Ce mai e cu iubirea asta

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Ce mai e cu iubirea asta jpeg

Că tot vine Sfîntul Valentin, ca în fiecare, an, de altfel, ne întrebăm, desigur convențional, ce mai e cu iubirea asta. Știu, în legătură cu sărbătoarea în cauză sînt nenumărate discuții: dacă e absurdă sau nu, dacă e mai bun Dragobetele, că e prea consumistă și ­kitsch, și fără sens.

De acord cu toate astea și cu nici una. Știm, din start, că mai toate sărbătorile de genul ăsta, chiar dacă la origini au ceva transcendent, sînt prilejuri pentru societatea de consum să-și arate mușchii și să-și vîndă din produse. Dovadă stau nenumăratele inimi uriașe, din catifea, eventual pe băț, și ursuleții ținînd o inimă mai mică în labele lor pufoase. Precum și nenumăratele oferte de excursii, mese la restaurant sau zile la spa-uri scoase la înaintare cu aceeași ocazie.

Trecînd de toate astea, nu poate fi ceva atît de rău într-o celebrare, chiar minoră și consumistă, a iubirii. Și a venirii primăverii, ce-i drept, mai timpurii, în varianta occidentală și catolică pentru 1 martie al nostru. Așa cum Halloween-ul e un fel de zi a recoltei amestecată cu Sîmbăta morților, în care ne despărțim de lumină și vreme frumoasă, tot așa, de Sf. Valentin, ne bucurăm de venirea primăverii. Și dacă vrem să ne jucăm de-a dragostea sau să ne strigăm iubirea în gura mare, ce poate fi rău în asta? E simpatic, dacă luăm lucrurile la justa lor măsură, fără să-i dăm nu știu ce alte semnificații, doar de dragul interpretărilor.

Dar ce e totuși cu iubirea asta, pe care o tot serbăm? Pentru care plîngem, diferit, ce-i drept, cu Anna Karenina și Madame Bovary, ne uităm la filme hollywoodiene și, mai nou, la seriale pe Netflix? Pentru care, ca s o obținem, citim cărți de reguli, în mare măsură stupide, și de psihologie aplicată, de multe ori de doi bani? Cum putem distinge între sentimentele profunde și unele dulcege, induse de literatura à la Sandra Brown și filmele de același gen? E atît de rea iubirea asta romantică și pînă unde, cît și cum avem voie să ne jucăm cu ea fără să sfîrșim ca Madame Bovary? Ce-i îndrăgosteala și ce-i iubirea propriu-zisă, aia despre care unii spun că durează trei ani, iar alții – că nu se termină niciodată? Ne asigură iubirea asta, pămîntească, bărbat-femeie, acces către transcendent și, dacă da, în ce măsură și cum putem cultiva asta? Se leagă iubirea de creativitate, e ea motorul care pune în mișcare șuvoiul incandescent al zămislirii unui poem, a unei picturi sau simfonii (pe lîngă cea, deloc mai prejos, a unui copil)?

Și, în sfîrșit, cum putem face ca această plină de întrebări iubire să țină veșnic? Dacă ea e un soi de elixir al fericirii și tinereții perpetue, cum putem face s-o prelungim, să n-o pierdem? Cum putem să nu alunecăm, după modelul Beigbeder și nu numai, de la extaz la agonie, de la al nouălea cer la saturație, de la extraordinar la obișnuit? Cum putem păstra veșnic sentimentul ăla înălțător care ne face să trăim într-un fel de plutire eterică? Dar și benefică, rodnică, ce ne conferă, de cele mai multe ori, un fel de simț în plus: e ca și cum am fi permanent în contact cu divinitatea (desigur, dacă credem în ea și acceptăm ecuația asta), dar prin intermediul unui semen, al unei ființe omenești la fel de căzute ca și noi, dar care, în momentul respectiv, ne pare absolut divină. Cum spune Ortega Y Gasset, în Studii despre iubire (Humanitas, 1991, traducere de Sorin Mărculescu), referindu-se la Platon: „În orice iubire există o năzuință a celui ce iubește de a se uni cu altă ființă ce pare înzestrată cu o perfecțiune sau alta. E, prin urmare, o mișcare a sufletului nostru către ceva într-un anumit sens excelent, mai bun, superior. Că această desăvîrșire este reală sau imaginară nu schimbă cîtuși de puțin faptul că sentimentul erotic (…) nu se produce decît în funcție de ceva ce l apreciem drept perfecțiune.“

Pentru această perfecțiune, cel care iubește face eforturi esențiale, continuă Ortega Y Gasset: „În actul de a iubi părăsim liniștea și repausul din lăuntrul nostru și emigrăm virtualmente către obiect. Iar această stare perepetuă de emigrare înseamnă a iubi.“ Iubirea seamănă cu dorința, „pentru că obiectul ei, lucru sau persoană, o stîrnește“. Dar în timp ce „dorința se bucură de obiectul dorit, primește din partea lui satisfacție, dar nu aduce nici o ofrandă, nu dăruiește“, iubirea „se deplasează de la îndrăgostit la obiectul iubit“. Se deplasează „continuu în intimitate dinspre ființa noastră spre cea a aproapelui“. E „un fluid care curge continuu ca dintr-un izvor“, „o iradiere psihică ce merge de la îndrăgostit la obiectul iubirii“. Ea „ajunge la acea dilatare virtuală către obiect și se îndeletnicește cu o trudă invizibilă, dar divină (…): se străduiește să-și afirme obiectul“. „A iubi un lucru înseamnă a te obliga să-l faci să existe“, „a-i da necontenit viață, în măsura în care depinde de noi“.

Ortega Y Gasset e fascinant și spune mult mai mult decît am citat eu mai sus. De asemenea, la întrebările enumerate nu putem epuiza răspunsurile într-o viață de om, aș zice. Important e să ni le punem. Vom încerca să mai răspundem la ele din cînd în cînd.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.