orice, universal valabil în toate cîte mișcă și pe care le ingurgităm pe gură, pe urechi, pe nări, pe ochi. Trăim din propria noastră crimă de ani de zile, cu pruncii noștri nealintați și otrăviți. Educația vagă nu ne ajută să înțelegem, sănătatea care ne dă microbi nu reacționează, roșia cu țugui este la fel de otravă ca toate celelalte. Țăranul, azi, este debusolat. Dar dacă-l găsești în piață (piața înseamnă tarabă, înseamnă niște inși cu haine stîlcite de transpirație, cu mîini mari ca lopata, cu vorba bolovănoasă și care aduc doar chestii care sînt de sezon: căpșuna vine prin mai, cireașa prin iunie, roșia prin iunie, pepenele după Sfînta Marie mică – vezi calendarul, de astea). Dacă vrei să trăiești, ești în cursă. Nu-ți strica mintea și cu teoriile de guru urban. Roșia cu țugui – stop.
