De ce pleacă medicii şi un nou brand de ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
De ce pleacă medicii şi un nou brand de ţară jpeg

Migraţia e un subiect extrem de fecund, transdisciplinar. Am participat de curînd, la Universitatea din Suceava, la un colocviu internaţional, cu tema „Migraţia înalt calificată. Strategii de migraţie şi construcţie identitară“. O mînă de universitari şi cercetători din Franţa, Belgia, Bulgaria şi România a disecat tema în profunzime, cu accent mai apăsat pe migraţia medicilor. Am desprins, din această experienţă, cîteva idei şi impresii tonifiante şi am găsit, graţie replicii unui profesor universitar din Franţa, un posibil brand de ţară.

Mai întîi, în mediul universitar şi al cercetării din România, există o intensă preocupare ştiinţifică pentru fenomenul migraţiei înalt calificate, cu încercări de formalizare, cu grafice şi studii cantitative şi calitative ale datelor culese prin chestionare sau printr-o analiză riguroasă a articolelor de presă la temă. A reieşit, cu destulă limpezime, cît de greu este să cuantifici acest fenomen – nu există, practic, indicatori fiabili pentru a realiza statistici relevante; iar acest lucru e valabil atît în România, cît şi în Franţa, unde, spre exemplu, Ordinul medicilor nu are dreptul să facă statistici pe baza naţionalităţii sau a etniei. Lipsa de transparenţă e, aici, un efect secundar al unui cîştig poate mai important, care ţine de drepturile omului şi, mai ales, e un efect al Europei, ca spaţiu politico-administrativ în care mobilitatea e o practică normală.

În al doilea rînd, discuţiile n-au ocolit aspecte incomode precum şpaga, stereotipurile şi reprezentările vehiculate de presă despre practicile medicilor, dar şi reflecţii mai cuprinzătoare despre fluxul migraţiilor, cu o dinamică pe cît de inefabilă, pe atît de evidentă a echilibrelor/dezechilibrelor generate în societate, în diverse regiuni ale României şi ale Europei. S-a vorbit şi despre ce incidenţă are mobilitatea, ca drept individual asupra reconfigurării identitare a Europei, subliniindu-se că identitatea e un tablou în mişcare – numai vorbind despre definiţia ei, şi o şi modifici.

Ca să revin la tema de şpagă – atenţiile pe care medicii le cer sau le primesc fără să le ceară –, voi puncta diferenţa faţă de Franţa, unde nici în gînd nu poate fi vorba de o astfel de practică, dar unde apar situaţii în care pacienţii – eventual părinţii unor copii bolnavi – simt nevoia să mulţumească pentru actul medical de care au beneficiat, iar sistemul este foarte clar în acest sens: pot face o donaţie unei asociaţii sau unei fundaţii independente de instituţia medicală în sine, din fondurile căreia se finanţează, mai apoi, într-o deplină transparenţă, de obicei proiecte de cercetare, dar şi activităţi legate de pacienţi.

Una peste alta, migraţia e un subiect naţional, european şi mondial, cu multiple valenţe sociologice, antropologice, geopolitice, care cer o abordare transdisciplinară: diversele perspective dau măsura complexităţii fenomenului, a gravităţii sale, dar îl şi dedramatizează.

În al treilea rînd, voi remarca faptul că, în România, astfel de întîlniri ştiinţifice internaţionale au încă nevoie, de multe ori, de o implicare umană extrem de personală, cea instituţională fiind prea discretă. Colocviul a fost organizat, în principal, de Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava, de Centrul de Cercetări de Geografie Aplicată – GeA, cu sprijinul AUF (Agence Universitaire de la Francophonie). Punctual, de la implementarea proiectului, în amonte, cu argumentaţia ştiinţifică şi bugetarea sa, şi pînă la aşteptarea la aeroport/gară, totul a fost asumat şi dus la capăt – aş zice – cu simplitate şi solicitudine, dar şi cu un imens efort, inclusiv din partea familiilor acestora (!), de către profesorii Despina Vasilcu şi Mariana Sovea de la Universitatea din Suceava. Clişeul „omul sfinţeşte locul“ e, încă o dată, validat. De asemenea, ar fi de remarcat faptul că studenţii n-au prea asistat la dezbateri: explicaţia – se aflau în plină sesiune de examene. (Şi dacă ar fi primit un punct în plus la evaluare, fiind invitaţi să comenteze una dintre ideile lansate la colocviu? Ştiinţific, ar fi fost poate un cîştig, dar deontologic?)

Cine sîntem în Europa

În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, în acest context în care a fost vorba despre caracterul legitim al migraţiei, al mobilităţii ca drept fundamental de dezvoltare individuală, dar şi despre dezechilibrele şi tensiunile identitare pe care le poate naşte, întrebarea cine sîntem în Europa? părea, o dată în plus, pertinentă. O profesoară universitară din Franţa – spirit deschis, director de important centru de cercetare ştiinţifică, aflată pentru prima dată în România – s-a trezit într-o zi mai devreme, ca să facă un tur prin cartierul periferic din coasta Sucevei, unde era cazată. Replica sa spontană, informală, după ce în plimbarea matinală văzuse mai multe căruţe cu cai, mi s-a părut revelatoare pentru ghemul de splendide contradicţii care ne-ar putea sintetiza identitatea, în ochii unui străin: „Le cheval est plus soigné que le maître.“

Dintr-o anumită perspectivă, toate datele converg spre această impresie: în România, calul e mai îngrijit decît stăpînul. Sîntem o ţară încă mult rurală (am văzut statistici diverse, 45%, dar şi 52%); avem case din ce în ce mai îngrijite, arătoase – şi proprietari care folosesc toaleta din curte; un parc de maşini aproape luxoase – din care răsună adesea manele, într-un total dispreţ public; un potenţial natural de excepţie – şi o indiferenţă criminală faţă de pîngărirea sa; eforturi de toată lauda pentru a excela într-un domeniu – şi superficialitate în rest; dar şi o naturaleţe în a nu cosmetiza ceea ce eşti zilnic, de dragul unui obraz străin – căruia îi dai, totuşi, bineţe cu asupra de măsură; o tandreţe fără margini faţă de animalul din gospodărie – şi o neglijenţă de neînţeles faţă de sine; orgoliu faţă de ceea ce crezi că presupune calitatea de român – şi o autoflagelare distructivă în privinţa aceleiaşi calităţi...

Fără complezenţă, dar şi fără vreo intenţie peiorativă, jignitoare, formula ar putea fi un simpatic (autoironic) brand de ţară: La Roumanie – le pays où le cheval est plus soigné que le maître.

De ce nu?

Cristina Hermeziu este jurnalistă. Cea mai recentă carte publicată: Revoluţia din depărtare, Curtea Veche, 2011.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.