Să nu citiți care cumva Kierkegaard în metrou. Sună snob, așa-i? Și mai cu seamă nu citiți treaba aia subțirică, Frică și cutremur îi zice. E imposibil să vă fie frică și să vă cutremurați – și să înțelegeți diversele laturi creștinești și filozofice ale luptei interioare a lui Abraham în fața opțiunii/poruncii/alegerii de a-l ucide pe iubitul său Isaac – în metrou. E imposibil.

Merg zilnic cu metroul. Și, poate ca mulți dintre dumneavoastră, am și eu tabieturile mele. Nu pot sta cu ochii în gol decît în momentele în care sînt locuită de gînduri fantastice sau lovită de cine știe ce revelație care mă face să visez cu ochii deschiși. În rest, în cea mai mare parte a timpului, citesc cîte ceva. Sau stau pe Facebook. Sau ascult muzică. Sau toate deodată.

Cititul în metrou e o chestiune complicată; măiestria de a folosi această oportunitate cere ani de cercetare, de încercări și eșecuri. Trebuie să știi ce să iei la tine, cît de mare sau de groasă poate fi cartea, ce subiect alegi să citești în metrou, gradul de dificultate a lecturii și așa mai departe. Contează enorm și locul din vagon în care stai. Recomand celor care se enervează cînd li se citește peste umăr – ca mine – și celor care au nevoie de confort să stea rezemați de peretele acela îngust de lîngă ușile vagonului, ăla aproape de burduf. Știți care, nu?

Ideală ar fi o carte cu coperte moi, necartonată, nu prea voluminoasă și nici prea dificil de priceput în condiții de stat în picioare, conversații bulversante în jur, atenție la stații și alte asemenea. Sînt, desigur, persoane care cad în lectură ca într-un somn abisal și pot citi oricînd-oricum. Recunosc însă că mă scot din sărite ăia care citesc mergînd. Găsesc acolo un soi de ostentație neplăcută.

Dincolo de forma și consistența fizică a cărții, spuneam că ar fi de evitat un Kierkegaard în metrou. De ce am făcut eu greșeala asta, după atîția ani de experiență? Păi, am tot evitat cărticica mică, moale, subțirică, deși titlul mi s-a părut dintotdeauna cutremurător de interesant, iar pe danez chiar nu apucasem să-l gust la prima mînă pînă acum – totul se întîmplase prin intermediari. Greșeala a fost mare, nu m-am putut concentra absolut deloc și m-a enervat pînă la urmă învîrtitul asiduu al conceptelor în oala creștinească a poveștii biblice a sacrificiului. Plus că-mi bingănea Whats­App-ul, mesageria și cineva discuta ceva teribil de interesant aproape de urechile mele. Good bye, Kierkegaard. Cel puțin în metrou.

Tot așa, nu e deloc practic să pleci, în traistă, cu ceva de mărimea și grosimea Solenoidului, pe care, recunosc, l-am devorat acasă pînă la ultima firimitură, cu imensă plăcere, și tare l-aș fi luat cu mine pretutindeni. Nici texte care par deocheate nu e bine să iei, că nu știi ce ochi iscoditori îți citesc peste umăr porcovenii și alte mizerăciuni, chit că e un pasaj delirant de haios din Complexul lui Portnoy, să zicem. Sau ajungi la singurul pasaj mai intim-descriptiv dintr-o rupere umană în genul lui Amos Oz, fix în momentul în care vreo tanti se decide să citească laolaltă cu tine, iar apoi te privește cu o mică grimasă dezaprobatoare. Îți vine să-i arăți cartea și să-i spui: „Doamnă, e Oz, pe bune…“

Așadar, cărți moi, nu prea groase, nici extraordinar de dificile, cam asta ar fi experiența mea. În rest, am și un Kindle care, da, e alegerea perfectă atunci cînd vrei să citești afară din casa ta. Sînt ușoare, practice și teribil de la îndemînă. Nu credeam că o să ajung să spun așa ceva, eu, propovăduitor agresiv al hîrtiei de hîrtie, al mirosului de carte, bla-bla, al lui pipăie și urlă: este, știți dumneavoastră.

În rest, văd multă lume citind în metrou. Iar lecturile pot fi surprinzătoare. O doamnă va citi o cărticică de psalmi și va mînca o merdenea, un domn cu mîini tare muncite va citi Frații Jderi la șase și jumătate dimineața, altcineva va ține un Stendhal în mîini, iar o fată firavă se va încrunta deasupra Fructelor mîniei. Iar, cînd și cînd, cineva va greși cu Kierkegaard. Dar nu e vorba de snobism, să știți. E o greșeală. Să mă cutremur dacă mint. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.